KorAP: Find »[drukola/base=facilitare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...412 413 414 ...437 >

10,917 matches

Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272

deschiderea către noi experiențe etc. - sau socioculturali - de exemplu, tendințe naționale, influențe istorice și geografice etc.) ori aspectul relațional (pe larg valorificat în situații educaționale, o serie de studii evidențiind influența relației cadru didactic - cursant sau rolul diferitelor metode pentru facilitarea transformărilor individuale). Accentul pus de Mezirow pe punctul de vedere al cursantului și pe necesitatea de a adapta metodele și conținutul la nevoile acestuia îl plasează între teoreticienii constructiviști, alături de Brookfield și Habermas, fiecare având ca termeni-cheie ai teoriilor lor

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, modificată prin Legea nr. 107 din 7 aprilie 2004, include, pe lângă măsurile pentru prevenirea șomajului, și pe cele pentru stimularea ocupării forței de muncă, dar și o serie de prevederi referitoare la facilitarea accesului la formare profesională a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, precum și la condițiile în care se desfășoară formarea profesională a acestora. Conform art. 63, alin. 1, „persoanele în căutarea unui loc de muncă pot participa la programe

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
înființându-se și agenții naționale care să evalueze și să monitorizeze asigurarea calității în educație, cât și în formarea continuă, existând un sistem național de autorizare și acreditare a furnizorilor de formare, în baza calității pe care o demonstrează; - pentru „facilitarea accesului la educație pentru toți”, la nivelul Ministerului Educației s-au luat o serie de măsuri și s-au derulat o serie de programe de mare anvergură, fie pentru susținerea afirmativă a cuprinderii populației rome, fie pentru dezvoltarea învățământului din

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
din mediul rural, fie pentru sprijinirea copiilor provenind din medii defavorizate etc. În plus, măsurile concrete din planul național de formare profesională pentru 2006, enumerate anterior, sunt un exemplu elocvent pentru a ilustra maniera activă în care se încearcă atât facilitarea accesului la formare al tuturor grupurilor defavorizate social, cât și acoperirea obiectivului referitor la „deschiderea sistemelor de educație pentru a cuprinde o populație cât mai largă și mai diversă”. De asemenea, prioritățile de acțiune formulate în Declarația de la Copenhaga (2002

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
dezvoltarea gradului de deschidere și flexibilitate a sistemului de educație, pentru a permite adaptarea oportunităților la nevoile persoanei care învață; deschiderea sistemului de educație și formare profesională către alte sisteme (economic, social, cultural etc.) într-o perspectivă cât mai largă; facilitarea accesului tuturor persoanelor la sistemele de educație și formare prin crearea ocaziilor de a învăța oricând, oriunde și în ce mod dorește fiecare; realizarea unor programe de tip „a doua șansă” pentru actualizarea unor competențe de bază; identificarea factorilor ce

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
educațională ale diverselor state, precum și în vocabularul practicienilor (educatori, profesori, formatori etc.) se folosesc expresii precum more learning - less teaching („mai multă învățare - mai puțină predare”), from education to learning („de la educație la învățare”) etc., fapt care ilustrează tendința accentuării facilitării învățării. Didactica predării trebuie înlocuită cu cea a învățării, în care profesorul devine facilitator și consilier al învățării elevilor. Așadar, învățarea permanentă, învățarea pe tot parcursul vieții și învățarea autodirijată, specifică adulților au condus la schimbarea viziunii despre învățare, inclusiv

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
prohibire sau inhibare a varietății de comportamente; - modelele psihologice iau în considerare acele atribute de mediu care se constituie în condiții ce dau posibilitatea manifestării anumitor comportamente sau controlului acestora; - modelele sociologice accentuează importanța pe care o deține mediul pentru facilitarea interacțiunilor și stabilirii relațiilor interpersonale; - modelele estetice surprind relația dintre valori și comportamentul persoanei; - modelele de training la locul de muncă subliniază armonizarea (potrivirea) dintre mediu și individ, cu găsirea condițiilor optime pentru obținerea de performanțe. Pentru o mai bună

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
îi revine educatorului, care poate asigura condițiile necesare unei învățări și predări eficiente. În acest sens, Knox (apud Sisco, 1991) considera că sunt necesare: - amenajarea spațiului în așa fel încât să conducă la instalarea unui sentiment de ospitalitate și confort; - facilitarea stabilirii relațiilor interpersonale, prin prezentarea și cunoașterea reciprocă a tuturor cursanților, dar și prin aranjamentul spațial; - încurajarea participării active și oferirea de feedback consecutiv fiecărei activități; - furnizarea de informații referitoare la derularea ulterioară a procesului de învățare (ce se va

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
viață și perioade de tranziție (căsătorie, divorț, ocuparea unui loc de muncă, promovare etc.) pentru care au nevoie de noi abilități și deprinderi. Combinarea acestor tranziții cu mediul de învățare mai puțin familiar necesită și din partea educatorilor abilități specifice de facilitare a proceselor de predare-învățare. Utilizarea computerului, ce presupune deprinderi de învățare diferite, generează răspunsuri emoționale variate, de cele mai multe ori cu încărcătură negativă, legate fie de experiența anterioară a persoanei, fie doar de „poveștile” altora. Într-o astfel de situație, adultul

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
realizarea sa în echipe de experți, în funcție de scopul, formatul, conținutul activităților de formare. Aceste echipe pot fi alcătuite din instructori, specialiști în activitățile de proiectare, specialiști pe anumite domenii de conținut, toate părțile implicate având un rol activ, de negociere, facilitare și coordonare. În literatura de specialitate există numeroase modele de proiectare, după cum am putut vedea anterior, dar planificatorul va fi cel ce va hotărî ce model va pune în aplicare, ce pași va respecta, care este demersul ce i se

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
suportiv, oferirea libertății de alegere, respectiv a unui anumit nivel de control, abilitatea de a construi relații bazate pe respect, discuții deschise și provocatoare, de a oferi sprijin în desprinderea și construirea unor noi semnificații (aceste abilități circumscriu deprinderi de facilitare; vom reveni mai jos), respectiv abilități de a oferi un feedback calitativ și prompt, de a realiza o evaluare corectă, frecventă și relevantă (deoarece știm că diferitele abordări ale studenților în învățare sunt în mare măsură dependente de tipul de

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
lor asupra competențelor de îmbunătățit/de dobândit); 3. oferirea unui feedback și un control adecvat - toate pentru a facilita gândirea critică, respectiv o învățare semnificativă. Rolurile didactice cu aceste conotații sunt proprii educatorului pentru adulți privit ca facilitator al învățării. Facilitarea descrie un set de demersuri pedagogice care urmăresc să asiste și să ghideze învățarea, încurajând o mai mare implicare a cursantului și asumarea inițiativei și responsabilității sale. Cadrul didactic facilitator are o abordare mai flexibilă, centrată pe cursant și pe

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
cursantului și asumarea inițiativei și responsabilității sale. Cadrul didactic facilitator are o abordare mai flexibilă, centrată pe cursant și pe experiențele lui, căutând să îi stimuleze: participarea voluntară, colaborarea, respectul față de ceilalți, acțiunea (praxisul), un spirit de reflecție critică, autodeterminarea. Facilitarea presupune mai ales stabilirea unei relații dialogice, în care cunoașterea este co-creată prin comunicare deschisă și cooperare, profesorul doar sprijinind desprinderea înțelesurilor și semnificațiilor. De multe ori, facilitatorii acompaniază mai degrabă aspectul social și relațional al învățării de grup, sprijinindu

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
văzut care ar fi noile conotații ale unei predări eficiente, să vedem și ce activități de învățare realizează, respectiv ce tip de învățare abordează cursanții adulți, pentru a putea desprinde ulterior considerente cu privire la care ar fi strategiile didactice adecvate pentru facilitarea învățării la adulți. Cercetările au evidențiat faptul că adulții preferă o învățare activă, ce poate lua forma unei probleme de rezolvat, a unor întrebări sau a unui paradox de soluționat. În plus, preferă un mediu de învățare suportiv și relaxat

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
mizează pe creativitatea profesorului, pe capacitatea sa de analiză și sinteză, pe stilul său pedagogic, dominante fiind ecuația personală, dar și experiența didactică. Totuși, am dori să punctăm câteva „indicații metodice” pe care profesorii să le ia în considerare pentru facilitarea unei învățări naturale a cursanților adulți, datorită specificității învățării lor, indiferent ce strategii didactice aleg să folosească (Rogers, 2002, pp. 134-139): - ajutați cursantul să își revizuiască atitudinea față de subiectul de parcurs, respectiv imaginea despre sine cu privire la capabilitatea sa de a

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
de „spargere a gheții”" Denumite și metode introductive (de „spargere a gheții”), ele se folosesc la începutul fiecărui seminar, în scopuri care ar putea privi: - încurajarea implicării și a participării active; - intercunoașterea, „încălzirea” și crearea unei atmosfere deschise, de grup; - facilitarea lucrului în grup, a comunicării și a cooperării; - identificarea temerilor și a așteptărilor participanților; - realizarea unui ton/stil de interacțiune; - identificarea nivelului cunoștințelor și al deprinderilor anterioare legate de tema cursului; identificarea nivelului de pornire etc. Exemple de metode introductive

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
dotarea de care se dispune; - evaluarea resurselor materiale trebuie să țină cont de adecvarea lor în funcție de conținut și de destinatari, de cât de facilă e manipularea lor, cât de costisitoare și de consumatoare de timp este, ce impact au pentru facilitarea înțelegerii, aînvățării etc.; - evaluarea strategiilor didactice și a comportamentului didactic: strategiile didactice constituie o funcție a combinării metodelor folosite, a mijloacelor și materialelor didactice utilizate, respectiv a manierei de organizare. În conceperea situației de învățare trebuie să ținem cont de

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
activități de dezvoltare a carierei.Abordarea pedagogică este una centrată pe elev, în care rezultatele învățării sunt identificate și stabilite de comun acord de către cursant, angajator și instituția educațională,constituind baza unui „contract” de învățare. Prin aceste rezultate, se urmărește facilitarea înțelegerii cunoștințelor de bază, aplicarea aspectelor teoretice în situațiile complexe întâlnite la locul de muncă și formarea deprinderilor de dezvoltare prin intermediul experiențelor practice (Smith, Payne și Thornton, 1999). Cele mai cunoscute astfel de programe, dependente de oferta și de parteneriatul

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
realizarea unei baze de date, a unor resurse ce au în componența lor cunoștințele de specialitate ale experților și cele codificate în cadrul sistemelor informatice (Armstrong, 2003); 2. distribuirea informațiilor către ceilalți membri ai organizației are ca rezultat promovarea învățării și facilitarea cunoașterii și a înțelegerii, această cunoaștere putând fi explicită (codificată) - transmisă prin intermediul documentelor - sau tacită („existând în mințile oamenilor”) și împărtășită prin intermediul relațiilor interpersonale, prin povestiri sau discuții informale; 3. interpretarea informațiilor distribuite, necesară pentru a da o semnificație unanim

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
învățării, ceea ce are ca titlu de consecință: • scăderea importanței educației formale din școli, dublată de necesitatea de avalorifica mai mult experiențele non-formale și informale de învățare, dat fiind că oportunitățile pentru acest tip de învățare sunt tot mai diverse, odată cu facilitarea accesului la informație și cu bombardamentul informațional de pe toate canalele mass-media, dar și pentru a evita duplicarea oportunităților de învățare și pentru a reduce costurile educației formale inutile, odată ce individul a învățat non-formal; • într-adevăr, noile medii de învățare se

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
uniformizarea participării tuturor țărilor (țările nordice au până la 34%, cum ar fi Suedia, față de 1% în sudul Europei). Documentele anterior menționate au la bază trei obiective strategice de realizat până în 2010: • îmbunătățirea calității și eficienței sistemelor de educație și pregătire; • facilitarea accesului la educație pentru toți; • deschiderea sistemelor de educație pentru a cuprinde o populație cât mai largă și mai diversă, pentru a căror îndeplinire s-au stabilit următoarele priorități de acțiune („Declarația de la Copenhaga”, noiembrie 2002): - întărirea dimensiunii europene în

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
complexe, necesită implicit și o pregătire educațională tot mai avansată. De aceea, se constată tendința prelungirii școlarității inițiale, tot mai mulți tineri urmând studii superioare. Pentru a realiza o mai bună legătură între lumea școlii și cea a muncii în vederea facilitării inserției socioprofesionale a absolvenților pe piața muncii, pe lângă creșterea preocupării corelării ofertei sistemului educațional cu cerințele pieței muncii, s-au dezvoltat inițiative concrete de cooperare, de genul „universității pentru industrie”, în care pregătirea practică se realizează în întreprinderi. De altfel

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
locului de muncă se face prin oferte alternative ce erodează monopolul instituțiilor educaționale în acest câmp, în favoarea tendinței de a dezvolta tot mai multe parteneriate instituționale și rețele de pregătire, la toate nivelurile. O modalitate complementară pentru certificarea competențelor în vederea facilitării mobilității pe piața forței de muncă o constituie acreditarea și validarea competențelor non-formale și informale (APEL - Accreditation of Prior Experential Learning). În acest fel, experiența practică, dobândită în câmpul muncii sau pe diferite căi, poate fi documentată și certificată, iar

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
tot mai accentuată, dublată de o preocupare susținută de a dezvolta proceduri,standarde și nivelurile de referință, precum și măsuri comune pentru asigurarea transparenței calificărilor, pentru a asigura recunoașterea, transferabilitatea și comparabilitatea lor în diferite țări și la diferite niveluri, în vederea facilitării mobilității forței de muncă în interiorul Europei. Se vorbește chiar despre dezvoltarea unui sistem de credite transferabile în sistemul pregătirii vocaționale, asemănător celui dezvoltat în universități, tocmai pentru a încuraja mobilitatea și cooperarea transfrontalieră, dar și pentru a asigura o dimensiune

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
scăzut de calificare), deoarece nu putem vorbi despre o Europă competitivă, dacă există un număr mare de indivizi care au nevoie de educația de bază. Abordarea este una integrată, urmărind realizarea unei formări de bază calitative încă din școlaritatea timpurie, facilitarea accesului tuturor la educație și pregătire, deschiderea sistemelor educaționale către lumea largă, în ideea asigurării educației (de bază) pentru toți, așa cum a fost gândită încă de la Conferința Internațională de profil de la Jomtiem, din 1990 (Anghel, 1998). Educația de bază a

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]