10,430 matches
-
cu siguranță, au urmat-o contactele dintre cele două lumi religioase a fost dinspre Iran Înspre Israel (pentru această teză, vezi Boyce În Boyce-Grenet, 1991, pp. 365 sqq.), și nu invers: escatologia dualistă din G³th³ a fost principalul izvor de inspirație, directă sau mijlocită, după caz, În procesul de răspândire a gândirii religioase a Iranului antic. Chiar dacă, În ceea ce privește această teză, direcțiile mai mult sau mai puțin negative (vezi Yamauchi, 1990, pp. 458 sqq.) nu sunt rare, mai ales În ultimele studii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Paternitatea universală a lui Odin nu se datorează așadar creștinismului, ci se Încadrează În scheme tipic indo-europene. Numele lui Odin Își are originea din germanicul *W½danxe "Wo>dan"az, derivat În -nodin numele *w½dacare Înseamnă Înflăcărare, forță spirituală exuberantă, extaz, inspirație. Așadar, după cum a demonstrat pentru prima oară Meid - și nu Benveniste, așa cum se consideră de obicei -, Odin este reprezentantul sau exponentul Întrupării ideii de *w½da-. După cum vom vedea, numele lui se află În legătură strânsă cu câteva dintre funcțiile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ori în imaginarea „părerilor de rău” ale asinului ce l-a purtat pe Hristos, a „cântării” Pământului sau a „glasului” Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul. Alături stă pietatea însoțită de simț gospodăresc a omului de rând (sursa de inspirație pare să fi fost „diata” lui Anton Pann), pentru ca să vină la rând sfâșierea modernă, alternând negațiile, „demistificările”, anxietățile și freneticele elanuri, aici modele fiind (după cum remarca Mircea Vulcănescu) Mihai Eminescu, Vasile Pârvan și îndeosebi Tudor Arghezi. Inegal în plan estetic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
străvechile istorii, ca niște basme doldora de tâlcuri, le oferă. Accentuate cu mistică fervoare, unduindu-se ca sub line adieri sau înăsprindu-se și congestionându-se în mânii viforoase, aceste cuvântări ar putea fi luate drept o emanație spontană a inspirației unui arhiereu cu improvizația fecundă. Aproape nimic rigid și trudnic în discursul viu, cu suavități curate și descărcări fulminante, al lui A.I. În tipare care îi îngrădesc, dar nu-i reprimă imaginația, el toarnă o materie abundentă, pulsatilă, trasă apoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
relații spațiale) este în curs de formare,cunoscând poziționarea proprie „sus”, „jos”, „acolo”, „aici”. Recunoaște forme prin comparare și incastrare. Predomina modalitatea vizuală de recepție a informației. Motricitatea generală, este foarte bună. Respirația neverbală: atât ritmul respirator cât și raportul inspirație/expirație sunt normale. Respirația verbală: expirația este prea scurtă și încă este prezentă încordarea. Vocea este normală, melodioasa, specifică copilului mic auzitor. Apelează la mai multe forme de comunicare: gestuala, prin semne spontane (Hai! Ada!), specifice copilului mic, insă modul
Integrarea ?colar? a copiilor cu deficien?e de auz by Ancu?a Mocan () [Corola-publishinghouse/Science/84054_a_85379]
-
aceasta va trebui să acceptăm că încărcătura ideatică a complexului peratologic este aceea care contează, și nu blocajul în analiza istorică a unui cuvânt. Este adevărat că buna fixare a obiectului unei discipline s-a bazat întotdeauna pe o reușită inspirație onomastică. Dar niciodată o asemenea disciplină nu a înghețat în contururile termenului de la care ea și-a luat numele. De obicei, asemenea discipline au luat naștere ori s-au dezvoltat pe baza potențării semnificației acelui termen. „Hermeneutica“, de care de la
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
marele poet națioal, exclama: "De la Nistru pîn' la Tisa Tot românul plînsu-mi-s-a Că nu mai poate răzbate De-atîta străinătate". Este oare un accident faptul că doi mari români, Iorga și Eminescu (naționalismul lui Eminescu va constitui un important izvor de inspirație pentru Iorga), provin amîndoi din Botoșani? Aici s-a născut Iorga la 5 iunie 1871. NOTE FORMAREA UNUI POLITICIAN-ISTORIC: ORIGINILE, COPILĂRIA ȘI ADOLESCENȚA LUI IORGA Nasc și la Moldova oameni! Miron Costin Am fost învățat de acasă să mă uit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
trebuia să zugrăvească armonia organică a vieții satului și să evite subiectele referitoare la "odioasele" orașe ale secolului al XX-lea: mahalalele industriale, "mirosul pestilențial" al acestora și "vulgaritatea locuitorilor mahalalelor" cu "accentele lor oribile" nu puteau constitui izvorul de inspirație al unui asemenea roman. El credea că literatura nu trebuie să se concentreze asupra "zbaterilor sau a plăcerilor ființelor umane patetice și nefericite" sau asupra "sufletelor mizere, slabe și mutilate". Din cauza "realismului naționalist", Iorga condamna întreaga literatură realistă. Vlahuță a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aproape totală. Parisul, Londra sau New York-ul erau departe; dacă erau în căutare de cultură și valori, evreii priveau cel mai adesea spre Berlin, unde se născuse Haskala, Iluminismul evreiesc. Ei priveau mai curînd spre aceste centre de cultură pentru inspirație decît la "țărmul nepervertit" și la lumea sămănătorismului. Vorbeau idiș, un dialect german. În anii '50 ai secolului nostru, liderul evreu Nachum Goldmann vorbea, parafrazîndu-l pe Goethe, despre "afinitatea schizofrenică" dintre germani și evrei. El explica această atracție dintre două
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
instanță, a devenit principala sursă însuflețitoare a Legiunii". Ambele opinii erau exprimate de cei considerați de către "Naționaliști" drept "minorități ostile". În monumentala sa operă, Armein Heinen respinge părerile autorului acestei cărți conform cărora Legiunea ar fi putut avea o oarecare inspirație populistă comună tuturor mișcărilor fasciste. Heinen era convins că Iorga și Cuza au fost inspiratorii direcți ai Legiunii. Cu tot respectul cuvenit, populismul considera națiunea ca alcătuind un tot. El accepta chiar și clasele sociale superioare, cu condiția ca acestea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
El declara că nu-l interesa pacea, ci războiul (împotriva răului). Atunci cînd doi intelectuali pacifiști francezi, își amintea Iorga, au venit la București și au fost prompt întîmpinați cu o "acțiune directă" organizată de așa-zisul "Comitet antimasonic" (de inspirație legionară și alcătuit din legionari). În timp ce cuplul ieșea din hotel, după spusele lui Iorga, "a fost înconjurat de trei brute care le-au tăiat calea și au scuipat pe rochia doamnei La Fontaine" etc. Iorga și Argetoianu au pretins să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Rădulescu îi adulase într-o manieră grețoasă pe regele Carol și pe Iorga. Era un dușman înverșunat al Legiunii, iar Iorga era pentru el "marele nostru Iorga" (...), scria despre "sufletul lui mare", numindu-l "Apostolul, un scriitor strălucit dotat cu inspirație politică". Afirma că "nici o dragoste (arătată de) țara noastră nu poate fi considerată destul de mare atunci cînd este vorba de Iorga". Odată cu instituirea Statului Național Liberal, Rădulescu a schimbat registrul și s-a repezit să-l sfîșie pe Iorga, aflat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
măcar În parte durabile, aceasta se datorează În mare măsură numeroșilor colegi și prieteni pe care m-am bizuit pe parcursul cercetării și scrierii cărții. O astfel de carte se sprijină, Înainte de orice, pe umerii altor cărți 1. Mi-am aflat inspirația și modelele În câteva lucrări clasice ale istoriografiei moderne: The Age of Extremes (Secolul extremelor) de Eric Hobsbawm, Europe in the Twentieth Century de George Lichtheim, English History 1914-1945 de A.J.P. Taylor și The Passing of an Illusion (Trecutul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fie pedepsite sever, ca sabotaj”. După cum sugerează acest ecou fidel al retoricii staliniste din anii ’30, antipatia față de țăran și implementarea cu succes a colectivizării erau una dintre pietrele de Încercare ale ortodoxiei staliniste. În industrie Însă, implementarea planurilor de inspirație sovietică nu a părut, pe termen scurt, un dezastru: În anumite privințe, economia de comandă chiar funcționa. Colectivizarea pământului și distrugerea micilor Întreprinderi au disponibilizat mână de lucru din abundență pentru fabrici și mine, iar obstinația cu care comuniștii au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
majore ale vieții intelectuale europene. Melvin Lasky, jurnalist și editor berlinez, scria În 1950 despre situația intelectuală a Germaniei: „Niciodată În istoria modernă, cred, o nație și un popor nu s-au dovedit atât de secătuite, atât de lipsite de inspirație și chiar de talent”. Contrastul cu efervescența culturală anterioară a Germaniei explică În parte dezamăgirea Încercată de mulți observatori interni și internaționali la contemplarea noii republici: Raymond Aron nu era singurul care Își amintea că, În urmă cu câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
femei de toate vârstele: aspectul exterior era Încă determinat de clasă și venit, mai degrabă decât de etate. Desigur, tensiunile dintre generații nu lipseau. În timpul războiului, tinerii parizieni și londonezi arborau, spre oroarea celor mai În vârstă, costume zazou de inspirație americană (pantaloni bufanți și haină până la genunchi, cu umeri supradimensionați), iar entuziasmul boemilor și intelectualilor, la sfârșitul anilor ’40, pentru scurta din nolton (cândva haina tradițională a pescarilor belgieni) prevestea tendința tineretului de a adopta un stil vestimentar din ce În ce mai relaxat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ultimul metrou, 1980) sunt filme de referință. Cei mai buni regizori ai Noului Val se puteau mândri cu faptul că, deși operele lor se voiau manifeste intelectuale, și nu producții distractive (cei care scriau În Cahiers du cinéma invocau frecvent inspirația „existențialistă”), filmele lor nu puteau să nu placă (nimeni nu a spus vreodată despre Truffaut sau Malle, cum se șoptea despre opera ulterioară a lui Rivette sau Godard, că a viziona filmele lor e ca și cum ai privi vopseaua uscându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o a doua fază, ce reflecta și evoluția gustului muzical, hainele În culori țipătoare (culori elementare moștenite de la sfârșitul anilor ’50) au fost Înlocuite de articole mai „serioase”. Hainele pentru tineri erau acum croite și promovate cu un ochi la inspirația „radicală” și „proletară”: blugi, cămăși cadrilate, dar și bocanci, jachete de culoare Închisă și șepci de piele à la Lenin (sau variante de fetru, amintind de „șepcile Kossuth” purtate de revoluționarii maghiari În secolul al XIX-lea). Modă politizată care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și cu tinerii În general, acestea constituiau o masă revoluționară mai vastă și mai ușor de mobilizat decât proletariatul mulțumit și somnolent din Vestul prosper. După 1956, tinerii radicali din Occident au Întors spatele deprimantei realități comuniste din Est, căutând inspirație pe tărâmuri mai Îndepărtate. Noul gust pentru exotic era alimentat, pe de o parte, de decolonizarea În curs și de aspirațiile mișcărilor de eliberare națională, iar pe de altă parte, de proiecția În exterior a propriilor iluzii pierdute ale Europei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era acum o expresie indirectă, acceptabilă a nostalgiei pentru național-comunism - și, ca de atâtea ori În trecut, un surogat convenabil al antisemitismului. Dar și comentatorii, și politicienii echilibrați au Încetat să vadă În instituțiile sau practicile americane o sursă de inspirație sau un model de invidiat. Multă vreme America fusese un alt timp: viitorul Europei. Acum era doar un alt loc. Bineînțeles, mulți tineri visau În continuare să plece În America. Dar, după cum declara Într-un sondaj de opinie un ungur
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
amestecul dintre apa și vinul Euharistiei. Arta creștină a folosit simboluri specifice pentru reprezentarea anotimpurilor și a lunilor, folosind strugurele drept imagine a lunii septembrie, perioada culesului. De altfel, Fabre d'Eglantine nu va fi recurs la altă sursă de inspirație atunci când, în calendarul republican, a înlocuit septembrie cu "recoltător" (luna recoltei)13. II. De la Dionisos la Noe Din India vedică, zeul Sôma se identifică treptat cu divinitățile locale ajungând să se suprapună cu cultul lui Dionisos. Legenda spune că acest
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
sau religios de demult al Templului sau al Maltei face să renască spiritul cavaleresc; amintirea unei organizații comunale veghind odinioară la calitatea vinurilor, sau rolul de asociație profesională în scopul perfecționării "meseriei" au constituit, pe alocuri, tot atâtea subiecte de inspirație... Sărbătorile vinului sunt un prilej de a așeza la loc de cinste uneltele viticultorului de altădată și de a conserva tradiții populare care, altfel, ar risca să fie date uitării. Vinul, prin însăși simbolistica sa, este eminamente "festiv" și via
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de Bismarck, urmată de rivalitatea întreținută de alte două conflicte franco-germane, berea a fost identificată cu Germania și vinul cu Franța latină. Această confruntare simbolică, urmașii lui Bachus împotriva urmașilor lui Gambrinus (patronul consumatorilor de bere) a fost sursa de inspirație pentru unele cântece războinice 81, cum ar fi și cântecul din Alsacia " Fata hangiului" care îi spune unui ofițer prusac ce vrea să intre cu trupa sa ("venetici din nord ") în han înainte de a se întoarce "pe meleagul berii": Voi
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
un mare merit al romanului că relevă viața introspectivă a personajelor.6 Probabil că viețile interioare pe care scriitorul le atribuie personajelor lui sunt luate din propria lui introspecție vigilentă. Se poate spune că marile romane sunt adevărate surse de inspirație pentru psihologi sau că sunt istorii ale unor cazuri (adică ilustrative, exemple tipice). Dar mei se pare că ne întoarcem la faptul că psihologii folosesc romanul numai pentru valoarea lui tipică, generalizată : ei îl smulg pe Père Goriot, personajul, din
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
special cu literatura, ca spații afine de rezonanță. În articolul său, "Gustave Moreau", publicat în revista Rampa în 1911, D. Karnabatt distinge pictura lui Moreau, pe care nu o numește direct simbolistă, dar o asociază simbolismului, de pictura academică de inspirație greco-latină, de impresionism și postimpresionism, de pictura realistă, naturalismul unui Corot de pildă. Arta lui Moreau ar fi una intelectuală, idealistă și ezoterică, deschisă unei hermeneutici adecvate, presupunând un anumit estetism ermetizat. Anecdotica și alegorismul se văd înlocuite de simbol
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]