11,658 matches
-
fantă luminoasă care ajunge la pista fonogramei pe care străbate; funcție de lățimea sau intensitatea luminoasă a acesteia, traductorul care se află în spatele fonogramei transformă oscilațiile luminoase în oscilații electrice pe care la transmite la instalația de sunet. Mecanismul de înregistrare magnetică, este asemănător cu cel optic în ceace privește partea cinematică, nu are nevoie de bec de ton,fantă și microobiectiv, citirea făcându-se cu ajutorul unui cap magnetic în cazul citirii mono, sau cu un complex de 4 -8 capete magnetice
Aparat de proiecție cinematografică () [Corola-website/Science/299400_a_300729]
-
oscilații electrice pe care la transmite la instalația de sunet. Mecanismul de înregistrare magnetică, este asemănător cu cel optic în ceace privește partea cinematică, nu are nevoie de bec de ton,fantă și microobiectiv, citirea făcându-se cu ajutorul unui cap magnetic în cazul citirii mono, sau cu un complex de 4 -8 capete magnetice în cazul redării stereofonice. Sunetul este înregistrat sub forma de "cod de bare" și este citit de un "traductor pentru cod de bare." Nu se schimbă nimic
Aparat de proiecție cinematografică () [Corola-website/Science/299400_a_300729]
-
magnetică, este asemănător cu cel optic în ceace privește partea cinematică, nu are nevoie de bec de ton,fantă și microobiectiv, citirea făcându-se cu ajutorul unui cap magnetic în cazul citirii mono, sau cu un complex de 4 -8 capete magnetice în cazul redării stereofonice. Sunetul este înregistrat sub forma de "cod de bare" și este citit de un "traductor pentru cod de bare." Nu se schimbă nimic în cinematica transportului de film al aparatului de proiecție. Cursuri de la „Școala tehnică
Aparat de proiecție cinematografică () [Corola-website/Science/299400_a_300729]
-
Filmul sonor este producția finală a unui realizator de film, care cuprinde pe lângă fotograme o înregistrare de sunet, realizată fie prin fotografiere (fonogramă) fie prin înregistrare magnetică (pistă magnetică) pe purtătoarea de imagini. Filmul sonor, așa cu arăta istoricul de cinema francez Georges Sadoul, constituie o „necesitate estetică”. Până a se ajunge la filmul sonor, drumul a fost lung. A fost nevoie de o serie de descoperiri
Film sonor () [Corola-website/Science/299446_a_300775]
-
Filmul sonor este producția finală a unui realizator de film, care cuprinde pe lângă fotograme o înregistrare de sunet, realizată fie prin fotografiere (fonogramă) fie prin înregistrare magnetică (pistă magnetică) pe purtătoarea de imagini. Filmul sonor, așa cu arăta istoricul de cinema francez Georges Sadoul, constituie o „necesitate estetică”. Până a se ajunge la filmul sonor, drumul a fost lung. A fost nevoie de o serie de descoperiri în domeniul
Film sonor () [Corola-website/Science/299446_a_300775]
-
a fost posibilă citirea pistei sonore, fotocelula fiind elementul care transformă semnalele luminoase în semnale electrice. În anul 1900, Poliakoff inventează reproducerea sunetului optic cu ajutorul fotocelulei. Cercetările științifice continuă. În 1898, Valdemar Poulsen descoperă, folosind un aparat numit telegrafon, metoda magnetică de înregistrare a sunetului pe un fir din material feromagnetic înfășurat în formă de bobină. Mai târziu procedeul de înregistrare magnetică se va aplica și la film pentru sonorizarea stereofonică a acestuia. Însă acestea nu erau îndeajuns pentru înregistrarea și
Film sonor () [Corola-website/Science/299446_a_300775]
-
reproducerea sunetului optic cu ajutorul fotocelulei. Cercetările științifice continuă. În 1898, Valdemar Poulsen descoperă, folosind un aparat numit telegrafon, metoda magnetică de înregistrare a sunetului pe un fir din material feromagnetic înfășurat în formă de bobină. Mai târziu procedeul de înregistrare magnetică se va aplica și la film pentru sonorizarea stereofonică a acestuia. Însă acestea nu erau îndeajuns pentru înregistrarea și reproducerea filmului în sala de cinematograf. Să nu uităm că sunetul înregistrat de fonograf și gramofon se face print-un sistem
Film sonor () [Corola-website/Science/299446_a_300775]
-
ermetic-fonică, poreclită „frigider”, ironie la mediul sufocant din interior. Studiourile s-au modificat, s-au mărit, s-au însonorizat, adaptându-se la noile cerințe. Sigur, toate se vor perfecționa în timp prin noile descoperiri ale tehnicii electronice, ale apariției înregistrării magnetice mai ales pentru studiouri și a altor invenții tehnice, printre care redarea sunetului prin stereofonie. În ultimii ani a apărut redarea în sistem Dolby a sunetului în sala de cinematograf. Pista de sunet, cunoscută și sub denumirea de fonogramă, reprezintă
Film sonor () [Corola-website/Science/299446_a_300775]
-
care se face înregistrarea în funcție de semnalul acustic. Înregistrare sunetului însumează totalitatea operațiilor tehnice care permit să fixeze un semnal acustic pe un suport denumit purtător de sunet, în vederea conservării și redării lui după voință. Pista de sunet poate fi optică, magnetică sau numerică (cod bare alb-negru). Aceasta se obține printr-o metodă de înregistrare, funcție de sistem, după ce purtătorul de sunet a trecut prin fața unui element de imprimare. Redarea se face cu ajutorul unui element de redare care și el va ține seama
Film sonor () [Corola-website/Science/299446_a_300775]
-
a semnalului și poate fi: Citirea lor se face cu ajutorul sistemului optic de redare a sunetului. Citirea pistei de sunet se face după fereastra de proiecție cu un decalaj de 20 fotograme pentru a se obține sincronizarea mimică - sunet. Pista magnetică se prezintă ca o depunere de material feromagnetic pe locul rezervat pistei de sunet, de-a lungul lungimii filmului. De menționat că aplicarea se face pe copiile pozitive pentru proiecție în cinema. În funcție de film, (16 mm, 35 mm sau 70
Film sonor () [Corola-website/Science/299446_a_300775]
-
de-a lungul lungimii filmului. De menționat că aplicarea se face pe copiile pozitive pentru proiecție în cinema. În funcție de film, (16 mm, 35 mm sau 70 mm) se pot depune una până la opt piste. Citirea se face cu ajutorul unui cap magnetic complex, component al aparatului de proiecție cinematografică. N.B. Citirea sunetului se face înainte de fereastra de proiecție cu un decalaj de 20 fotograme la filmul de 35 mm și 70 mm. La filmul îngust de 16 mm citirea se face după
Film sonor () [Corola-website/Science/299446_a_300775]
-
este la fel de puternică ca și celelalte forțe (de exemplu: deși gravitația acționează asupra unui simplu ac, ajunge să acționăm și noi asupra acului cu un magnet mic (de acela care se lipește pe frigider pentru a fixa bilețele); atunci forța magnetică va învinge forța gravitațională), doar că ea se scurge în aceste dimensiuni pe care nu le putem observa. Ecuația însă nu funcționează din această perspectivă. La auzul ideii că s-ar putea să existe altă membrană în dimensiunea 11, Randall
Teoria M () [Corola-website/Science/298801_a_300130]
-
fi pozitivă, negativă sau nulă. Se numește "formă de energie" fiecare termen aditiv din cea mai generală expresie a energiei totale a sistemelor fizice, care depinde exclusiv de o anumită clasă de mărimi de stare (de exemplu: mărimi mecanice, electrice, magnetice etc.). Lucrul mecanic "nu" este o formă de energie, deoarece nu caracterizează "sistemele fizice", ci "transformările lor", respectiv interacțiunea dintre sistemele fizice în cursul transformării lor. Căldura schimbată de un corp cu exteriorul de asemenea. "nu" este o formă de
Energie () [Corola-website/Science/298843_a_300172]
-
termosfera planetei atinge o temperatură anormal de mare, de 750 K. Planeta este prea departe de Soare pentru ca această căldură să fie generată de radiațiile ultraviolete. Este posibil ca temperatura să fie ridicată din cauza interacțiunii atmosferice a ionilor din câmpul magnetic al planetei. O altă teorie presupune că undele gravitaționale care provin din interior se disipează în atmosferă, încălzind-o. Pe lângă acestea, termosfera conține urme de dioxid de carbon și apă provenite probabil din surse externe precum praful și meteoriții. Magnetosfera
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
interior se disipează în atmosferă, încălzind-o. Pe lângă acestea, termosfera conține urme de dioxid de carbon și apă provenite probabil din surse externe precum praful și meteoriții. Magnetosfera lui Neptun este similară cu cea a lui Uranus, având un câmp magnetic foarte înclinat în raport cu axa sa de rotație, la 47° și un dacalaj de cel puțin 0,55 raze sau 13500 km față de centrul fizic al planetei. Înainte de survolarea lui Neptun de către "Voyager 2", se credea că magnetosfera înclinată a lui
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
47° și un dacalaj de cel puțin 0,55 raze sau 13500 km față de centrul fizic al planetei. Înainte de survolarea lui Neptun de către "Voyager 2", se credea că magnetosfera înclinată a lui Uranus este rezultatul rotației sale înclinate. Comparând câmpurile magnetice ale celor două planete, cercetătorii consideră acum că orientarea lor extremă ar putea fi caracteristică unor fluxuri provenite din interiorul planetei. Acest câmp poate fi generat de mișcările fluide convective dintr-o pătură subțire de lichide cu conductivitate electrică (probabil
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
provenite din interiorul planetei. Acest câmp poate fi generat de mișcările fluide convective dintr-o pătură subțire de lichide cu conductivitate electrică (probabil o combinație de amoniac, metan și apă) rezultând astfel un efect de dinam. Componenta dipolară a câmpului magnetic de la ecuatorul magnetic al lui Neptun este de aproximativ 14 microtesla (0,14 G). Momentul magnetic dipolar al lui Neptun este de aproximativ 2,2 T·m (14 μT·"R", unde "R" este raza lui Neptun). Câmpul magnetic al lui
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
planetei. Acest câmp poate fi generat de mișcările fluide convective dintr-o pătură subțire de lichide cu conductivitate electrică (probabil o combinație de amoniac, metan și apă) rezultând astfel un efect de dinam. Componenta dipolară a câmpului magnetic de la ecuatorul magnetic al lui Neptun este de aproximativ 14 microtesla (0,14 G). Momentul magnetic dipolar al lui Neptun este de aproximativ 2,2 T·m (14 μT·"R", unde "R" este raza lui Neptun). Câmpul magnetic al lui Neptun are o
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
subțire de lichide cu conductivitate electrică (probabil o combinație de amoniac, metan și apă) rezultând astfel un efect de dinam. Componenta dipolară a câmpului magnetic de la ecuatorul magnetic al lui Neptun este de aproximativ 14 microtesla (0,14 G). Momentul magnetic dipolar al lui Neptun este de aproximativ 2,2 T·m (14 μT·"R", unde "R" este raza lui Neptun). Câmpul magnetic al lui Neptun are o structură complexă care include contribuții relativ mari ale unor componente non-dipolare, inclusiv un
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
a câmpului magnetic de la ecuatorul magnetic al lui Neptun este de aproximativ 14 microtesla (0,14 G). Momentul magnetic dipolar al lui Neptun este de aproximativ 2,2 T·m (14 μT·"R", unde "R" este raza lui Neptun). Câmpul magnetic al lui Neptun are o structură complexă care include contribuții relativ mari ale unor componente non-dipolare, inclusiv un moment cvadripolar ce poate depăși în putere momentul dipolar. Spre deosebire de Neptun, planetele Pământ, Jupiter și Saturn, au doar momente cvadripolare relativ mici
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
unui an, nu este deosebit de pronunțată. Deoarece Neptun nu este un corp solid, atmosfera sa este supusă rotației diferențiale. Zona ecuatorială a planetei face o rotație completă în aproximativ 18 ore, aceasta fiind mai înceată decât rotația completă a câmpului magnetic, de 16,1 ore. Dimpotrivă, regiunile polare prezintă o situație contrară, perioada lor de rotație fiind de 12 ore. Rotațiile diferențiate de pe Neptun sunt cele mai pronunțate, comparativ cu alte planete din Sistemul Solar, fapt care determină existența unui vânt
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
2010 și din nou în octombrie și noiembrie 2011. Observarea lui Neptun în banda de frecvență radio arată că planeta este atât o sursă de emisie continuă, cât și de explozii neregulate. Se crede că ambele surse provin din câmpul magnetic rotativ al planetei. În spectrul infraroșu, furtunile de pe Neptun apar mai luminoase în raport cu fundalul rece, permițând urmărirea mai ușoară a dimensiunii și formei acestor caracteristici. "Voyager 2" s-a aflat cel mai aproape de Neptun la 25 august 1989. Deoarece aceasta
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
satelitului Nereida înainte să ajungă la 4400 de km de atmosfera lui Neptun, la 25 august, iar mai târziu a trecut prin apropierea celui mai mare satelit a planetei, Triton, în aceeași zi. Nava spațială a verificat existența unui câmp magnetic în jurul planetei și a descoperit că acest câmp este decalat față de centru și înclinat într-un mod similar cu câmpul din jurul lui Uranus. Problema perioadei de rotație a planetei a fost clarificată prin măsurători ale emisiilor radio. "Voyager 2" a
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
RAM) este denumirea generică pentru orice tip de memorie de calculator care Timpul de acces la datele din astfel de memorii este de obicei întotdeauna același, nedepinzând de poziția adresei de memorie accesate (deci nu ca la benzile sau discurile magnetice, care necesită un timp variabil). Cele mai multe implementări de RAM sunt volatile (datele stocate se pierd dacă alimentarea cu energie electrică se întrerupe), dar există și memorii RAM nevolatile, ca de exemplu de tip "Read-Only Memory" (ROM) și memorii de tip
Memorie cu acces aleator () [Corola-website/Science/298875_a_300204]
-
de circa 200 ori mai mare. Există două tipuri principale de RAM: diferențele constând în stabilitatea informațiilor. Astfel, memoria statică păstrează datele pentru o perioadă de timp nelimitată, până în momentul în care ea este rescrisă, asemănător memorării pe un mediu magnetic. În schimb, memoria dinamică necesită rescrierea periodică permanentă, la fiecare câteva fracțiuni de secundă, altfel informațiile fiind pierdute. Avantajele memoriei SRAM: utilitatea crescută datorită modului de funcționare și viteza foarte mare; dezavantaj: prețul mult peste DRAM. Memoria de tip SRAM
Memorie cu acces aleator () [Corola-website/Science/298875_a_300204]