13,415 matches
-
în mod conștient. După cum sugerează Schudson, dezvoltarea acestui stil era bazată în parte pe ideea că lumea putea fi prezentată prin fapte, ca rezultat al ideii că știința putea vindeca toate relele societății (71-72). Această poziție este în ultimă instanță ideologică. O consecință a dezvoltării stilului supraobiectiv este că până la 1912 și la scufundarea Titanicului obiectificarea ajunsese la o extremă apatetică, atât de înstrăinată fusese subiectivitatea cititorului de percepția lumii înconjurătoare: "Confirmarea că Titanicul, cel mai mare vapor cu abur din
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Personificarea comportamentului câinelui roman și "caninizarea" comportamentului bărbatului american din sfatul lui Bogart indică conștiința în formare pe care jurnaliștii modelului narativ literar o vor îmbrățișa deschis. În plus, putem vedea în cele două curente de jurnalism genul de preocupări ideologice care vor fi oglindite eventual în dezvoltarea știrilor supraobiective și a jurnalismului literar narativ, iar acest lucru ridică o întrebare epistemologică fundamentală: cum se poate descrie cel mai bine lumea înconjurătoare? În principiu, știrile obiective par să servească acestui scop
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Cummings, Morris Markey, Ben Hecht și Ernest Hemingay în al doilea și al treilea deceniu al aceluiași secol și mai târziu 72. Bineînțeles că unii, precum Reed și Day, erau angajați în mod deschis într-o sprijinire a unei cauze ideologice marcante care le influența munca sub toate aspectele. Cochrane, cunoscută mai ales sub pseudonimul Nellie Bly este mai ales menționată ca o ziaristă de investigație a primelor ore, dar ea a publicat și corespondențe despre Primul Război Mondial de pe frontul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
atragă atenția asupra lui și despre care cel dintâi nu făcea nici o mențiune în Revolt in the Desert (Revoltă în deșert). Împotriva acestui tip de efervescență romantică, care este, probabil, o formă de senzaționalism și, în același timp, o tiranie ideologică, s-a revoltat jurnalismul literar și va continua să se revolte chiar și mai zgomotos în timpul Marii Crize. Declanșarea Marii Crize a determinat o reevaluare a practicilor jurnalistice. Drept urmare, unii jurnaliști vor evita din nou modelul obiectiv în favoarea unuia mai
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
să trăiască: "În acel spațiu înghesuit și neprimitor, comuniștii provoacă efectiv confuzie, o confuzie ce devine din ce în ce mai gravă" (346). Pentru funcționari de asemenea, am putea adăuga. În încercarea sa de a manipula subiectivitatea, Wilson urmărește în mod evident un scop ideologic. Dar, oricum, el abordează o formă al cărei scop este de a transmite subiectivitatea autorului. Wilson a reușit acest lucru și încearcă să își determine cititorii să îi accepte ideologia. Dar influența acesteia poate fi uneori foarte puternică, drept pentru
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
declarat" al jurnalismului literar și anume de a analiza "brutele" și de a le prezenta în termeni atât de umani încât cititorul să se regăsească în personaj (Steffens, Autobiografie, 317). Probabil intenția lui Wilson este de a servi o cauză ideologică, de a incita la acțiune, dar din cauza unei asemenea abordări, nici restul articolului nu prea se mai poate încadra în jurnalismul literar. Totuși, acest pasaj mai are un substrat ce corectează într-o oarecare măsură ideologia brutei. După June Howard
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mod deschis. Stott propune împărțirea reportajului documentar în două categorii: reportajul instrumental, ce încerca să incite la acțiune socială și reportajul mai "conservator", pe care îl numește "descriptiv" (238, 240). În opinia lui, întrucât reportajul instrumental era impregnat de semnificații ideologice prea evidente, unii critici au început să resimtă nevoia unui reportaj mai neutru din punct de vedere ideologic (deși nu neapărat a unui reportaj obiectiv). După cum afirma Nathan Asch într-o cronică din anul 1935, în acea perioadă s-a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
socială și reportajul mai "conservator", pe care îl numește "descriptiv" (238, 240). În opinia lui, întrucât reportajul instrumental era impregnat de semnificații ideologice prea evidente, unii critici au început să resimtă nevoia unui reportaj mai neutru din punct de vedere ideologic (deși nu neapărat a unui reportaj obiectiv). După cum afirma Nathan Asch într-o cronică din anul 1935, în acea perioadă s-a dezvoltat un jurnalism ce lăsa "cititorul să tragă propriile sale concluzii" (168). Într-o oarecare măsură și Wilson
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
că "I've seen America" a devenit "forma predominantă de non-ficțiune" la sfârșitul anilor '30 (251). În ciuda atâtor eforturi de a scrie un jurnalism literar descriptiv, nici Anderson și nici Caldwell nu au reușit să evite în totalitate o abordare ideologică în scriitura lor. Stott îl acuză pe Caldwell de a fi oferit piatra filozofală cititorilor săi (242). În mod ironic, tocmai Caldwell își prevenea cititorii în Some American People să se ferească de piatra filozofală (9). Ceea ce au în comun
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
texte ar putea evita vreodată în întregime influența ideologiei, dar în schimb ele i se pot opune și pot determina cititorul (pe plan imaginativ) să tragă propriile sale concluzii. Anderson reușește să reziste într-o măsură mai mare acestor tentații ideologice. Mai mult, el pare să înțeleagă pericolele ideologice ale unui jurnalism obiectiv. În cadrul unui rechizitoriu adus jurnalismului obiectiv practicat în acea perioadă, el condamnă într-una din povestirile sale divorțul simbolic al jurnalismului american dominat de realitatea victimelor Marii Crize
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ideologiei, dar în schimb ele i se pot opune și pot determina cititorul (pe plan imaginativ) să tragă propriile sale concluzii. Anderson reușește să reziste într-o măsură mai mare acestor tentații ideologice. Mai mult, el pare să înțeleagă pericolele ideologice ale unui jurnalism obiectiv. În cadrul unui rechizitoriu adus jurnalismului obiectiv practicat în acea perioadă, el condamnă într-una din povestirile sale divorțul simbolic al jurnalismului american dominat de realitatea victimelor Marii Crize Economice. Este un exemplu de jurnalism literar ce
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
să micșoreze distanța dintre subiectivități sau să o mărească prin ultraj senzațional. Acesta ar putea fi unul din răspunsurile privitoare la relația dintre jurnalismul "gonzo" și cel literar. Întrucât o altă întrebare ce ține de această relație este dacă scopul ideologic al jurnalismului literar este de a micșora distanța dintre subiectivități sau dintre Ceilalți, jurnalismul gonzo al lui Thompson reprezintă - ca să cităm din critica postcolonială - colonialul Celălalt, scriind înapoi imperiului. În satiră, "imperiul" (sau visul american, după caz) este forțat să
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dezamăgitoare. Dând dovadă de o falsitate critică, Lippman dă conceptului de "cultură exterioară" un aspect concret, devenind locul de judecată al activității umane, ignorând faptul că înțelegerea activității umane depinde de factori precum subiectivitatea și limba. Jurnalismul obiectiv avea interese ideologice asemănătoare, care vor deveni reacționare în practică, depășind statutul de interese reacționare critice, așa cum spuneau redactorii și editorii, adică cei care au pus bazele unei culturi a ziarelor. În 1937, Societatea americană a editorilor de ziare a făcut o afirmație
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
p.225]. Arhetipurile feminine care obsedează imaginarul artistic și literar al secolului al XIX-lea sunt definite că madona, înger sau demon [Michaud, 2002, p.149] sau că madona, muză și seducătoare [Higonnet, 2002, p.303]. Aceste stereotipuri artistice și ideologice sunt reprezentate la diferite niveluri ale culturii literare (literatura populară, periodica, beletristica) și vizuale (în publicitate, fotografii, ilustrații de carte, pictură, sculptură, producții artizanale etc.). Arhetipurile feminine nu se rezumă la reflectarea unui ideal de frumusețe, ele devin modele de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
al XIXlea francez Obiectul specific al literaturii a fost întotdeauna realitatea raportată la om, de aceea personajul literar este un capitol de seamă al teoriei literare. Personajul românesc este un marcher tipologic, un organizator textual și un loc de învestire (ideologic și auctorial). Personajele-cheie capătă un caracter universal și incarnează o idee, o valoare sau o pasiune de ordin general. În construcția românului tradițional, personajul este elementul central. Succesul românului modern de la Don Quijote la Robinson Crusoe, este atribuit faptului că a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
aspecte care determină o diferențiere între asistența socială eclezială și asistența socială laică (cum ar fi spre exemplu problema întreruperii unei sarcini nedorite la o minoră sau a întreruperii unei sarcini la o minoră cu dizabilitate psihosomatică), totuși în diversitatea ideologică a celor două forme de asistență socială, în România, putem vorbi și de o complementaritate în privința practicării ei. Asistenții sociali de la Direcțiile județene de asistență socială și protecția copilului, atunci când se deplasează pe teren pentru a culege informații (sau pentru
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
chiar militare" (Zamfir, Stănescu, coord., 2007, p. 282). Sfârșitul Războiului Rece a creat noi oportunități 39 și a eliminat vechi constrângeri. Importanța unei economii de piață este acum recunoscută, iar dispariția comunismului înseamnă că guvernele pot să lase deoparte luptele ideologice, orientându-se către rezolvarea problemelor capitalismului. Întreaga lume ar fi avut de câștigat dacă Statele Unite ar fi profitat de șansa de a contribui la crearea unui sistem internațional politic și economic bazat pe valori și principii, cum ar fi un
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
vârstă, de apartenență religioasă sau politică. Totul este legat de persoană. La fel, tot ceea ce întreprinde Biserica din punct de vedere al activității sociale are ca bază de referință valoarea persoanei, deoarece prin persoană se depășește o înțelegere exclusivistă și ideologică a relației dintre Biserică și societate. Nici sistemul ideologic centrat pe individualism, așa cum se întâmplă în capitalism, nici cel bazat pe colectivismul care era mai degrabă specificul comunismului nu pot pune în umbră valorile pe care persoana le deține prin
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
de persoană. La fel, tot ceea ce întreprinde Biserica din punct de vedere al activității sociale are ca bază de referință valoarea persoanei, deoarece prin persoană se depășește o înțelegere exclusivistă și ideologică a relației dintre Biserică și societate. Nici sistemul ideologic centrat pe individualism, așa cum se întâmplă în capitalism, nici cel bazat pe colectivismul care era mai degrabă specificul comunismului nu pot pune în umbră valorile pe care persoana le deține prin creație. Persoana ca ființă orientată spre trascendență și cu
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
socială" (Johnson, 2007, p. 184). Într-un dicționar de filozofie găsim în dreptul cuvântului ideologie și alte precizări destul de interesante și care ajută la explicațiile pe care le vom aduce în continuare cu privire la faptul că Biserica creștină nu deține o formă ideologică referitor la aspectul său social. "1. În general, ideologie înseamnă orice sistem de idei și de norme care orientează acțiunea politică și socială. 2. Așa cum este folosit de Marx și de Engels în Ideologia germană (scrisă în 1845-1846, dar publicată
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
cuvântul se referă la asemenea sisteme generale numai în măsura în care se recunoaște că ele conțin falsuri și distorsiuni generate de motivații mai mult sau mai puțin inconștiente. În acest sens, cei doi autori, firește, nu considerau propria lor operă ca fiind ideologică. 3. În alte contexte marxiste și acolo unde accentul cade pe metafizică, cuvântul acoperă toate ideile, de orice fel, contrastul fiind între suprastructura ideologică și baza materială: în acest sens este ideologie chiar și știința cea mai dezinteresată și mai
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
puțin inconștiente. În acest sens, cei doi autori, firește, nu considerau propria lor operă ca fiind ideologică. 3. În alte contexte marxiste și acolo unde accentul cade pe metafizică, cuvântul acoperă toate ideile, de orice fel, contrastul fiind între suprastructura ideologică și baza materială: în acest sens este ideologie chiar și știința cea mai dezinteresată și mai obiectivă" (Flew, coord., 2006, p. 203). Sigur că asistența socială eclezială nu trebuie privită ca o doctrină, ca o ideologie ca ceva aparte de
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
reforme" de natură doctrinară, așa cum s-a întâmplat în Biserica Romano-catolică, mai ales la cele două Concilii Vaticane (cel din 1870 și 1960-1965). Pentru Biserica Ortodoxă, dimensiunea socială este parte componentă a ființei Bisericii. Dimensiunea socială nu îmbracă o formă ideologică și nici doctrinară în sens de separare principială, ci ea este o manifestare care condiționează ajungerea la profunda trăire și desăvârșire în ființa divină. Această dimensiune socială, vom vedea în prezentările pe care le vom face în subcapitolele ce urmează
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
socio-umane, a atras după sine un "regres" în privința influenței teologice asupra lumii. Din punctul de vedere al asistenței sociale, Biserica a pierdut prin laicizarea statelor din apusul Europei. "Industrializarea din secolul al XIX-lea a sporit numărul dezrădăcinărilor și vocațiilor ideologice. Conform analizelor noastre, este normal ca Statele Unite, unde a fost adoptată prima direcție, să fi fost mai puțin cucerite de acest fenomen, ca și, în general, țările protestante. Decreștinarea a fost aici mai redusă decât în țările catolice. Pot fi
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Biserica apostolilor" reprezintă, prin excelență, expresia care dovedește clar că prezența ascetică, latura nevoitoare, întruparea evangheliei, îndumnezeirea ca și concept, erau o realitate spirituală a trăirii înalte în Biserică. Sfințenia nu este doar un simplu concept regăsit într-un curent ideologic care poartă numele de creștinism, ci atingerea acestei stări prin trăirea în Hristos a celor ce și-au dedicat viața și întreaga ființă unei asemenea slujiri. La polul opus, s-a dezvoltat în lume și cealaltă latura a Bisericii, și
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]