11,805 matches
-
dreptate în anii din urmă cînd te iubeam pentru ceea ce scrii! Mă bucur mult de tot pentru tine și pentru ceea ce faci! Păcat că în acest decembrie nu mai am destul CUVÎNT pentru a fi eu însumi. Nu mă mai miră "refuzarea" de a ți se da acel premiu cu două ore înainte de "gală"! Ce nu este posibil la noi, dragul meu bun?! "Mona-Monada" trebuia premiată de Uniune în '81 [...] Am primit programa, deci să nu mai insiste Iolanda! Ți-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ani, cînd veneam mai pregătit. Văd eu ce fac! Deocamdată apreciez doar faptul că pentru 8-9 zile voi ieși din cloaca aceasta. N-aș zice că nu citesc. Citesc de-a valma, dar rețin foarte puțin. Și nu mă mai mir. Ataraxie! îmi dorești. Într-un text pe care Gabriela Negreanu l-a lăsat deoparte, ziceam: "ataraxia nu este o boală a bărbaților blonzi". Poate că numai la bătrînețe se poate ajunge la această... sublimare. Nepotu' trăncănește pe afară continuîndu-și nostimadele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
elev în orele de slöjd (lucru manual): „Iubite băete ! Prințul Regal Mihai s-a bucurat de schi-ii pe care i-ai lucrat și-ți mulțumește pentru ei. Alteța Sa i-a găsit foarte bine făcuți, iar MS Tatăl lui s-a mirat că ai putut face o pereche de schi așa de minunată. Acum principele așteaptă cu nerăbdare venirea iernei pentru a-și încerca frumoșii skii suedezi, iar pentru mine instructorul lui va fi o mare plăcere să-l învăț, pentru că acum
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
de membrii guvernului, Carol și Mihai au luat loc în Rotonda Mausoleului, în fața altarului. Mitropolitul Ardealului, Bălan și episcopul Ciopron al armatei au oficiat slujba de târnosire. Carol al II-lea, îmbrăcat cu cămașa de ctitor, a uns cu sfântul mir masa de pe altar. Apoi s-a oficiat sfânta liturghie. După sfințirea Mausoleului de la Mărășești, Carol și Mihai au ieșit în fața bisericii, unde s-a oficiat parastasul pentru pomenirea eroilor primului război mondial de către episcopul Ciopron. Au rostit cuvântări episcopul N.
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
din Garnizoana București. Sâmbătă, 13 mai. În țară se făceau donații pentru apărarea națională. Carol al II-lea înmânează primului-ministru A. Călinescu donația sa, de 5 milioane lei, și a lui Mihai, de 500.000 lei. A. Călinescu a părut mirat de acest gest. Presa va publica scrisorile adresate de Carol și de Mihai primului-ministru, prin care erau anunțate donațiile. (Vezi foto nr. 24.) Duminică, 14 mai. Mihai, regele și Duduia se aflau la Scroviștea, având ca invitați familia Malaxa (posibil
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
intrați de-l vedeți. Faceți și dumneavoastră o faptă creștinească. Dar bine ziceți! Îi susține vorbele lelița Marghiolița. Mergem pe la el numaidecât. Tata și cu vicele primar Lavric Archip și cu primarul Popescu Pamfil nu-și puteau ascunde râsul. Se mirau în sinea lor, cum poate fi domnul Pascari atât de serios când pune la cale o asemenea gafă. Nevestele, vreo cinci la număr s-au smerit cum se cuvine, și-au luat lumânări de la biserică și s au îndreptat spre
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu pământul și vitele. Ion era uneori și foarte nervos (când termina tabacul). O dată, mama s-a dus la ei c-un ulcior de lapte și el nevăzând-o își continua isprava: spărgea pragul casei cu toporul. Mama s-a mirat și l-a întrebat cu blândețe: Dar ce faci, bădiță Ioane? Spargi casa? Vai, păcatele mele, doamnă Mărioara, n-am tabac și-s nebun. Vino la noi și-ți voi da eu de-o "pacică", nu te lăsa pradă disperării
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
se căsătorească. Sunt aduși în față tinerii (viitorii miri) să spună dacă sunt de acord să-și unească pentru totdeauna destinele. Apoi, în unele cazuri, vorbesc despre pământ, vite, casă, mobilă, zestre, bani, ce vor primi fiecare din cei doi: mire și mireasă. Rareori se târguiesc, părinții asupra înzestrării mirilor și pețitorul intervine arătând rolul primordial al dragostei într-o familie. După ce-au servit din toate bunătățile și au căzut de acord asupra unirii celor doi, se fixează data nunții
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
când le-am văzut pe mama și pe Oltea plângând. M-au îmbrățișat și mi-au spus că n-am murit. Mama nu mai știa cum s-o răsplătească pe vecină, că m-a readus la viață. Tata s-a mirat și el de toată întâmplarea, care numai el știe dacă a crezut-o În satul meu, femeile credeau foarte mult în descântecele de "spăriet", "descântecele de deochi", "descântecele de năjit", "descântecele de sperietură", "descântecele pentru gușă", "descântecele de pușchea pe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
să aducă lumină și culoare, muzică sublimă, gest de prietenie, dorință nestăvilită de cunoaștere, de dragoste, de armonie. Vom iubi această țară pe care autoarea Floarea Cărbune ne-o aduce cu multă dragoste prin paginile volumului prezent. Apoi, ne vom mira când ni se va face dor (!?) și vom fi surprinși să constatăm că doamna cu zâmbet de soare și nume de floare, ne-a purtat cu atâta dibăcie în lumea acestei țări minunate, încât vom avea senzația că noi, am
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
familiile, iar acestea s-au reunit în cadrul unei ceremonii „yui-no”, echivalentă cu logodna la români. În cadrul acestei ceremonii s au făcut schimb de cadouri. Viitoarea mireasă a primit în dar un „obi”(brâul care se leagă peste kimonou), iar viitorul mire o „hakama”( un gen de pantalon tradițional) neagră ,ca simbol al fidelității în căsnicie. În cadrul logodnei s-a stabilit data nunții într-o zi norocoasă, conform Calendarului Japonez. Anotimpurile preferate pentru nunți sunt toamna și primăvara. Cei doi au ales
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Am avut mai degrabă motive sentimentale. Atunci când soarta m-a adus tocmai aici, am fost mirată de asemănările dintre orașul meu natal, Sibiu, bogat și În tradiții germane, pe care nu l-am putut uita niciodată, și aceste locuri. De la fereas tră văd munții care-mi amintesc de natura de acolo, unde mi-am petrecut copilăria
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
năimit ca să ridice cea mai măreață casă a Domnului din acest ținut. Freiburg să de vină un oraș minu nat, a cărui frumusețe să fie admirată de multe generații de aici Înainte. Burghezii se Înclinară adânc și se retraseră. Prea mirați de cuvintele ducelui, nu știau dacă trebuie să se bucure sau să se Înspăimânte. Nimeni nu vorbise Încă despre asemenea legi și drepturi pentru prostime! Nu mai puțin mirați erau nobilii, ministerialii, cavalerii și vasalii. De abia după câteva clipe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se În toarse În sală. Acolo Își plimbă privirea scrutătoare peste curteni, cu nădejdea că va descoperi cine era trădătorul. Ducele Conrad se apropie de marginea estradei și Începu cu voce potolită: — Văd că hotărârile noastre de astăzi v-au mirat. Vi se pare neobișnuit să dăm omenilor mărunți drepturi și privilegii, și poporului de rând mai multe libertăți. Vocea lui se Înăspri și ochii albaștri fulgerară: — Va trebui să vă obișnuiți cu gândul că și ei sunt oa meni. Suntem
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
oboseală, care ieșeau cu fereală din ascunzișurile lor. Unii Încercau să-i vorbească. Dar Simeon, cioplitorul În piatră, trecea Înainte ca o fantomă, fără să audă, fără să răspundă, fără să se oprească. Îl lăsau În pace. Nimeni nu se mira de nimic. Ajunse după un timp, nu putea să-l măsoare, la Istrul cel mare. Apa era curată, nu se vedeau urme de sânge În ea. „Ce fericire să vezi apă. Apă curată, și nu sânge...“ fu primul lui gând
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sperăm că partea a doua ne va reuși mai bine decât prima. Nu, nu, Doamne ferește! La ce ne-ar folosi? De ce să ne grăbim? Mai Întâi vreau și eu un strop de vin. Ai un vin minunat, cavalere, și mă mir că nu mi-ai oferit și mie un pocal. — Iertare, monseniore. Nu mi-o lua În nume de rău, mă gândeam la altceva, spuse ironic Eglord. Hugo, un pocal pentru Preacuvioșia Sa! Încălecară cu toții și-l ridicară pe Simeon, așa
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că nu sunt un bărbat, să te iau În vârful sabiei, ca să te Învăț să mai minți. Spune-mi cine te-a trimis la mine, trădătorule. Abia acum Înțelegea Adelheid cuvintele de despărțire ale pustnicului: — Copila mea, poate te vor mira vorbele pe care le auzi acum din gura unui om care crede În Domnul și În creaturile Sale. Nu te Încrede În nimeni. Ești Înconjurată de trădare și ticăloșie. Fii Înțeleaptă ca șerpii. Pândește ca fiarele pădurii. Ascultă și nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
toată influența, da, toată viața mi le dau pentru aceasta. — Consiliere, mai sunt aici și alții care doresc dreptate. Te voi duce la ei și ne vom sfătui. Îl așteptăm și pe pustnicul din Lenzkirch. Cum, vine pustnicul aici? se miră Urs. Dar nu iese niciodată din sălbăticie! — Vine. Am trimis după el, ca să ne sfătuiască și să ne dea buruieni de leac pentru domnul Bodo. știm și noi, și părintele Bernhard, și Heribert al nostru câte ceva despre tainele vindecărilor, dar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
iadului, acolo unde Își ispășesc pedeapsa toți sperjurii, pentru că o fac numai din dorința de a ajuta două suflete tinere și curate, care-mi sunt dragi. Cu deosebire pe fiul domniei tale, de care sunt strâns legat. Da, jupâne Urs, miră-te. Privește-mă cu ochi Încremeniți, că ai și de ce. În viața mireană, eu, păcătosul fără nume, m-am numit Udalrich de Anjou, fratele mai mic al contelui Fulko. După cum se obișnuiește, părintele nostru m-a destinat vieții bisericești, nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
n-am răsuflat de teamă să nu mă descopere blestemații! Mai ales că Johannes Îmi trimisese vorbă să fiu cu ochii În patru, fiindcă se pun la cale mari ticăloșii. Dar era vorba de ziua de mâine, așa că m-am mirat că au sosit cu o zi mai devreme. Altfel mi-aș fi ascuns bărdaca de vin să nu mi-o găsească nemernicii! M-am gândit tot timpul că ar fi trebuit să-l Înștiințez pe Johannes, dar nu mai aveam
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ucigași plătiți și acum se luptă cu moartea sus la mânăstirea Sfântul Petru. De aceea a plecat și jupânul Urs așa de grabnic Într-acolo. Putem doar aș tep ta, rugându ne ca fiul său să se Însănătoșească. Vă veți mira poate, dar el e negustorul pe care-l iubește așa zisa bastardă. și ea a dispărut, a fost răpită, nu i se mai știe de urmă... Totul ne face să credem că Eglord a răpit-o... Giancarlo păli: — Am ajuns
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mă cunocuse, însă eu nu-mi aminteam nici în ce context, și nici când. Oricum, am beneficiat de vizionarea pe gratis a priveliștii. De la cetate am coborât în Târgu Neamț pe bicicletă, solicitând la maximum frânele. În oraș m-a mirat, pentru a câta oară, micimea casei în care locuise Veronica Micle. Întrebând despre drumul spre mănăstiri, (constatasem că Târgul era mai mare decât crezusem), am ajuns la o intersecție. Se încrucișau: drumul spre Poiana Largului, șoseaua spre Piatra Neamț și drumul
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
și-mi trecea prin trening. Îmi ziceam că asta-i toamna și bine că nu plouă. În stânga, terenul fusese inundat astă vară, debitul Siretului peste care aveam să trec era crescut de adaosul de apă al Modovei. M-a mirat, ca de fiecare dată când trec prin zonă, faptul că sunt unii care, deși în zone inundabile, își fac acolo case. Pe podul de peste Siret, părăsind Recea am văzut o CASĂ DE RUGĂCIUNE, denumită "HAR”. De ce nu, în altă parte
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
nostru spre școală, trebuia să trecem peste un pod construit deasupra unei albii secate. Deodată, mă întrebă: Titi, n-ai vrea să fim fugari? În mintea mea întrebarea a fost decodificată astfel: Titi, n-ai vrea să fugim? M-a mirat propunerea lui, întrucât mama ne interzisese să fugim pe drum, pentru a nu ajunge la școală obosiți și transpirați. Dacă ar fi fost după mine, nu era nicio problemă: aveam picioare iuți și o vărguță suplinind cu succes absența unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
legământul Tău de orice fel, Tu, în marea Ta bunătate, de ce nu-i ierți? De ce? De ce-i condamni la moarte, la stârpire și la nimicire? Zici că suntem făcuți după chipul și asemănarea Ta? Dacă e așa, de ce Te mai miri că suntem atât de răi? Nouă, "robilor" Tăi, ne impui să ne iubim vrăjmașul, dar Tu nu numai că nu-l iubești, ci îl ucizi!! Păi cum? De ce nu faci și Tu ceea ce ne pretinzi nouă?? Vezi cum ești?? Păi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]