11,656 matches
-
ziarelor, cineva, speriat de atacul conservatorilor ortodocși împotriva celor care cer liberalizarea, cu forța (totuși!), a societății românești, spunea că "tot așa de violent au reacționat și popoarele primitive atunci când europenii civilizați au venit și le-au interzis să ardă nevestele celor morți și să le îngroape o dată cu ei". Asta ca să știm unde ne situăm. Cum am urmărit zile în șir dezbaterea pe internet, dar nu chiar pe toți preopinenții, nici nu îndrăznesc să mă gândesc ce-o fi fost, de
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
în calitatea lui de cetățean român, și cu atât mai puțin, ferească Dumnezeu, în aceea de etnic rom, ci în calitatea lui de cetățean european. Altfel zis, să-l mai și țină, pe banii contribuabilului italian căruia i-a ucis nevasta, în pușcărie acolo, unde organizațiile pentru drepturile omului sunt cu ochii pe el, și e respectat, hrănit, asistat, nu ca în pușcăriile românești. E doar cetățean cu drepturi depline al Uniunii. Calitate care ne-a căzut la toți mură-n
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Uniunea Europeană un fel de URSS? Și e clar că nu ne arde nouă acum, când tremurăm dacă UE ne vrea sau nu, să ne gândim dacă ea este un fel de URSS, cum nu le trebuia francezilor să știe că nevasta lui Romain Rolland sau a lui Aragon erau agente sovietice, atunci când mai ales "muncitorii de la Renault nu trebuiau dezamăgiți". S-a dovedit că cele două neveste, ba chiar soții lor, ba chiar nume și mai sfinte, erau cu toatele și toții
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
ea este un fel de URSS, cum nu le trebuia francezilor să știe că nevasta lui Romain Rolland sau a lui Aragon erau agente sovietice, atunci când mai ales "muncitorii de la Renault nu trebuiau dezamăgiți". S-a dovedit că cele două neveste, ba chiar soții lor, ba chiar nume și mai sfinte, erau cu toatele și toții, agenți sovietici. Dar să vină cineva să-ți ponegrească mireasa în ziua nunții, când, mire sfios, nici nu știi dacă o să zică da, nu este doar
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
fie ea și specializată în politica internațională, (caz în care deplânge cel mult cât suntem de puțin credibili, în Europa), nu poate avea o viziune europeană. Presa românească este, și ea, ca orice româncă, mamă de familie, muncitoare în fabrică, nevastă și gospodină, copleșită, debordată, depășită de mulțimea sarcinilor de îndeplinit într-o casă murdară și săracă și continuu murdărită și sărăcită de niște copii descreierați și prost-educați, de un soț bețiv și leneș. Ca o gospodină care scutură, rânește, spală
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
a face cu o ipostază violentă (de violator, profitor ori mercenar sexual etc.) sau cu una de înfrânt (părăsit de femei, disprețuit). Fufe, pipițe, vampe, fete de cartier, târfe, șmechere apar din plin în cotidianul românesc. Deși figura mamei, a nevestei, chiar a fecioarei mai există încă, acestea sunt niște repere care pot fi oricând trecute cu vederea. Cu cele din urmă nu poate fi practicată depravarea și luxuria, cu cele dintâi, da. Voyeurism de trei parale, obscenitate și grobianism - acestea
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
un grup de basarabeni care cântau la balalaice. Și ăștia ne-au scos dintr-ale noastre. Pe scurt: ne-au mai înveselit. Maică-mea, care preda rusa pe atunci, a-nceput să fredoneze kalinka. Tatei îi plăcea când îi citea nevasta din Dostoievski, în rusă, în Original. Dostoievski e altceva citit în Original. Pe mine taică-meu mă dezamăgește acum cel mai mult în iunie ’90, când s-au adunat studenții în Piața Universității. Atunci el a zis: sunt niște golani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
mai: » Ateneul Tătărași, ora 18.00 - Povești de familie, Universitatea Craiova, Facultatea de Litere, Dep. de Artă Teatrală » Teatrul „Luceafărul“, ora 20.00 - Visul unei nopți de vară, Teatrul „Mihai Eminescu“, Botoșani » Casa de Cultură a Studenților, ora 22.00 - Nevasta lui Hans sau Ce să caute un înger în orașul ăsta, Teatrul Național „Vasile Alecsandri“, Iași Sâmbătă, 24 mai: » Ateneul Tătărași, ora 18.00: Mistrețul cu colți de argint, Universitatea de Arte „George Enescu“, Iași, Departamentul Teatru » Teatrul „Luceafărul“, ora
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
prea bine că era o cacialma. Știuleții dispăreau: și nimic nu putea schimba situația. — Da’ de ce nu? vru să știe în cele din urmă fermierul. — Din cauza nevesti-mi. V-am mai spus despre asta și înainte, vorbi Jonas în dialect. — Aha, nevastă-ta! Fermierul își amintea acum. Jonas era de modă veche. Avea două neveste, una bătrână, care-i născuse câțiva copii, și una tânără, care-i dădea multă bătaie de cap. Anul trecut, când soția cea tânără de-abia venise, el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
situația. — Da’ de ce nu? vru să știe în cele din urmă fermierul. — Din cauza nevesti-mi. V-am mai spus despre asta și înainte, vorbi Jonas în dialect. — Aha, nevastă-ta! Fermierul își amintea acum. Jonas era de modă veche. Avea două neveste, una bătrână, care-i născuse câțiva copii, și una tânără, care-i dădea multă bătaie de cap. Anul trecut, când soția cea tânără de-abia venise, el refuzase această slujbă care l-ar fi ținut toată noaptea departe de casă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
nopțile în tihnă, în propria-i colibă, în loc să bată hățișurile. Nu-i plăcuse defel nici anul trecut, numai că între timp lucrurile se înrăutățiseră. Când el nu era acasă, un bărbat mai tânăr o vizita pe tânăra și frumușica lui nevastă. O dată, disperat, înșfăcase o bâtă să o lovească; pe urmă o aruncase. El era bătrân iar celălalt tânăr, și bătând-o pe ea, nu și-ar fi tămăduit durerea din inimă. Altă dată, venise la stăpânul său ca să discute cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
fermierul îi repetase ceea ce-i spusese și atunci, vorbindu-i de pe treptele bucătăriei, și când se întoarse să intre, ridică felinarul cu o mână deasupra umărului, astfel încât razele de lumină se legănară peste tufișuri: — Nu vreau să aud nimic despre nevasta ta, Jonas. Tu singur trebuie să ai grijă de ea. Și dacă nu ești prea bătrân ca să-ți iei o nevastă tânără, atunci nu ești nici pentru vânătoare. Ai să iei pușca și anul ăsta, ca de obicei. Noapte bună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
cu o mână deasupra umărului, astfel încât razele de lumină se legănară peste tufișuri: — Nu vreau să aud nimic despre nevasta ta, Jonas. Tu singur trebuie să ai grijă de ea. Și dacă nu ești prea bătrân ca să-ți iei o nevastă tânără, atunci nu ești nici pentru vânătoare. Ai să iei pușca și anul ăsta, ca de obicei. Noapte bună. Și intră, lăsând grădina cu potecile înecate în beznă. Jonas rămase pe loc, așteptând să i se obișnuiască ochii cu întunericul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Se opri și privi la măruntele colibe care se profilau negre în pâlpâirea focurilor de gătit aprinse, și care trimiteau în sus nori mișcători de fum luminos. Acolo era și coliba lui, o vedea, o mică formă conică. Acolo erau nevestele lui, așteptându-l cu mâncarea gătită, numai bună de pus în farfurie. Dar el nu avea chef să mănânce. Simțea că nu putea îndura să intre și să dea ochii cu nevasta lui cea bătrână, care-l batjocorea cu vorba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
o vedea, o mică formă conică. Acolo erau nevestele lui, așteptându-l cu mâncarea gătită, numai bună de pus în farfurie. Dar el nu avea chef să mănânce. Simțea că nu putea îndura să intre și să dea ochii cu nevasta lui cea bătrână, care-l batjocorea cu vorba, și nici cu cea tânără, care-i răspundea supusă, dar îl batjocorea cu fapta. Era amărât și frământat, rupt de prietenii lui care se pregăteau să-și petreacă seara în jurul focurilor, pentru că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
-l vede plecând. Lipindu-și spatele de trunchiul copacului ce-i oferea reazem în fiecare seară, și ținând pușca de-a lungul pieptului, își pironi cu încăpățânare ochii pe forma întunecată a colibei, și revăzu în minte chipul tinerei lui neveste. Acum își îngădui să se gândească mai stăruitor la el și la multe lucruri asemănătoare. Își aminti de tânărul acela, așa cum îl zărise doar cu câteva zile în urmă, aplecându-se peste fată când îngenunchease că să piseze grăunțele, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
nu se împleticise, nici nu se legănase. Jonas începea să simtă scârbă pentru acest om, nu mai rămăsese nimic din fascinația și admirația pe care le nutrise pentru tânărul său rival. Bărbatul înalt și slab care se aplecase râzând peste nevasta lui nu avea nimic comun cu individul greoi care se bălăbănea acum pe drum, făcând atâta zgomot încât speria orice vânat pe întinderi de mile întregi în jur. Când ajunseră lângă platforma de tragere, Jonas încremeni locului și-l lăsă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
primăvara? S-a mai stricat și soba, fum de nu se vede om cu om, au bieții copii funingine și-n cur. În pădure, noroi, drum greu, am muncit calu’ de-am crezut că moare pân-acasă. Ieri, mi s-a-mbolnăvit nevasta. Am dus-o la spital, vino ’napoi, spală copii’ - c-aveau și-n cur funingine, v-am spus -, dă-le de mâncare, culcă-i... Când naiba să mă mai uit la roți?! Acu’ mă duceam la spital să-mi iau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Am dus-o la spital, vino ’napoi, spală copii’ - c-aveau și-n cur funingine, v-am spus -, dă-le de mâncare, culcă-i... Când naiba să mă mai uit la roți?! Acu’ mă duceam la spital să-mi iau nevasta, c-acolo-i și mai frig ca acasă. Roata a sărit când să-ntorc căruța, că era veche. Da’ e vina mea că s-a blocat chiar pe linia de tramvai? |sta-i curat ghinion, că nu’ș’ce am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
capitale. El îi dă de gol metehnele lui Goethe sau răutățile unui rival, Wieland, care spusese odată că „Goethe ar trebui s-o ia cu el în Italia, în loc de servitor, pe Vulpia ăflorăreasa pe care scriitorul a luat-o de nevastă a doua zi după ce ea i-a salvat viața, apărându-l de soldații francezi care intraseră în casăț, ca să aibă și italienii în sfârșit ce vedea: o scroafă cu colier de perle“. Oricât de nesuferit ar fi fost Böttiger, pun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
foarte normal, suntem oameni, unora le plac deprimismul și minimalismul din Franța de astăzi, alții, cum sunt eu, trag tot la Stendhal, la Balzac. Este bine să ne îngăduim. Nu am să uit niciodată - am mai spus asta - sfatul bunicii neveste-mii acum 33 de ani, la nunta noastră: „Maică, să vă îngăduiți“. Asta este înțelepciunea, acceptați-vă creator contradicțiile! Dacă mie îmi place Măniuțiu, și nu Radu Afrim, eu trebuie totuși să accept că, esteticește, Radu Afrim este un regizor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
și el solistele lui Oldfield, dar nu atât de mult ca pe focoasele negrese ce zbierau (spuneam eu, să-l irit) aceleași onomatopee scăpate la coborârea din baobab. Celălalt, iubitor de progressiv-rock, avea ochi aproape identici cu cei ai tinerei neveste, pe care nu se sfia să-i studieze de la distanța minimă la care miopia Îi permitea să vadă fără ochelari. Pe ton șăgalnic și autoironic, supralicitând la maxim un aer teatral, zicea că-n oceanul cu insule-n derivă s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
la asemenea fleacuri, sta țeapăn, cu ochi de oțel, cu paharul de whisky olandez În pumn, zâmbea reținut și flutura barbișonul În ritmul lui Orabidoo, piesă apropiată de sonoritățile elevate cu care ne Împuia urechile. Amândoi o curtau pe flușturatica nevastă, a cărei supărare că i se dă atenție era moft. Mi-am dat seama peste timp că, din relația cu ei, femeia acumula, creștea, conștientiza propria valoare. Nu-i frecventam atât de rar Încât să mă șocheze vestea divorțului. Amicul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
Aș fi vrut“ - stăpânește perfect nuanțele, alternând optim dramatismul cu zâmbetul. În plus, cu sau fără scaune, dansează admirabil în tandem cu Adrian Andone (în foarte bună formă fizică), mecanicul care meditează flegmatic „la viață, la sensul ei și la nevastă“ și își începe invariabil dizertațiile cu trei cuvinte greu de uitat: „Oamenii își închipuiesc“. La înălțime sunt, nu numai la propriu, cum se întâmplă de câteva ori, Iulia Lazăr (Îngerul) și Anca Dinu (Nevasta mecanicului). Spectacolul o impune pe Raluca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
viață, la sensul ei și la nevastă“ și își începe invariabil dizertațiile cu trei cuvinte greu de uitat: „Oamenii își închipuiesc“. La înălțime sunt, nu numai la propriu, cum se întâmplă de câteva ori, Iulia Lazăr (Îngerul) și Anca Dinu (Nevasta mecanicului). Spectacolul o impune pe Raluca Păun (Cântecul mamei), sclipitoare în momentele interactive, și constituie un examen trecut cu brio de încă studenta Denisa Vlad (Cățeaua), căreia îi reușește de minune elocvența non-verbală. Un spectacol plin de energie! Și un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]