12,937 matches
-
lumina zâlei” (Scheiu de Sus - Dâmbovița). Interdicția luminii nu mai are aici rolul ritual întâlnit în inițierea fetei, ci ilustrează extracția calului din pântecul teluric, Terra Genetrix fiind cea care distruge principiul răului, prin mijlocirea anima¬lieră. Ființa ivită din miezul pământului, „armăsar sălbatic, care nici nu văzuse soarele” (Voia - Dâmbovița), reprezintă forța în formă primară, invocată de oameni pentru a purifica dimensiunea profană. Bourul aflat în tovărășia eroului are, de asemenea, puteri htoniene, atestate de legendele omenirii. „Vechii perși, de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
că tot aceștia i-a avut. Și sergentu major era foarte mândru și plin de răutate și venin. Îl chema Radovici Benedict, tot din Pașcani. Și eram lăsați pe mâna lui, să facă borș din noi. Venea din oraș pe la miezul nopții de la mueri, și da alarma. Și eșiam pe la mezul nopții, iarna numai în cămașă și în izmene, cu salteaua și patul în spate. Și în iarna 1907 a fost o iarnă foarte geroasă. La toate companiile făceau instrucție cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
bună din Târgu Neamț, alcătuit din 4 muzicanți, 2 erau români și 2 erau jâdani. Și au cântat destul de frumos ba și din gură. "Frunză verde fir de linte, Ghiorghiță cu mândre multe, Când se duce pe la toate Îl apucă miez de noapte Iar când vine pe la mine Îl apucă ziua bine" și "Cucoanele acuma-și fac pălăria cât mitropolia Și pe cap le șade drept ca un ceaun" și "Când la podu aceal de cheatră L-am găsit pe Rifchea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Toți frați de-a Eugeniei. La școala din Pipirig era învățător și director Petre Gheorgheasa, coleg de clasă cu N.Stoleriu și cu șotia sa Raveica, care trăiește și azi în comuna Portărești, județul Dolj. Pentru că n-au venit până la miezul nopții la nuntă, atunci nașul Neculai Stoleriu a trimis cu sania după ei pe Bădica Dumitru Iftime și i-a adus. Amândoi erau îmbrăcați național foarte frumos. Mai ales dna Raveica era îmbrăcată foarte frumos, cu cămeșă cu flori, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
foarte frumos ca un boer. Săniile le-a tras la dascălul Popescu (indescifrabil) lui bădia Grigoriță Florescu. Iar cu toți afară de Eugenia, ne-am dus la crâșma lui Stain și-am băut vin. Am pornit din Târgu Neamț și înainte de miezul nopții am ajuns în Baea. Și ne-am despărțit pe șesul dintre Toader a Rariței și V.Ștefănescu. Ei au plecat spre Primărie și noi spre Bogata. Și la despărțire nașa Maria Stoleriu a strigat: "Fine să ai grijă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
fața îi surâde prietenoasă. îmi spune glumind că mulți spanioli l-au numit taurul. Se apropie seara și vântul aduce un aer mai răcoros dar soarele încă strălucește destul de puternic. Interesantă clima în partea aceasta a Spaniei. Chiar și în miezul zilei deși soarele strălucește din plin ai nevoie de cămașă nu numai pentru a te proteja de razele soarelui dar și de vântul ce suflă destul de tare. Clima este mult diferită de canicula de la noi când nu adie o boare
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
în fața unui monument impunător din secolul al XV-lea, mănăstirea Sf. Anton. Ruinele bisericii romanice te impresionează. Păcat că au rămas doar ruine. în sat, biserica este încuiată, iar o femeie - de la un mic magazin alimentar îmi spune că la miezul zilei va veni un preot pentru a celebra Sf. Liturghie. Pentru mine însă este prea târziu așa că plec mai departe cu speranța unei alte biserici în care să se celebreze. La un moment dat drumul aproape plat ce taie lanurile
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
atât de bun. Ne salutăm la despărțire și-mi continui drumul spre Carrión de los Condes, destinația călătoriei de astăzi. Soarele deja frige și pe drum nu mai întâlnesc nici un pelerin. Aproape toți pornesc dimineața în jurul orei 6 iar la miezul zilei sunt ajunși undeva la vreun han. Doar eu mai călătoresc la această oră și-mi promit ca pe viitor să ajung mai devreme la destinație. Carrión de los Condes este o localitate mai răsărită decât cele prin care am
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
lung, raportul lor cu ceilalți este marcat de temperamentul lor, de structura lor mintală, de - ambițiile sau complexele ce le au. Cred că am putut să-mi dau seama mai bine de coaja raporturilor mele cu ceilalți, dar și de miezul consistent (bun sau mai puțin bunî ce-mi marchează relațiile mele cu semenii. O altă lecție ce am aprofundat-o: suferința te face mai umil, mai conciliant, mai aproape de ceea ce ești de fapt. Este ușor să apari mereu în
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
împreună cu colonia care cuprindea multe femei și copii. Ambasadorul Statelor Unite a încercat, fără succes, să obțină de la Zalkind, ministru supleant la Externe în locul lui Troțki, plecat la Brest-Litovsk, ca răgazul să fie prelungit. Colonia română a fost înghesuită pêle-mêle, la miezul nopții, într-un tren. Din motive misterioase, trenul a fost oprit în Finlanda, dar după trei săptămâni, ministrul, lăsând în urma sa cea mai mare parte a suitei, a fost autorizat să-și continue călătoria prin Torneo. Din fericire, el a
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
fost arestată mama. Ofițerul N.K.V.D.-ist, un client al cârciumii, deși a fost implorat de tata să nu o ia pe mama din mijlocul copiilor, nu s-a lăsat înduplecat nici de plânsul nostru, al celor cinci copii treziți în miezul nopții de bătăile puternice cu paturile armelor pentru deschiderea ușii. Totul a fost în zadar. Mama a strâns în grabă câteva lucruri și cu lacrimi în ochi, a ieșit din casă, între baionetele soldaților. Spaima intrase în sufletele noastre de
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
unde au fost împușcați mulți români care vroiau să trăiască în România. Despre mama nu mai știam nimic. Tata, cu toate că făcea nenumărate drumuri la Storojineț, nu a reușit să obțină aprobarea unei întrevederi sau măcar să-i transmită un pachet. În miezul verii anului 1941, pe când eram în centrul comunei cu băieții vecinilor, am observat o zarvă neobișnuită lângă sediul sovietului, apoi am văzut o retragere grabnică a unei unități de tancuri rusești. După fuga autorităților comuniste, dar și după venirea trupelor
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
comunist, dar dosarul a fost respins de către comisia din Cernăuți. Abia în luna octombrie 1940, deci după o lună de la arestarea mamei, tata a aflat despre data procesului în care urma să fie judecată. Așa că ne-a pregătit și după miezul nopții am plecat în căruța plină cu fân acoperiți cu pături fiindcă ploua și era rece. Spera că prezența copiilor în sala de judecată va impresiona pe judecători. La vederea mamei, plânsetele noastre mai mult i-au iritat pe cei
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
mă cuprind și astăzi fiorii și mărgelele cristaline sunt gata să-mi orneze obrajii. Cel mai Înălțător moment n-a fost “Da”-ul rostit În fața altarului, căci Îl rosteam pentru a treia oară (logodna și căsătoria civilă), ci minutele de la miezul nopții, când fratele Horea mi-a tăiat “pana de mire” din piept și din ropotul de aplauze ale nuntașilor s-a Înălțat spre ceruri un cântec de solicitare a binecuvântării Părintelui ceresc și a rugii de viață lungă celor “doi
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
această ocazie. Călătoria romantică din București până la gara Socola Iași n-a fost lipsită de peripeții. Deși mi se promisese că vagonul va fi atașat unui tren personal, a fost atașat unui tren de marfă. În gara Ploiești Triaj, În miez de noapte, vagonul a fost urcat În turnul de triaj (cocoașe, În limbajul ceferist) și fără să țină seama de prezența noastră În vagon, care impunea unele restricții la manipulare, l-au lansat cu viteză spre linia de formare a
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Iași; În Pașcani a Început să se Înnoureze, iar prin munții Neamțului a Început să viscolească. Numai Liviu știe cum am trecut prin munți. Pentru Înapoiere a luat ruta Brașov -Valea Prahovei, unde zăpada străjuia pe marginea șoselei ca În miezul iernii. Și astfel am devenit orfan de ambii Părinți. „Doctor Honoris Causa” Apropierea de cultura și știința occidentală a adus În ierarhia Învățământului superior și titlul științific suprem de Doctor Honoris Causa atribuit de Universități unor personalități din domeniu, care
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
privește, din margine vezi totul mai bine, mai clar, deși, mai puțin implicat, pierzi spectacolul angajării directe. Marginea e bună pentru contemplativi și pentru sceptici. Sunt unul dintre ei. Fiecare visează să fie măcar o dată centrul lumii, însă. În plus, miezul sau centrul, cum zici, e fundamental într-o cultură. Cioran a tot făcut apologia marginii, a ratării, a vieții elementare, dar o făcea de la Paris și nu neapărat de la Paris, nu asta e important, ci faptul că o făcea știindu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
invoci (sau citezi) să vină, dacă vine, dintr-o supradimensionare a realului care a devenit, se pare, obsedant în rândurile pe care le scriu de mai bine de treizeci de ani. E drept că m-am format în preajma sau în miezul a două literaturi și acest lucru socot că este benefic mai ales deoarece îți permite, la o traducere sau la o retroversiune provizorie, să identifici punctele slabe, naivitățile textului în cauză. Ceea ce nu e deloc neglijabil. Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Nu m-am gândit niciodată la asta. Probabil, tiran în Siracusa. Un nemilos tiran (și cu mine și cu alții). "Medeea și mașinile ei de război", ultima ta carte, se bucură de critică, probabil că ai și cititori... Care e "miezul" fierbinte al cărții? Am vorbit în mai multe rânduri despre această carte a mea, care probabil că are și cititori. Este și comentată adesea, e adevărat. Miezul ei este istoric. Cartea a avut, la pornire, drept reper "Codex Latinus", un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ta carte, se bucură de critică, probabil că ai și cititori... Care e "miezul" fierbinte al cărții? Am vorbit în mai multe rânduri despre această carte a mea, care probabil că are și cititori. Este și comentată adesea, e adevărat. Miezul ei este istoric. Cartea a avut, la pornire, drept reper "Codex Latinus", un autor din secolul XIV, care a stat o vreme prin preajma lui Sigismund de Luxemburg, la Timișoara, se pare. Istoria, războiul, puterea. Cruzimea. E cruzimea Medeei. Mai pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Și cum nu erau atinse decât de o moarte vagă și albă, începuseră să bată aprig din aripi, din inimi și din idealuri, iar eu simțeam că mi se surpă țărâna sub picioare, că zbor de-a binelea, că însuși miezul cerului e pe-aici, pe-aproape. De aterizat, n-am putut ateriza decât după ce rupsesem, cum ai culege ciuperci și pere zemoase toamna, gâtul celor patruzeci de păsări de vis și omăt. Cădeau stele ca niște bufnițe pe câmp, sălbatice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mai mică părtași la două procese simultane: creativitate contra supraviețuire. Fenomenul care, după părerea mea, desfigurează literatura și artele în general, este mai curând ușurința de a bombarda lumea cu o mulțime de creații lipsite de răspundere creativă, lipsită de miez și suflet. Orișicine (chiar și eu!) din diaspora, poate publica ce-i trăsnește prin cap. Într-un fel este bine, acest fenomen reflectând un mare interes pentru literatură și arte. Da, eu cred că europeanul este încă interesat de poezie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o frunză care părea să cadă cu tot cu cerul plumbuit de toamnă sau a tremurat pentru vreo iubită inconsistentă care lua chip doar în metaforă. Gheorghe Grigurcu e criticul serios care "nu s-a jenat" niciodată de prezența filonului poetic în miezul ființei, de această perpetuă copilărie a sufletului care e poezia, "tatăl cel aspru" este surprins de fiii mânuindu-le păpușile cu duioșie. Poate să știrbească din autoritate o asemenea slăbiciune dovedită? Doar pentru moment, poate, a doua zi lumea se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
alambicate ar fi mesajele acesteia, oricât de răsucite ar fi traseele pe care se transmite, oricât de îndepărtat ar părea receptorul, fie și în felul unei bouteille à la mer. E o incontestabilă certificare a unei trăiri. Esteticul are un miez ontologic. Direcțiile, modalitățile poeziei noastre actuale? Aceasta e pusă frecvent sub semnul așa numitului postmodernism, concept labil la extrem, comportând o diversitate de sensuri stârnitoare de controverse, pe care, pe bună dreptate, cineva l-a asemuit cu norul lui Polonius
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
din zorii istoriei (cu anticipări încă în preistorie), am fi înclinați spre încredere. O încredere în renașterea poeziei, precum a mitologicei păsări din propria-i cenușă, încă păstrând căldura trăirilor noastre crepusculare. Sunteți un artizan al reflecției, care are în miezul ei duhul metaforei. Fiecare clipă pare să aibă, în viziunea lui Gheorghe Grigurcu, o concluzie bine definită. Din această perspectivă, a reflecției, puteți avansa un (să zicem arbitrar!) decalog al poeziei? Și, de asemenea, un decalog (tot arbitrar, evident!) al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]