60,569 matches
-
CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > CALUL NEGRU Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 2242 din 19 februarie 2017 Toate Articolele Autorului CALUL NEGRU Îi trebuise atunci vreo lună până să-i poată convinge pe ai săi să-l lase să se înscrie la secția de hipism. Abia, abia le smulsese consimțământul. Mai ales mama se opusese, fiindcă nu se îndoia, argumenta mereu, în
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
tramvaie și taxiuri, alerga înnebunit, făcând copci și zvârlind din copite, iar șoferii, cu zâmbete sardonice pe buze, claxonau fără noimă și-l înjurau, făcându-i semn să-l prindă, cine mă-sa îl adusese cu calul aici?... Calul fusese negru, acoperit sub șa cu un mic valtrap roșu, tivit cu fir argintiu. Un exemplar înalt, cu picioarele lungi, pur-sânge, de la sine înțeles. Îl ținuse foarte aproape, așa i se spusese, să-l țină din scurt. Simțea animalul fremătând, asta probabil
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
caraghios purtându-l, în grup, treacă - meargă, se pierdea printre ceilalți, dar, singur aflându-se, se simțea stânjenit sub privirile trecătorilor, care se întorceau pline de curiozitate spre el, de parcă ar fi fost îmbrăcat în ținută de carnaval. Purta tunică neagră, mulată pe trup, precum aceea a uniformelor militărești mai vechi, pantaloni deschiși la culoare, strânși pe picior, cizme cu pinteni, două fete bufniseră în râs trecând prin dreptul său. Măcar dacă librăria ar fi fost deschisă, să fi intrat, să
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
și ce avea la picioare, consecința unui accident. Fusese dornică să iasă în oraș, să asiste la demonstrația hipică, dar drumul cu pavaj atât de prost... De fapt, voise să-și vadă calul, după atâta vreme, îl știa? Calul cel negru, înalt, care o trântise... Din cauza lui... Și când ridicase iarăși mâna, pentru a-și potrivi părul cu reflexe albăstrii, remarcase că ceea ce el luase drept verighetă nu era decât un inel obișnuit cu piatra întoarsă înăuntrul palmei. Dan Florița-Seracin Referință
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
o trântise... Din cauza lui... Și când ridicase iarăși mâna, pentru a-și potrivi părul cu reflexe albăstrii, remarcase că ceea ce el luase drept verighetă nu era decât un inel obișnuit cu piatra întoarsă înăuntrul palmei. Dan Florița-Seracin Referință Bibliografică: Calul negru / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2242, Anul VII, 19 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dan Florița Seracin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
întâlnesc numeroase personalități românești din diaspora: la Paris pe Emil Cioran (soțul meu și cu mine, ne-am petrecut cu el și alți câțiva prieteni de ai lui o după-masă în parcul Saint Cloud, lângă Paris, în 1972); regizorul Barbă Neagră, la Paris în apartamentul din Montmartre, stația de metrou Abesses, a lui Mircea și Cristinel Eliade, în 1972: Mircea Eliade, în apartamentul căruia am fost de mai multe ori pe campusul de la University of Chicago și pe care Nic, soțul
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
trebuiască încontinuu să urc si cobor scările...). Regret că norocul pe care l-am avut de a trăi în lumea de vest m-a ținut departe de a participa direct la toate evenimentele importante din România: cutremurul din 1977, perioada neagră a președinției lui Ceaușescu din anii 80, revoluția. Pot însă spune cu mâna pe inimă că singurul lucru pe care nu-l regret este că am avut tăria, curajul să scap din comunism la o vârstă fragedă. - Poporul nostru a
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
privindu-mă plin de o compasiune confuză, câinescă, drăgălașa. L-am izgonit simulând o aruncătura cu piatră. N-a fugit prea departe, părea obișnuit cu trucuri de felul ăsta. Și-a ridicat piciorul, ușurandu-se pe roata unui automobil Proche Cayenne, negru, tocmai când ultimul cristal viu din mine, se trasforma într-o picătură ce se scurgea pe peretele alb, și prin interiorul acelei seducătoare cămăși de noapte. METAMORPHOSIS And suddenly I propped myself against a wall - like a snow-flake leaning against
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
am săturat! Dau să arunc terfeloaga pe masa udă de bere dar Pidel intervine prompt: - Deschide la pagina patruzeci și unu și citește cu mare atenție, dup-aia mai vorbim! Așa fac. Oaaa! Aici un înțelept de-al lor scria negru pe alb: „Dacă separarea soției de dormitor nu dă rezultate și aceasta continuă să fie neascultătoare, atunci ea intră în categoria femeilor reci și încăpățânate și trebuie reeducată prin pedepsire. Ea trebuie bătută, dar în așa fel, încât să nu
URAAA! TREC LA ISLAM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383165_a_384494]
-
simt răcoare-i la picioare, Să simt că-ntregul corp mă doare. Și într-o zi... Priveam la droaia de copii care cântau voios, săreau Și pietricele zvârlite departe, pe mal adunau Erau zeci, sute și mii și albe și negre, maro, cenușii, Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate și sfere Venind de departe, vorbind de alte ere. M-am aplecat și-am strâns și eu... Le-am așezat chiar la uscat, Le-am ridicat și m-am jucat Zvârlind în sus pe rând
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
Le-am ridicat și m-am jucat Zvârlind în sus pe rând, mereu, Una, două, trei, patru...dar au picat Din nou în praf. S-au murdărit! Și-atunci iarăși am pornit Pe prundul aspru să găsesc Doar pietre albe, negre, maro și cenușii... Citește mai mult De mică, am visat să merg pe valul apei înspumat, S-adun în ochi mișcarea lui și reflectarea cerului,Să simt răcoare-i la picioare,Să simt că-ntregul corp mă doare.Și într-
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
reflectarea cerului,Să simt răcoare-i la picioare,Să simt că-ntregul corp mă doare.Și într-o zi...Priveam la droaia de copii care cântau voios, săreauși pietricele zvârlite departe, pe mal adunauErau zeci, sute și miiși albe și negre, maro, cenușii,Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate și sfereVenind de departe, vorbind de alte ere.*** M-am aplecat și-am strâns și eu...Le-am așezat chiar la uscat,Le-am ridicat și m-am jucatZvârlind în sus pe rând, mereu,Una
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
așezat chiar la uscat,Le-am ridicat și m-am jucatZvârlind în sus pe rând, mereu,Una, două, trei, patru...dar au picatDin nou în praf. S-au murdărit!Și-atunci iarăși am pornitPe prundul aspru să găsescDoar pietre albe, negre, maro și cenușii...... XXVIII. EMILIA ȚUȚUIANU: ,,ARTA DE A TRĂI - DIALOGURI CU TRECUTUL”, de Emilia Țuțuianu, publicat în Ediția nr. 1517 din 25 februarie 2015. Adevăr, Bine și Frumos în ,,Arta de a trăi - dialoguri cu trecutul”, autor Ovidiu Cătălin
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
prin cântecul de suflet, românesc, indică propriul talent, certa sârguință, seriozitatea, munca neîntreruptă. Ca om și ca artistă fermeca. „Era”, spune poetul Nicolae Sârbu, creionându-i portretul total, fizic și lăuntric, „o femeie frumoasă, cu o ținută statuară, cu păr negru și ochi căprui, tipul bănățencei, iradiind în jur siguranță și bună dispoziție.” Frumos portret din pastele metaforei! În 1950, artista și-a unit viața cu alesul inimii sale, colonelul de aviație Ion Răduțu, iar în 1953 a dat viață unicului
AURELIA FĂTU-RĂDUŢU. STRADĂ A NEVOIAŞILOR, URCATĂ ÎN CONSTELAŢIA BOGAŢILOR SPIRITUALI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383209_a_384538]
-
tălăngilor, pocnetele bicelor, țăcănitul caprelor, hârâitul buhaiului și hăulitul acelor voci argintii, misterioase, izvorâte din întunericul nopții. Acel „Mânați, măi! Hăi! Hăi!, cu tot acompaniamentul de clopoței, tălăngi și buhai, pe fond de lătrături înfuriate, se auzea de dincolo de fereastra neagră în care îmi înfigeam năsucul ca să deslușesc umbrele colindătorilor. Mi se părea că vin din altă lume acele voci misterioase, că dincolo de fereastră este lumea basmelor spuse de mămica. Iar când tata îi poftea în casă pe colindători, alergam speriata
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
sorcovele veneau la mine. Întindeam spre ei capul, ca vițelul la scărpinat și respiram adânc parfumul de busuioc, închizând fericit ochii. Când „sorcova, vesela” îmi mângâia fruntea, iar începeam să zbor prin casă ca un fulg. Ieșeam afară prin fereastra neagră, fără să o sparg. Pluteam prin livezi de meri și peri înfloriți, apoi prin grădini înmiresmate, ca „un fir de trandafir”. După aceea, simțeam că mă fac tare ca fierul, că am în mână o sabie „iute ca oțelul”, iar
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
rece. A plecat, cu o carte de un învățat chinez, în munții Tibetului, s-a ras în cap, cum făcuse în primul an de facultate, când și-a pierdut prima iubire, a dispărut. Ea s-a prefăcut într-un corb negru și în fiecare noapte rostește clar, răspicat, ca în celebrul poem al lui Poe..” Nevermore.” E mai bine să te afli printre persecutați, decât printre persecutori, dar și mai bine este să nu te afli nici aici, nici dincoace. În
NEVER de BORIS MEHR în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383243_a_384572]
-
Acasa > Poezie > Delectare > AM DREPTUL LA VIAȚĂ Autor: Mihai Mircea Matei Publicat în: Ediția nr. 1912 din 26 martie 2016 Toate Articolele Autorului AM DREPTUL LA VIAȚĂ Mă macină grijurile, unele sunt negre pline de catran, altele sunt grele aducând în ele plumbul vremii. Mă macină grijurile, gândurile-mi sunt răvășite e un frig artic, mă strâng oasele din încheieturi stau zămislit și răpus. Mă macină grijurile, sper încă la viață, tânjesc după
AM DREPTUL LA VIAȚĂ de MIHAI MIRCEA MATEI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383262_a_384591]
-
mi se lățise de atâta șezut pe scaun. Și nimeni nu observa că aveam ochii mari, verzi, cu privirile lucitoare, ca pisicile noaptea. Când veneau bărbații în biroul meu, le aruncam în zadar priviri fugitive printre șuvițele rebele de pe frunte, negre ca smoala. Degeaba, că nu-ntâlneam nicio privire...Asta e! Am fost o proastă și lălâie. Îmi chinuiam sânii mari cu un sutien urât, care mi-i ascundea de tot într-o rochie largă, închisă până la gât...Și erau altele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
mi se lățise de atâta șezut pe scaun. Și nimeni nu observa că aveam ochii mari, verzi, cu privirile lucitoare, ca pisicile noaptea. Când veneau bărbații în biroul meu, le aruncam în zadar priviri fugitive printre șuvițele rebele de pe frunte, negre ca smoala. Degeaba, că nu-ntâlneam nicio privire...Asta e! Am fost o proastă și lălâie. Îmi chinuiam sânii mari cu un sutien urât, care mi-i ascundea de tot într-o rochie largă, închisă până la gât...Și erau altele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
o rochie cu solzi aurii, sclipitori, cu o pelerină bleumarin și un șal alb, apăru dintre valuri, precum Afrodita din spuma mării, ținând în dinți un fir de trandafir de un roșu aprins. Fața îi era ascunsă de o voaletă neagră. În clipocirea valurilor, din dreptul stâncilor, răzbătea o melodie magică a unui tangou ritmat și misterios. Irina înaintă spre separeu, dansând în pași cadențați, pasionali, cu frângeri de trunchi senzuale. Cei din separeu au tresărit speriați și uluiți, mai puțin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
o rochie cu solzi aurii, sclipitori, cu o pelerină bleumarin și un șal alb, apăru dintre valuri, precum Afrodita din spuma mării, ținând în dinți un fir de trandafir de un roșu aprins. Fața îi era ascunsă de o voaletă neagră. În clipocirea valurilor, din dreptul stâncilor, răzbătea o melodie magică a unui tangou ritmat și misterios. Irina înaintă spre separeu, dansând în pași cadențați, pasionali, cu frângeri de trunchi senzuale.Cei din separeu au tresărit speriați și uluiți, mai puțin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Haideți la visat ! Mai avem încă timp să colorăm,Să ne colorăm visările,... II. AM DREPTUL LA VIAȚĂ, de Mihai Mircea Matei , publicat în Ediția nr. 1912 din 26 martie 2016. AM DREPTUL LA VIAȚĂ Mă macină grijurile, unele sunt negre pline de catran, altele sunt grele aducând în ele plumbul vremii. Mă macină grijurile, gândurile-mi sunt răvășite e un frig artic, mă strâng oasele din încheieturi stau zămislit și răpus. Mă macină grijurile, sper încă la viață, tânjesc după
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
ne uităm la soarele dimineții,să-i zâmbim oacheș, copacule,și să ne încălzim la căldura lui,să ne bucurăm de înc-o zi binecuvântată,că facem parte din viață, copacule.Mihail-Mircea Matei, București, 24.02.2016... V. ÎNTRE ALBE ȘI NEGRE, de Mihai Mircea Matei , publicat în Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016. Mi-am adunat gândurile, În nonculori,ca la șah. Cele albe sunt cele bune. Cel negre sunt cele rele. Apoi le-am așezat pe-o tablă, Într-
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
copacule.Mihail-Mircea Matei, București, 24.02.2016... V. ÎNTRE ALBE ȘI NEGRE, de Mihai Mircea Matei , publicat în Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016. Mi-am adunat gândurile, În nonculori,ca la șah. Cele albe sunt cele bune. Cel negre sunt cele rele. Apoi le-am așezat pe-o tablă, Într-o ordine firească, Rânduindu-le după rang, Că așa-i în șah. Apoi am purces la deschidere, De,și aici tot albele au întâietate, Doar sunt cele bune, Negrele
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]