10,710 matches
-
care ar trebui venerat împreună cu restul titanilor. În cele din urmă atlanții fură de acord, și începură reconstruirea templelor, care se aflau într-o stare jalnică, și construirea Noii Atlantide. Între timp, atlanții descoperă că insula era deja colonizată de greci, care, văzând că ei se închină titanilor, i-au atacat considerând venerarea lor ca o blasfemie. Kastor, aflat în fruntea armetei Noii Atlantide, îi atacă pe greci și le distruge colonia, insula rămânând a lor. Kastor îl întreabă pe Krios
Age of Mythology: The Titans () [Corola-website/Science/329735_a_331064]
-
construirea Noii Atlantide. Între timp, atlanții descoperă că insula era deja colonizată de greci, care, văzând că ei se închină titanilor, i-au atacat considerând venerarea lor ca o blasfemie. Kastor, aflat în fruntea armetei Noii Atlantide, îi atacă pe greci și le distruge colonia, insula rămânând a lor. Kastor îl întreabă pe Krios de ce au fost atacați de greci, iar Krios îi răspunde spunândui că zeii olimpieni erau geloși pe noii zei ai atlanților. Curând, atlanții află că generalul Melagius
Age of Mythology: The Titans () [Corola-website/Science/329735_a_331064]
-
închină titanilor, i-au atacat considerând venerarea lor ca o blasfemie. Kastor, aflat în fruntea armetei Noii Atlantide, îi atacă pe greci și le distruge colonia, insula rămânând a lor. Kastor îl întreabă pe Krios de ce au fost atacați de greci, iar Krios îi răspunde spunândui că zeii olimpieni erau geloși pe noii zei ai atlanților. Curând, atlanții află că generalul Melagius, aflat în frunte unei armate grecești, pregătea un mare atac împotriva Noii Atlantide. Pentru a opri atacul, Krios îi
Age of Mythology: The Titans () [Corola-website/Science/329735_a_331064]
-
Noii Atlantide. Pentru a opri atacul, Krios îi ordonă lui Kastor și trupelor sale să atace orașul Sikyos, unde se afla generalul, pe care Kastor îl ucide, dar nu reușește să cucerească orașul, deoarece veniră egiptenii și scandinavii, aliați ai grecilor. Krios îi spune lui Kastor, că pentru a cuceri orașul, și întreaga Grecie de altfel, trebuie să distragă atenția aliaților. Mai întâi Kastor și armata sa se duc în Scandinavia, unde distrug trei temple ale lui Odin, și construiesc în locul
Age of Mythology: The Titans () [Corola-website/Science/329735_a_331064]
-
primele două filme prequel și apare foarte puțin și în "". De asemenea, apare și în lansarea pe DVD din 2004 a filmului ". Numele său provine de la orașul tunisian Nabeul (pronunție oficială arabă: Năbul); oraș care a fost fondat de către negustori greci antici și care l-au numit "Neapolis". Numele planetei folosește aceeași sursă de inspirație ca și o altă planetă importantă din trilogia originală, numele planetei Tatooine fiind inspirat de un alt oraș tunisian, orașul Tataouine. Adjectivul asemănător "Nubian", folosit în
Naboo () [Corola-website/Science/329752_a_331081]
-
având o suprafață totală de aproape o sută de hectare. Argamon este cea mai veche așezare de pe teritoriul românesc atestată într-un izvor antic, datând de la începutul secolului al VI-lea î.e.n.: Hecateu din Milet. A fost întemeiată de coloniști greci veniți din Asia Mică, către mijlocul sec. VII î.e.n., și stabiliți atunci pe malul Mării Negre, azi malul limanului Razelm. În secolul I după Hristos, cetatea a intrat sub stăpânirea romană, denumită de atunci încole Argamum și fiind un port de
Cetatea Argamum - Orgame () [Corola-website/Science/329918_a_331247]
-
multiplicată icoană cunoscută. Multe astfel de copii au dobândit propria importanță religioasă și artistică. Icoana este o versiune a tipului "Eleusa" (greacă: Ἐλεούσα - tandră sau milostivă), cu copilul Iisus lipindu-și obrazul de a-l mamei sale. În jurul anului 1131 grec al Constantinopolului, , a dăruit această icoană marelui duce al Kievului. Opera a fost păstrată în până când fiul lui Dolgoruky, , a adus-o în orașul sau preferat, Vladimir, în 1155. Tradiția spune că în timpul transportului caii s-au oprit lângă Vladimir
Sfânta Fecioară din Vladimir (icoană) () [Corola-website/Science/328059_a_329388]
-
Cuvântul își are originea în cuvântul arab "millah" (ملة), care are un sens apropiat de cel de „națiune”. Toți creștinii ortodocși supuși ai Imperiului Otoman erau încadrați, indiferent de etnie, în Millet-ul Rûm, numit astfel după numele dat de turci grecilor. Această clasificare juridico-religioasă se aplica și locuitorilor din teritoriile transformate în raiale turcești aflate în jurisdicția Mitropoliei Proilaviei, care, fiind încadrați în Miletul Rûm, aveau statutul social de "„”". "„Dhimmi-ul (...) este un cetățean de mâna a doua. Dacă e tolerat, e
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Ecumenice, devenise noul „basileu oriental”, fiind practic cel care numea și depunea din scaun patriarhii ecumenici, pe perioada cât a domnit. Vasile Lupu a dorit înființarea acestei mitropolii pentru a o oferi ca răsplată unui apropiat al său, învățatul cleric grec Meletie Syrigul (), „"care e părintele meu duhovnicesc."” Ca mitropolit al Proilaviei, Meletie va traduce în limba greacă Mărturisirea Ortodoxă a mitropolitului Kievului, Petru Movilă, aprobată de Sinodul de la Iași din 1642 ca răspuns la „"mărturisirea calvinească"” din 1629 a patriarhului
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
acordat lui Rudolf de Moulins. Nepotul acestuia, Ugo, l-a extins către răsărit, ocupând Toro și San Giovanni in Galdo, dar și către apus, unde a anexat comitatele capuane de Venafro, Pietrabbondante (1105) și Trivento (1105). Sicilia, locuită predominant de greci ortodocși, se afla sub control arab. Insula se aflase inițial sub conducerea dinastiei Aghlabizilor, iar apoi sub cea a Fatimizilor, însă în 948 Kalbizii au preluat controlul din mâinile Fatimizilor, deținând-o până în 1053. În anii '10 și '20 ai
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
fortificat Mdina. El a impus taxe locuitorilor insulei, însă a permis guvernatorilor arabi să continue să își exercite atribuțiile. În 1127, Roger al II-lea a înlocuit guvernul musulman cu oficiali normanzi. Sub domnia normandă, limba arabă pe care creștinii greci din insulă o adoptaseră în secolele de dominație musulmană s-a transformat într-o limbă distinctă: malteza. Atât cucerirea Amalfi, cât și a Salerno de către Robert Guiscard s-au derulat ca urmare a influenței soției conducătorului normand, Sichelgaita. Amalfi s-
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
castele au fost extinse pe baza structurilor existente longobarde, bizantine și arabe, iar altele au fost construite de la bază. Castelele au păstrat caracteristici locale, păstrând elementele distincte de origine non-normandă. Catedrale latine au fost construite în teritoriile nou cucerite de la grecii ortodocși sau de la musulmani, cele mai multe fiind în stil romanic cu evidente influențe de design bizantin și islamic. Administrația normandă era centralizată, complexă și birocratică în comparație cu sistemele vest-europene din acea vreme. Clădiri publice, precum palatele, erau comune în orașele importante, cel
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
ziduri integrate în piatra munților și crestelor, așa încât efortul de construcție era mai mic, ceea ce demonstrează faptul că normanzii au pus în practică "opus gallicum" cel puțin în Molise. Construirea de castele în Sicilia a fost începută la cererea locuitorilor greci din insulă. În 1060, aceștia i-au solicitat lui Guiscard să edifice un castel la Aluntium pentru a-i proteja: prima construcție normandă din Sicilia, San Marco d'Alunzio, numită după primul castel al lui Guiscard din Argentano în Calabria
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
jumătate din fiecare castel și oraș din Calabria. Robert s-a hotărât să profite de capacitățile militare deosebite ale lui Roger pentru a cuceri Sicilia. La acea vreme, insula era condusă de musulmanii arabi, iar populația era majoritar formată din greci bizantini. Conducătorii arabi din Emiratul de Sicilia deveniseră independenți față de sultanul din Tunis. În mai 1061, cei doi frații din familia Hauteville au traversat strâmtoarea Messina pe la Reggio și au capturat Messina. După ce au ocupat Palermo în ianuarie 1072, Robert
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
pornit în marș către capitala Mdina. Au început negocieri cu "qadi"-ul local, convenindu-se în final ca onsula să devină tributară față de contele de Sicilia și ca "qadi"-ul să poată continua să o administreze. Prin acest tratat, mulți greci și alți creștini aflați prizonieri acolo au fost eliberați, ei cântându-i lui Roger "Kyrie eleison". El a părăsit insula cu mulți dintre locuitorii care doreau să îl însoțească, al căror număr era atât de mare încât vasul pe care
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
care se afla contele era gata să se scufunde, potrivit cronicii lui Goffredo Malaterra. Având poziția supremă pe plan politic, contele a devenit și stăpânul "de facto" al bisericii siciliene. Papalitatea, pentru a favoriza un principe care recuperase Sicilia de la greci și sarazini, a conferit în 1098 lui Roger și moștenitorilor acestuia nunciatul (poziția de legat apostolic) asupra insulei. Roger a constituit noi episcopii latine la Siracusa, Girgenti și în alte părți, numind personal episcopii, și totodată a transformat arhiepiscopia de
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
legat apostolic) asupra insulei. Roger a constituit noi episcopii latine la Siracusa, Girgenti și în alte părți, numind personal episcopii, și totodată a transformat arhiepiscopia de Palermo într-un sediu catolic. El a practicat toleranța generală față de arabi și de greci. În orașe, musulmanii, care și ei menținuseră asemenea drepturi de la cei cuceriți, și-au păstrat moscheile, cadiii, ca și libertatea comerțului; în regiunile rurale însă ei au fost transformații în servi. Roger și-a constituit baza infanteriei sale din rândul
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
buni termeni cu Sfântul Scaun și a făcut gestul de a-și părăsi prima soție ca răspuns la modificarea dreptului canonic. Cu toate că papii erau adesea temători față de puterea sa crescândă, ei au preferat mâna forte a normanzilor catolici față de stăpânirea grecilor bizantini. Guiscard a primit învestitura pentru Sicilia din mîinile papei Nicolae al II-lea, care se temea de adversitatea împăratului romano-german față de politica sa reformistă. Guiscard a sprijinit reformele papale, venind în sprijinul lui Grigore al VII-lea, care cândva
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
vase) a navigat către aceeași țintă capturând pe drum insulele Ionice Corfu, Cefalonia, Itaca și Zakynthos. În august Salonicul a capitulat în fața atacului combinat al flotei și al trupelor siciliene de uscat, după care a fost devastat (7.000 de greci au murit). Trupele au pornit apoi către capitala Bizanțului, însă armata trimisă de împăratul Isaac al II-lea Angelos a reușit să îi înfrângă pe normanzi în bătălia de la Dimitrița, pe malurile râului Struma (7 noiembrie 1185). Salonicul a fost
Guillaume al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328291_a_329620]
-
origini dintre cele mai diverse, precum celebrul geograf arab Muhammad al-Idrisi și istoricul bizantin Nilus Doxopatrius. Regele încuraja pe cei învățați și practica toleranța față de credințele, rasele și limbile din regatul său. Pentru administrarea stăpânirii sale, el a angajat mulți greci și arabi, care aveau pregătirea necesară în tradițiile de mult implantate ale unei guvernări de tip centralizat. El a fost servit de către oameni de naționalități dintre cele mai diverse, precum englezul Thomas Brun, un "kaid" al "Curia"-ei, sau, în cadrul
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
cămăruța sa. Din acești ani provine singurul portret în culori al scriitorului, păstrat la mănăstirea Xiropotamou și datat (probabil greșit) „la București, în anul Mântuirii 1730”. La Academia Domnească, l-a avut ca profesor, printre alții, pe eruditul Gheorghe Hrisogon, grec originar din Trapezunt (Trebizonda), pentru care nutrea o imensă admirație și cu care a întreținut ulterior o lungă relație epistolară până la moartea acestuia. Invitat - încă din timpul studiilor sale - să devină locțiitorul șefului Cancelariei Domnești în Moldova (unde Constantin Mavrocordat
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
în contact cu alte personalități importante ale vieții politice și eclesiastice ale vremii sale: Ioanichie Caragea (viitor patriarh ecumenic), Paisie (fost patriarh ecumenic), Silvestru (fost patriarh al Antiohiei) și alții. S-a căsătorit apoi, în 1749, cu Mariora, fiica unor greci din Constantinopol, Ioannis și Fevronia. Au locuit împreună în insula Halki, dar soția sa bolnăvicioasă și fiica lor nou-născută Magdalena au murit doi ani mai târziu. Alături de încarcerare, această a doua lovitură a sorții l-a făcut să se retragă
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
acestei prime așezări întărite?): "Daton" (Δάτον) sau "Datos" (Δάτος). În perioada clasică, acest nume străvechi a devenit proverbial și era folosit ca simbol al opulenței inepuizabile, cu o aluzie evidentă la zăcămintele de metale prețioase ale muntelui Pangeu, din apropiere. Grecii și-au făcut apariția în această regiune relativ târziu. Primii sosiți au fost coloniștii din insula Paros. Ei au întemeiat, mai întâi, o colonie în insula Thasos (680 î.Hr.), situată în imediata vecinătate. În scurt timp, ei au trecut și
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
redutabilă a tracilor nu le-a permis noilor veniți să înainteze înspre interiorul teritoriului, timp de mai multe secole. Astfel, după cum relatează Herodot în "Istoriile" sale, la data trecerii pe acolo a regelui Xerxes al Persiei (la începutul campaniei împotriva grecilor din 480 î.Hr.), minele de aur și argint de pe muntele Pangeu erau încă exploatate de tracii din triburile pierilor, odomanților și satrilor. La sfârșitul războaielor medice, atenienii s-au arătat din ce în ce mai interesați de bogățiile acestui teritoriu și de poziția strategică
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
confesionale ortodoxe și l-a îndrumat să analizeze situația existentă. Acesta, în urma vizitelor sale în teritoriu efectuate în 1810 - 1811, a propus înființarea a trei școli normale (preparandii) pentru formarea viitorilor învățători: la Sân Andrei pentru sârbi, la Buda pentru greci și la Arad pentru români. Împăratul a fost convins de nevoia înființării lor după exemplul francezilor, iar la 17 septembrie 1812 a aprobat proiectele elaborate de Nestorovici. Deschiderea cursurilor preparandiale a fost stabilită prin ordin la 20 octombrie 1812 de către
Preparandia Română () [Corola-website/Science/327548_a_328877]