10,880 matches
-
concret, abdicarea regelui Edward al VIII-lea al Regatului Unit, tipul de eveniment politic care până atunci nu stârnise interesul eroilor romanului. Arta lui Fărcășanu este de a prezenta această evoluție, ca și pe toate celelalte, prin fraze izolate, prin nuanțe ale atitudinii și ale reacției eroilor la mici întâmplări, împletite în restul acțiunii romanului. Evoluția conștiinței politice este doar o parte a evoluției generale a caracterului eroului principal. Descrierile din roman, nu se concetrează asupra edificiilor și monumentelor orașelor în
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
preferă eroii romanului. De aceea, faptul că alegerea făcută demonstrează de fapt o luare de poziție ideologică și ilustrează o anumită atitudine a lor poate ușor trece neobservat de către un cititor neavizat. Aceste exemple arată că în pentru Mihail Fărcășanu nuanțele sunt mai importante decât acțiunea în sine și că el se mulțumește să facă simple aluzii în speranța că cititorii vor putea să deslușească înțelesurile mai adânci ale romanului. Criticul Adrian Anghelescu regăsește în romanul lui Mihail Fărcășanu o oscilație
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
personaje neacceptând niciun compromis pentru a săvârși ceea ce consideră ele că ar fi drept. Romanul "Baltagul" este o operă literară poetică compusă din elemente lirice și epice. Sadoveanu folosește o limbă literară ce derivă din graiul poporului, având forme și nuanțe originale. Stilul romanului este unul solemn, cu propoziții și fraze sentențios-naive cu caracter oral, semănând cu exprimarea dintr-o carte populară veche. Criticul literar Ion Rotaru constata că „artistul nu scrie, ci povestește. Nu neapărat oral, cât mai ales solemn
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
cromatice par să fragmenteze compoziția lăsând totodată impresia că se suprapun. Acest tablou-colaj este una dintre cele mai frumoase opere cubiste din arta rusă. În tablourile sale fragmentează corpurile în stilul cubiștilor, culorile sale sunt totuși mai aproape de operele futuriste, nuanțe vii cu reflexe metalice. În tabloul ""Un englez la Moscova"", lingura de un roșu strident este simbolul futuriștilor ruși. În anul 1913 regizează opera futuristă ""Victorie asupra soarelui"", producție colectivă realizată de Velimir Șlebnikov (prologul), Mihail Matiușin (muzica) și Alexei
Kazimir Malevici () [Corola-website/Science/311794_a_313123]
-
al acestei estetici. ""Pătratul negru"", denumit de Malevici "icoană neînrămată a timpului meu", tinde spre atingerea neutralității absolute. Suprafața neagră, executată în întregime fără urme de pensulă, este imaculată și unitară. Factura fundalului, în schimb, de un alb cu o nuanță spre crem, este ușor neregulată, creând efectul încrustării albului în negru, în timp ce pătratul pare să se ridice în aer, dezlipindu-se de materia albă. Există trei exemplare ale "Pătratului negru" - datând din anii 1915, 1924 și 1929 - dar aceste versiuni individuale
Kazimir Malevici () [Corola-website/Science/311794_a_313123]
-
sunt puternic dezvoltate, osul tibial mare fiind foarte gros, iar cel mic foarte subțire. Falangele degetelor sunt îndesate, comprimate. În general, oasele vidrelor de mare sunt mai puternice decât cele ale vidrelor de râu. Câteodată oasele lor primesc cu timpul nuanțe violet-pale, lucru cauzat de alimentația cu arici-de-mare. Blana vidrei de mare este foarte deasă: până la 50.000 de fire de păr pe cm², fapt care asigură așezarea aeriană în straturi și protejează animalul de frig. Vidrele de mare, în comparație cu alte
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
Densitatea mare a blănii de vidră de mare și, de aici, prețul ridicat cu care se vindea, a dus la exterminarea acestora în masă în secolele XVIII-XIX. Culoarea blănii vidrelor de mare variază de la aproape roșie până la aproape neagră, dominând nuanțele brune-închise, însă unele părți ale corpului, mai ales capul, „cărunțesc” odată cu vârsta. Rar se întâlnesc albinoși (indivizi de culoare absolut albă), și încă mai rar indivizi de culoare absolut neagră. În general, părțile corpului care nu sunt expuse „încărunțirii” trec
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
părți ale corpului, mai ales capul, „cărunțesc” odată cu vârsta. Rar se întâlnesc albinoși (indivizi de culoare absolut albă), și încă mai rar indivizi de culoare absolut neagră. În general, părțile corpului care nu sunt expuse „încărunțirii” trec cu timpul de la nuanțe roșiatice la nuanțe cafenii-închise și negre, iar cele expuse, dimpotrivă, capătă nuanțe mai deschise. În acest fel, odată cu vârsta, se mărește și contrastul coloritului. Specialiștii nu au găsit diferențe între coloritul femelelor și cel al masculilor. La vidrele de mare
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
mai ales capul, „cărunțesc” odată cu vârsta. Rar se întâlnesc albinoși (indivizi de culoare absolut albă), și încă mai rar indivizi de culoare absolut neagră. În general, părțile corpului care nu sunt expuse „încărunțirii” trec cu timpul de la nuanțe roșiatice la nuanțe cafenii-închise și negre, iar cele expuse, dimpotrivă, capătă nuanțe mai deschise. În acest fel, odată cu vârsta, se mărește și contrastul coloritului. Specialiștii nu au găsit diferențe între coloritul femelelor și cel al masculilor. La vidrele de mare obișnuite, vara se
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
albinoși (indivizi de culoare absolut albă), și încă mai rar indivizi de culoare absolut neagră. În general, părțile corpului care nu sunt expuse „încărunțirii” trec cu timpul de la nuanțe roșiatice la nuanțe cafenii-închise și negre, iar cele expuse, dimpotrivă, capătă nuanțe mai deschise. În acest fel, odată cu vârsta, se mărește și contrastul coloritului. Specialiștii nu au găsit diferențe între coloritul femelelor și cel al masculilor. La vidrele de mare obișnuite, vara se observă fenomenul înroșirii blănii. Organele interne ale vidrei de
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
Armonia cromatică a picturii ""Sacra Conversazione"" (sau "Madonna cu Pruncul între Ioan Botezătorul și o sfântă", cca. 1504) face referire la perioada târzie de creație a maestrului venețian. La pictarea acestui tablou, Bellini utilizează culori puternice și vii: roșu aprins, nuanțe vii de albastru și de galben. Fiecare personaj primește dimensiuni monumentale datorită peisajului din fundal, care prin culorile sale restrânse, monotone, contastează expresivitatea personajelor. "Madonna cu Pruncul" (1505) fusese la început destinată altarului "San Girolamo", care astăzi nu mai există
Giovanni Bellini () [Corola-website/Science/311894_a_313223]
-
au creat curente și au „născut” celebri artiști decoratori ai ultimelor două secole. Producția locală de faianța a început la puțin timp după sosirea prototipurilor seviliene geometrice. Cele mai timpurii, folosite mai ales în interiorul bisericilor, au fost mai ales în nuanțe de albastru, cu modele care s-au fixat în timpul arderii prin separarea culorilor, folosind ulei din semințe de în sau puțin lut. Calitatea a crescut odată cu introducerea tehnicii italiene majolica, în care plăcile erau acoperite cu faianța albă, pe care
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
reprezentările grafice de pe materiale textile importate din India: simboluri Hindi, flori, animale și păsări. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, artistul spaniol Gabriel del Barco Y Minusca a introdus în Portugalia țiglele bazate pe alb și pe nuanțele de albastru de Delft din Olanda. Atelierele lui Jan van Oort și Willem van der Kloet din Amsterdam au creat numeroase paneluri pentru clienții portughezi mai înstăriți, cum au fost, spre exemplu, panelurile pentru Palatul Marchizilor de Fronteira din Benfica
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
sau chiar mai mic, în cazul în care cerul este întunecat și limpede: prin aceste instrumente arată ca o pată alungită. Printr-un instrument de 114 mm, prevăzut cu un filtru UHC, ea scoate în evidență o bună parte din nuanțele sale și jocuri de lumină. O fotografie cu durată lungă de expunere permite să se sesizeze culoarea bătând în roz. Nebuloasa Omega poate fi văzută, cu o relativă ușurință, din cele mai multe din zonele populate ale Pământului, datorită faptului că nu
Messier 17 () [Corola-website/Science/311973_a_313302]
-
ani în urmă, acest roi ar fi putut fi casa unor stele „migratoare” cum ar fi AE Aurigae, 53 Arietis sau Mu Columbae, care se îndepărtează de nebuloasă cu o viteză de peste . Observatorii au notat de mai mult timp o nuanță verzuie accentuată a nebuloasei, pe lângă zonele roșii și violet-albăstrii. Nuanța roșie este foarte bine cunoscută și este cauzată de liniile de radiație H, specifice unei lungimi de undă de . Nuanța violet-albăstrie este specifică radiației reflectate de stelele masive ale clasei
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
unor stele „migratoare” cum ar fi AE Aurigae, 53 Arietis sau Mu Columbae, care se îndepărtează de nebuloasă cu o viteză de peste . Observatorii au notat de mai mult timp o nuanță verzuie accentuată a nebuloasei, pe lângă zonele roșii și violet-albăstrii. Nuanța roșie este foarte bine cunoscută și este cauzată de liniile de radiație H, specifice unei lungimi de undă de . Nuanța violet-albăstrie este specifică radiației reflectate de stelele masive ale clasei O aflate în miezul nebuloasei. Explicația nuanței de verde a
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
viteză de peste . Observatorii au notat de mai mult timp o nuanță verzuie accentuată a nebuloasei, pe lângă zonele roșii și violet-albăstrii. Nuanța roșie este foarte bine cunoscută și este cauzată de liniile de radiație H, specifice unei lungimi de undă de . Nuanța violet-albăstrie este specifică radiației reflectate de stelele masive ale clasei O aflate în miezul nebuloasei. Explicația nuanței de verde a fost o problemă greu de rezolvat pentru astronomii de la începutul secolului al XX-lea, întrucât niciuna dintre liniile spectrale descoperite
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
roșii și violet-albăstrii. Nuanța roșie este foarte bine cunoscută și este cauzată de liniile de radiație H, specifice unei lungimi de undă de . Nuanța violet-albăstrie este specifică radiației reflectate de stelele masive ale clasei O aflate în miezul nebuloasei. Explicația nuanței de verde a fost o problemă greu de rezolvat pentru astronomii de la începutul secolului al XX-lea, întrucât niciuna dintre liniile spectrale descoperite până atunci nu se regăsea în acest caz. S-au făcut speculații în jurul unui așa zis nou
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
compus organic care formează scheletul perlei și apă 2-4%. Fiecare moluscă, secretă o culoare proprie de sidef. De aici rezultă unicitatea și marea diversitate de culori și irizări ale perlelor, fiind extrem de greu de găsit seturi de perle cu aceeași nuanță. Sideful este format la rândul său din milioane de placuțe microscopice de aragonite, în forme hexagonale și poligonale. Sideful mai conține biopolimeri elastici (lustrin și chitin) și proteine mătăsoase. Acest complex de substanțe organice dau aspectul irizant al sidefului și
Perlă () [Corola-website/Science/311346_a_312675]
-
renumite sunt perlele Swarovski. Sunt cunoscute de asemenea sub numele de perle din cristal Swarovski și sunt o imitație de perle care sunt create cu ajutorul unui cristal Swarovski în centru. Perlele Swarovski sunt create în aproape 30 de culori și nuanțe, iar straturile de acoperire care au un aspect metalic includ alamă antică, aur luminos, bronz, aur și cupru. Prin gradarea perlelor se face identificarea unor categorii de calitate pentru perle, bazate pe practica unor laboratoare internaționale specializate cum sunt Gemological
Perlă () [Corola-website/Science/311346_a_312675]
-
echipamente de joc, Beardsley și Bates au cerut ajutor clubului din Nottingham și au primit un set de echipamente și o minge. În anul 1933, Herbert Chapman a schimbat echipamentul adăugând mai multe dungi și schimbând roșul existent cu o nuanță mai deschisă. Originea dungilor albe este necunosută însă există două ipoteze; Chapman s-ar fi inspirat de la un suporter din tribune care purta un pulover roșu peste un tricou alb; altă ipoteză susține că a fost inspirată de desenatorul Tom
Arsenal FC () [Corola-website/Science/311362_a_312691]
-
fost îmbrăcați cu ele 12 cascadori. Când i-a văzut, regizorului i s-a părut că l-a "„lovit cineva cu lăuca în cap”", iar "„dacii aduceau a mexicani”". El a rugat-o pe Hortensia Georgescu să vopsească costumele în nuanțe de pământ. Sergiu Nicolaescu nu a debutat în acest film ca regizor, ci și ca actor. El a fost nevoit să învețe să călărească, fiind instruit de Ion Apahideanu. Inițial i s-a părut că nu este dificil de călărit
Dacii (film) () [Corola-website/Science/311355_a_312684]
-
de marii maeștrii. Tonurile luminoase afișate de cromatica veselă, accentuează prospețimea lucrării în ansamblu. Trăsăturile copilăroase și delicate ale fetiței, sunt realizate genial, cu duioșie și sensibilitate. Accentuarea fațetei decorative a lucrării este făcută prin renunțarea la fondul tradițional cu nuanțe terne de brunuri. Mieß abordează în acest caz o suprafață verde oliv care scoate în evidență, magistral, nuanțele de roșu existente în lucrare. Plasarea portretului în cadrul unui peisaj, a fost o altă modalitate a lui Friedrich Mieß de abordare a
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
ale fetiței, sunt realizate genial, cu duioșie și sensibilitate. Accentuarea fațetei decorative a lucrării este făcută prin renunțarea la fondul tradițional cu nuanțe terne de brunuri. Mieß abordează în acest caz o suprafață verde oliv care scoate în evidență, magistral, nuanțele de roșu existente în lucrare. Plasarea portretului în cadrul unui peisaj, a fost o altă modalitate a lui Friedrich Mieß de abordare a execuției unui portret. Această metodă a fost utilizată cu succes de artiștii secolului al XVIII-lea, metodă care
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
În literatura română, simbolismul pătrunde prin poemele și textele teoretice ale lui Alexandru Macedonski. Alți reprezentanți sunt Ștefan Petică, Ion Minulescu și, mai ales, George Bacovia, care folosește poezia simbolistă drept pretext, pentru a crea o poezie metafizică, cu nuanțe expresioniste sau existențialiste. Primele idei care prefigurează simbolismul la români și care încearcă să-l teoretizeze apar odată cu Macedonski și sunt puse în circulație prin revista poetului, “Literatorul”. Chiar înainte de reconstituirea simbolismului ca școală, în Franța, apar în această revistă
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]