11,345 matches
-
contemplativă prin excelență. CÎnd nici un stimul exterior nu mai vine să provoace excitații, cînd informațiile primite de organism se răresc, conștiința ăși apare sieși mai limpede ca altădată, În toată splendoarea inefabilului ei. Tot ce ține de fiziologie face sens: foamea, setea, durerea, instinctul - acesta din urmă Înzestrat, e limpede, cu sens forte. Tot ce ține de funcționarea psihicului devine problematic, chestionabil, nesigur. CÎnd fiziologicul Își calmează manifestările, psihicul se dezvăluie În libertatea sa dramatică. Transparența sa nu face decît să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
directă, neaoșă, nesupusă interdicțiilor și normelor limbajului cult (Mărturie). După ce exaltă forța biologică, instinctul constructiv, simțul dreptății, comportamentul primitiv, de ființă ancenstrală, telurică, în Taica, fiul își clamează la rândul său dorința aprigă de a răspunde necesităților vitale (Mi-e foame, mi-e sete!). Spaima organică în fața intemperiilor care opresc rodirea pământului provoacă o viziune terifiantă a efectelor secetei, plasticizate într-un tablou apocaliptic (Foamete), așa cum lipsa mijloacelor de subzistență în mediul urban îl face să arunce diatribe și blesteme grele
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
poemul lui Stavrinos) apare un pasaj scris, probabil, sub influența cărții populare. După ce pierde lupta de la Sibiu, Andrei Báthory („Oh, nepricepută minte omenească!”), „fugi pân codrii Ciucului, și acolo rătăci și umblă oarecâtăva vreme rătăcit și nemâncat, pân îl birui foamea și nimeri la niște păcurari, unul săcui, altul muntean”. Prefăcându-se a-l ajuta, ciobanul secui încalcă legea ospeției și-l ucide. Apoi, cu nădejdea de a obține o răsplată bună, îi duce voievodului Mihai capul cardinalului ucis. Indignat de
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
patru ani, parcând mașina în diferite locuri, mutându-se de pe o stradă pe alta în apropierea benzinăriilor (unde avea toaletă și duș). În acest timp a fost angajat pentru scurte perioade, uneori nici măcar nu a fost plătit, a suferit de foame și de singurătate. Primul care l-a ajutat a fost un tânăr spaniol care îi mai dădea să mănânce apoi l-a recomandat unei comunități religioase care „l-a înfiat”, dându-i haine, o pătură, mâncare, iar în cele din
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
decât în treacăt greutățile prin care a trecut și cât de mult a muncit până să ajungă la recunoașterea internațională: „Eram bolnav, ajunsesem ca la cei 1,80 metri ai mei să am doar 52 de kilograme. De spaimă, de foame, de durerea despărțirii de țară” (p. 72). Modest, recunoaște că a avut șansa de a întâlni oameni deosebiți: „Am avut norocul acesta, să fiu aproape de Iorga, de Gusti, de I.D. Ștefănescu. Ajungând în Franța, iar am ajuns în apropierea celor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
o țară ficționalizată, unde „necuvintele” au fost înlocuite de „subcuvinte”. El urmează, involuntar, un destin macedonskian, dorind să fie „trist” și „anarhist”, „nebun” și „beat”, un poet al României violate vers de vers, propriul cobai într-o lume searbădă, a foamei, mizeriei și frigului - România e iubita drogată și prostituată -, creația sa simbolizând „boala” și „moartea” unei întregi literaturi. „Nebunia” este tema predilectă, alături de „sinucidere”, iar „primele poezii”, unele de „dragoste întoarsă”, sunt ale unui poet autentic în era internetului, un
IANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287487_a_288816]
-
așteptarea tăcerii, incertul. Între iluzie și aparență se produce extrem de subtila trecere a poetului, jocul său magic de-a râsul/plânsul. Acest mecanism, această indefinire și osmoză a stărilor născându-se și murind una dintr-alta se regăsesc în Povestea foamei, poem publicat la Madrid, în 1965. După douăzeci și cinci de ani de tăcere de la prima sa carte, poetul se întoarce, în spațiul poemului său, într-o epocă funestă din istoria reală și tragică a țării sale. Se întâlnesc aici și drumul
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
sale. Se întâlnesc aici și drumul inițiatic prin Infern, dar și motivul meditației astrale, la Graalul pierdut și de neregăsit, enigmă a unei umanități profund pervertite și debusolate, redusă la o materialitate mizeră, din care a fost eliminat orice ideal. Foamea nu este aici doar cea biologică, primară, cum ține să avertizeze poetul într-o semnificativă Întâmpinare; ea desemnează nevoia de idealitate a condiției umane, surprinsă într-o degradare succesivă: „- Doamne, ești plin de calești din castele: Scutură pomul nopții de
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
nopții de stele!// - Fiule, fiul meu iubit, / Stelele nu-s de ronțăit.// - Doamne, Ți-om da câtă vrei arvună: Umple-ne blidul cu lapte de lună // - Fiule, fiul meu durut,/ Luna, păpușa, nu-i de băut// - Doamne, destul! Murim de foame!/ Fă-ne rost de niscaiva poame!// - Fiule, fiul meu frumos./ Ce cauți tu găsești pe jos”. Negarea absolutului, denigrarea Fulgeratului (Sfântul Pavel) - cum se întâmplă în „lacrimile” nesfințite ale lui Floran (Emil Cioran) - sunt, crede C., mai vinovate decât ravagiile
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
întâmplă în „lacrimile” nesfințite ale lui Floran (Emil Cioran) - sunt, crede C., mai vinovate decât ravagiile sistemului ideologic al colectivismului economic instaurat cu de-a sila de tancurile rusești. Țiganiada întoarsă pe dos, dar mult mai largă-n înțelesuri, Povestea foamei constituie capodopera lui C., imagine tragicomică a lumii contemporane, a lumii care a atentat la lumen și și-a distrus astfel propria condiție. Publicat în 1981, poemul Anul 1940 (replică la Anul 1840 al lui Grigore Alexandrescu) reface, într-o
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
cosmicizare a mesajului dramatic, un text precum Învierea al lui Lucian Blaga, dar punând accentul tocmai pe elementul realist, pe transpunerea faptului cotidian, miracol cosmic, capabil să reveleze înțelesuri ce depășesc condiția umană. SCRIERI: Poeme și imnuri, Sighișoara, 1940; Povestea foamei, Madrid, 1965; Nașterea tragediei, Madrid, 1968; Mouvement irréversible, Paris, 1972; Anul 1940, Paris, 1981; ed. pref. Vintilă Horia, București, 1997; La lotta con l’angelo, Roma, 1992; Noapte și iar noapte, Târgu Mureș, 1995; Un Esculap al sufletului românesc, București
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
serie comportamentală originară este declanșată și operează cu succes, activitățile sunt satisfăcute, iar situațiile în care ele se produc sunt satisfăcătoare”1. Thorndike a alcătuit un inventar similar de stări de fapt iritante; de exemplu: absența hranei când îți este foame; câinele ținut în lanț, împiedicat să urmărească iepurele care trece șchiopătând; pisica reținută să prindă prada - cobaiul închis într-o cușcă închisă, dar transparentă; a nu te putea feri, fiind imobilizat la picioare, iar cineva îmbrâncindu-te peste un obstacol
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
umane trebuie în primul rând să elucideze nivelul de bază prin teoria contiguității, ca și în cazul animalului. Nu este necesar să inventăm o dorință specială de mâncare la om dacă stabilim cu claritate că acesta are aceleași spasme de foame în stomac pe care le resimte și animalul. A atașa fantezii psihanalitice pentru a explicita motivele și trebuințele umane elementare este nu doar inutil, ci și neștiințific și ridicol. Specificitatea motivației umane apare la alt nivel. Ea se ivește atunci când
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
DRH - o secundă și jumătate. 18. Deprivarea multiplă (multiple deprivation). Indicarea cu ciocul a unui disc e întărită prin mâncare, indicarea altuia, prin apă, iar a unui al treilea disc, prin mâncare sau apă la întâmplare. În diferite condiții de foame sau sete, viteza răspunsului la al treilea disc este media vitezei implicate la primele două. Urmează câteva probabilități - care sunt tot atâtea extrapolări reducționale de la uman la infrauman - în domeniul comportamentului verbal. 19. „Mand”. În prezența unui ascultăror (SD), răspunsul
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
pot fi ilustrate printr-un experiment ce poate fi repetat cu ușurință de oricine dorește o experiență elementară, în care apar factorii implicați în procesul de învățare. Subiectul poate fi o fetiță de șase ani. Se știe că îi este foame și ar vrea o acadea. În timp ce este plecată din cameră, se ascunde acadeaua preferată a fetiței sub coperta unei cărți aflate la mijlocul raftului de jos al bibliotecii, având o înălțime de aproximativ 1,20 m. Cărțile din centrul acestui rând
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Personality Change (1964). În ce consta, pe scurt, apreciata teorie? Întrucât ființa umană luptă pentru armonia internă, există și un drum spre cunoașterea armoniei. În comparație cu „situația nevoilor”, disonanța cognitivă devine motivațională, ea îndrumând o persoană prin micșorarea disonanței. Așa cum micșorarea foamei este răsplătită prin hrană, tot astfel se produce și eliminarea disonanței. Dar procesele se produc la un nivel superior celui fiziologic-nutritiv. Disonanța cognitivă este relația dintre cunoștințele care nu izbutesc să se alăture armonios; deci disonanța conduce la nepotrivire psihologică
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
prizonier ... / [...] vino profesore la căsuța ta albă / cu moartea în ferești.” Nu lipsește protestul împotriva societății de consum, cea care îngroapă fiorul liric sub munți de gunoaie: „Acești munți de ambalaje menajere / și reclamele consumați surogate / [...] prin care hămesit de foame scormonește / cobaiul alb și înfricoșat al poeziei.” În versurile din Am mai vorbit despre asta (1986), glosând pe marginea repetării monotone a acelorași gânduri și gesturi odată cu înaintarea în vârstă, poetul este pătruns de un sentiment al târziului, al crepusculului
GENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
pacificare a Budapestei, Aurel oscila între „solara zădărnicie” a războiului, utopiile social-politice și libertina frenezie erotică. În Femeia cu carnea albă, domnul Aurel, negustor de legume, peregrinează prin „grădinăriile” de pe malul Dunării, în încercarea de a-și potoli mai ales foamea erotică. E un joc ce se vrea inițiatic, regresiune spre „duhul” primar. Și, din nou, secvențe reușite, aici de o poezie grațioasă, orchestrate cu rafinament senzorial. Ludicul ia proporții în Aventurile d-lui Ionel Lăcustă-Termidor, parabolă sarcastică, exsanguă a lumii
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
Deci, urlând cu mare vuiet, îngrozește ținuturile vecine o dihanie mare, un lup. Din pădurile mlaștinii iese cu gura căscată, plină de spumă amestecată cu sânge închegat, cu ochii înotând într-o flacără roșie. Deși sfâșiat de turbare și de foame, totuși mai mult îl mână turbarea. Căci nu se mulțumește să-și astâmpere foamea blestemată ucigând câțiva boi, ci rănește toată cireada și așterne cu furie totul la pământ. Chiar unii dintre noi, răniți printr-o mușcătură funestă, pe când ne
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pădurile mlaștinii iese cu gura căscată, plină de spumă amestecată cu sânge închegat, cu ochii înotând într-o flacără roșie. Deși sfâșiat de turbare și de foame, totuși mai mult îl mână turbarea. Căci nu se mulțumește să-și astâmpere foamea blestemată ucigând câțiva boi, ci rănește toată cireada și așterne cu furie totul la pământ. Chiar unii dintre noi, răniți printr-o mușcătură funestă, pe când ne apăram, suntem dați morții. Malul și marginea apei sunt roșii de sânge și mlaștina
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
fi un cinic, deci un ins hirsut, situat împotriva sistemului, care stăpânește perfect arta de a supraviețui, valorificând orice resurse pe care viața i le oferă: "Iară Lupul, pentru căci pre sine singur a să chivernisi și viața din primejdiia foamei a-și sprijeni știind, cu binele altora nici cearcă, nici poftéște să să îndemânédze, căci în școala lui Dioghenis și în filosofiia ce-i dzic cănească s-au învățat, a cărora sentenție ieste acela lucru de la cineva să ceară pre
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în țințariu"35. Două lucruri sunt de remarcat aici. Mai întâi, că, începând cu Aristotel 36 (VIII, 5) și apoi cu Plinius 37 (VIII, 34), mulți autori de enciclopedii sau tratate notează acest obicei al lupului de a-și potoli foamea. În Evul Mediu, chiar circula ideea că lupul s-ar hrăni "când cu pradă, când cu pământ și chiar cu vânt"38. Îndeobște reticent față de zvonurile nedemonstrate, Albertus Magnus (XXII, 114) nu ezită nici el să ia în considerație acest
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ar hrăni "când cu pradă, când cu pământ și chiar cu vânt"38. Îndeobște reticent față de zvonurile nedemonstrate, Albertus Magnus (XXII, 114) nu ezită nici el să ia în considerație acest fapt, pe care însă nu-l pune pe seama înșelării foamei. De fapt, întregul șiretlic al Lupului cantemirian este descris de învățatul teolog: " Când sunt hămesiți de foame, lupii nu se dau în lături să mănânce lut; având stomacul astfel umplut, caută să doboare un cal sau un bou sau un
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nedemonstrate, Albertus Magnus (XXII, 114) nu ezită nici el să ia în considerație acest fapt, pe care însă nu-l pune pe seama înșelării foamei. De fapt, întregul șiretlic al Lupului cantemirian este descris de învățatul teolog: " Când sunt hămesiți de foame, lupii nu se dau în lături să mănânce lut; având stomacul astfel umplut, caută să doboare un cal sau un bou sau un alt animal mare; dacă reușesc, regurgitează lutul și își îndreaptă atenția către prada capturată"39. Dintr-o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
insistat este că Lupul preia aici un truc specific Vulpii, care, după cum ne indică Fiziologul, atunci când intenționează să prindă păsări, se preface a fi moartă: "Vulpea este un animal viclean, foarte mincinos și priceput la înșelăciuni. Când i se face foame și nu găsește de mâncare, caută un loc cu pământ roșu și se tăvălește prin el, astfel încât să pară toată plină de sânge; apoi se întinde acolo cu labele în sus, ca și moartă; și, ținându-și răsuflarea, se umflă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]