11,301 matches
-
este aceeași cu cea folosită pentru execuția la vioară. Mâna stângă (cu care se cântă pe tastieră) are posibilitatea să cânte cu patru degete (nu se folosește degetul mare, în care se sprijină gâtul instrumentului), cu care se pot susține pasaje pe o singură voce (cazul cel mai des întâlnit), dar se poate cânta și pe mai multe voci („coarde duble” sau, mult mai rar, „triple”, „cvadruple”) și în acorduri (prin modul în care sunt aranjate corzile, arcușul nu poate atinge
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
drumul înainte ducând spre centrul orașului. DN2 continuă pe lângă calea ferată Buzău-Nehoiașu, și intră în cartierul periferic Simileasca al Buzăului, lângă fabrica de bere. Acolo este intersecția cu DN10 care duce spre Brașov pe valea Buzăului, intersecție realizată printr-un pasaj suprateran. DN2 iese din Buzău în apropierea intersecției cu strada care iese din acest oraș și trece râul Buzău pe Podul Mărăcineni, de unde drumul continuă spre Râmnicu Sărat. După ce trece râul Câlnău, drumul începe să urce pe dealurile ce formează
DN2 () [Corola-website/Science/309852_a_311181]
-
îngemănează cu o pragmatică a argumentării, ce înglobează critica și întemeierea într-un tot“. În "Introducerea în teoria cunoașterii" Kant este un punct de referință constant. Pentru Schnädelbach, Kant este autorul ale cărui soluții au o valoare paradigmatică. De pildă, pasajul despre legătura dintre critică și întemeiere reprodus în secțiunea despre teoria cunoașterii se continuă cu o referire la concepția lui Kant: „Conexiunea pragmatică dintre critică și întemeiere ține de structura de bază a rațiunii în genere, așa cum ne-a arătat
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
Productions. Astfel, la începutul lui 1994, a fost lansat albumul de debut Dark Medieval Times prin casa de discuri nou înființată. După cum spune și titlul, formația a încercat să surprindă spiritul evului mediu, o contribuție esențială în acest sens având pasajele în care s-a folosit chitara acustică (ceva neobișnuit în black metal). Albumul a fost foarte bine primit de criticii muzicali, aceștia subliniind faptul că formația a reușit să îmbine într-un mod armonios agresivitatea black metal-ului cu melodicitatea
Satyricon (formație) () [Corola-website/Science/309510_a_310839]
-
în care s-a folosit chitara acustică (ceva neobișnuit în black metal). Albumul a fost foarte bine primit de criticii muzicali, aceștia subliniind faptul că formația a reușit să îmbine într-un mod armonios agresivitatea black metal-ului cu melodicitatea pasajelor acustice. În septembrie 1994 a fost lansat cel de-al doilea album, The Shadowthrone. La realizarea acestui album și-au adus contribuția Samoth de la Emperor (chitară, chitară bas) ca membru permanent și Steinar "Sverd" Johnsen de la Arcturus (sintetizator) ca membru
Satyricon (formație) () [Corola-website/Science/309510_a_310839]
-
C” sunt conduse de orchestră, în vreme ce momentele notate cu „B” sunt acordate solistului, acompaniat de orchestră. (Înregistrarea pentru „Teleenciclopedia” cuprinde numai secțiunea „B”.) În plan armonic și melodic, partitura se remarcă prin abundența de modulații intermediare (scriitură de tip romantic), pasaje cromatice, contrastul între porțiuni melodice construite exclusiv din salturi și mers treptat. În memoria publicului a rămas fraza de introducere a secțiunii conduse de pian, construită pe o mișcare de acorduri mai puțin obișnuită (Re major - Miformula 1 major cu sextă
Momentul muzical () [Corola-website/Science/310451_a_311780]
-
arteră de telecomunicații. Linia a fost proiectată pentru o viteză nominală de 300 km/h, majoritatea curbelor având o rază minimă de 4000 m. Linia nu conține tuneluri și totalizează 17 lucrări de infrastructură importante și alte 780 elemente curente (pasaje sub și supra-terane, canale, etc). Linia este înconjurată de un gard de protecție cu o lungime totală de 850 km ce previne accesul accidental al persoanelor sau animalelor. Linia conține în total 847 km de cale ferată cu șine tip
LGV Sud-Est () [Corola-website/Science/310510_a_311839]
-
care Mahler a finalizat-o în 1888, la apogeul relației sale cu Marion von Weber, lucrare inițial compusă ca un poem simfonic în cinci părți, cu un conținut programatic. Una din aceste părți, "Blumine", ulterior eliminată, este bazată pe un pasaj din lucrarea "Der Trompeter von Säkkingen". După ce a finalizat-o, Mahler a compus "Totenfeier", un marș funebru de 20 de minute, care mai târziu va deveni prima parte a Simfoniei nr. 2. Au existat speculații frecvente cu privire la lucrările lui Mahler
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
rupturii dintre limbile vorbite și cele scrise, destul de evidentă în limba greacă modernă, si pe atunci incipientă în limba franceză. Își va fixă aceste idei într-un articol despre « néo-français », si va reveni asupra teoriei în românele sale, cum sunt pasajele despre faimosul « doukipudonktan » cu care începe românul "Zazie". Acum termină primul său roman, " Le Chiendent", care va fi publicat în 1933. (Cu această ocazie a fost creat premiul literar Prix des Deux-Magots). A trait din jurnalistică, si începând cu 1938
Raymond Queneau () [Corola-website/Science/305043_a_306372]
-
varianta reală, datorită faptului că este varianta cea mai detaliată și pentru că "părintele istoriei" s-a inspirat din medii culturale apropiate de societatea getică, și anume a cules date din coloniile grecești pontice pe care le-a vizitat. Pe scurt, pasajele lui din "Cartea IV", 93-96, redau intenția de a explica credința în nemurire a geților, și anume după moarte ei merg la Zalmoxis. Sunt descrise și ritualurile de trimitere a solilor la Zalmoxis (aruncarea în suliți) ca și alte rituri
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
de a explica credința în nemurire a geților, și anume după moarte ei merg la Zalmoxis. Sunt descrise și ritualurile de trimitere a solilor la Zalmoxis (aruncarea în suliți) ca și alte rituri (tragerea de săgeți către cer). Urmează un pasaj destul de controversat referitor la Zalmoxis: după ce și-a petrecut o parte din viață în Samos, ca sclav, dar și discipol al filozofului Pitagora, Zalmoxis se reîntoarce printre ai săi. Majoritatea cercetătorilor consideră acest pasaj ca pe o intenție de a
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
de săgeți către cer). Urmează un pasaj destul de controversat referitor la Zalmoxis: după ce și-a petrecut o parte din viață în Samos, ca sclav, dar și discipol al filozofului Pitagora, Zalmoxis se reîntoarce printre ai săi. Majoritatea cercetătorilor consideră acest pasaj ca pe o intenție de a-l așeza pe Zalmoxis, și prin el întreaga cultură geto-dacă în tradiția spiritualității grecești. Se descriu în continuare faptele lui Zalmoxis-omul după întoarcere: introducerea dogmei imortalității omului și alte rituri (tot de esență pitagoreică
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
tradiția spiritualității grecești. Se descriu în continuare faptele lui Zalmoxis-omul după întoarcere: introducerea dogmei imortalității omului și alte rituri (tot de esență pitagoreică: ospețele comune) și actului retragerii într-o locuință subterană, urmat de apariții periodice ale sale. La încheiera pasajului chiar Herodot își exprimă neîncrederea în unele detalii exprimate de el, mai ales asupra legăturii directe dintre Zalmoxis și Pitagora. Totuși pasajul a fost reluat de numeroși autori, ale căror scrieri despre Zalmoxis pot fi încadrate tradiției lui Homer: Hellanicos
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
pitagoreică: ospețele comune) și actului retragerii într-o locuință subterană, urmat de apariții periodice ale sale. La încheiera pasajului chiar Herodot își exprimă neîncrederea în unele detalii exprimate de el, mai ales asupra legăturii directe dintre Zalmoxis și Pitagora. Totuși pasajul a fost reluat de numeroși autori, ale căror scrieri despre Zalmoxis pot fi încadrate tradiției lui Homer: Hellanicos (Obiceiuri barbare, 73), Clement din Alexandria (Covoarele, I, IV), Origene (Împotriva lui Celsus, II, 15), Iamblich (Viața lui Pythagoras, XXX, 73), Porphyrius
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
de Geonim (aproximativ anii 800-1000 era creștină) în Babylonia. Deși unele comentarii directe asupra tratatelor special, sunt puține, cunoștințele noastre despre studiul din epoca Gaonică vine de la declarațiile încorporate în răspunsurile date de Geoni, care a pus în lumină anumite pasaje talmudice. De asemenea, importante sunt compendiile practice ale dreptului evreiești, cum ar fi "Halachot Pesukot" de Yehudai Gaon, "Sheeltot" de Achai Gaon și "Halachot Gedolot" de Simeon Kayyara. După moartea lui Hai Gaon, cu toate acestea, centrul de schimburi de
Talmud () [Corola-website/Science/305049_a_306378]
-
Günther Reininger (a doua), reprezintă o piesă din filmul „Agentul straniu” (regia: Savel Stiopul, 1974) interpretată de Nicolae Covaci - chitară, Mircea Baniciu - voce, Iosif Kappl - chitară bas, Günter Reininger - sintetizator și pian electric, Costin Petrescu - baterie, Valeriu Sepi - percuție. Ideea pasajului muzical susținut de moog-ul lui Reininger avea să fie folosită mai târziu în elaborarea piesei „Zoomahia” de pe „Cantafabule”. A apărut pe discul „Formații de muzică pop 1”, în 1975. Piesă compusă în 1999 de Nicolae Covaci pe versuri de Dinu
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Richter, Erich Buchholz și Ernst Rudolph Vogenauer din Germania și Viking Eggeling din Suedia. Expoziția s-a deschis într-o duminică, la ora prânzului, într-o cameră complet cufundată în întuneric . Sașa Pană, editorul ziarului „Unu”, citează în articolul său pasaje din conferința lui Eugen Filotti, care scotea în evidență coeziunea internă și unitatea artei moderne, precum și necesitatea de intensificare a acestei arte, ceea ce implica (necesita) activități de natură spirituală și intelectuală. Eugen Filotti prezicea că acest tip de artă va
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
Jules Verne - este în același timp un roman de aventuri maritime și unul inițiatic, inspirat în principal de episodul naufragiului fregatei franceze "Meduza", survenit în 1816. Este de remarcat faptul că, spre deosebire de alte opere ale autorului, aceasta nu conține deloc pasaje didactice. Nava britanică "Cancelarul" pleacă din Charleston, Carolina de Sud având opt pasageri la bord, 20 de membri ai echipajului și 1.700 de baloturi de bumbac. Destinația ei este Marea Britanie dar, spre nedumerirea echipajului, căpitanul o poartă spre sud
Cancelarul (roman) () [Corola-website/Science/305108_a_306437]
-
este un pasaj acoperit din București făcând legătura dintre Calea Victoriei și Strada Lipscani, prin iesirea pasajului din strada Eugeniu Carada. Este clasat ca monument istoric cu codul . La intersecția dintre Podul Mogoșoaiei (actuala Calea Victoriei) și Strada Lipscani se afla în prima jumătate a
Pasajul Macca-Villacrosse () [Corola-website/Science/306016_a_307345]
-
este un pasaj acoperit din București făcând legătura dintre Calea Victoriei și Strada Lipscani, prin iesirea pasajului din strada Eugeniu Carada. Este clasat ca monument istoric cu codul . La intersecția dintre Podul Mogoșoaiei (actuala Calea Victoriei) și Strada Lipscani se afla în prima jumătate a secolului al XVIII-lea "Hanul Câmpineanu", proprietar fiind Comandirul de batalion Ioan (Iancu
Pasajul Macca-Villacrosse () [Corola-website/Science/306016_a_307345]
-
Polixenia fiica dragomanului Petros Serafim. Acesta și-a împărțit averea, partea din spre Strada Caraghiorghevici (azi strada Eugen Carada), care cuprindea hanul, fiind dată ca zestre fiicei sale Polixenia. Hanul, numit acum hanul Vilacrosse, a funcționat ca atare până la realizarea pasajului. Ulterior, partea centrală a terenului din spre podul Mogoșoaiei, aflată în fața casei Meitani (actuala prefectură a poliției) a fost vândută Societății Filarmonice, care voia să construiască aici palatul Filarmonicii. Palatul urma să aibă la mijloc și o sală de teatru
Pasajul Macca-Villacrosse () [Corola-website/Science/306016_a_307345]
-
aici hotelul "Stadt Pesht" cu 9 camere la etaj, iar la parter cu o cafenea cu "șantan". La sfârșitul secolului, hanul Villacrosse a fost demolat fiind înlocuit cu un ansamblu de clădiri mai moderne. Între aceste clădiri s-au construit pasaje acoperite după modelul pasajelor care existau în alte orașe din Europa și care începuseră să apară și în București. Deoarece partea centrală era ocupată de Hotelul Pesht, pe care proprietarul a refuzat să îl vândă, pasajul a fost executat cu
Pasajul Macca-Villacrosse () [Corola-website/Science/306016_a_307345]
-
cu 9 camere la etaj, iar la parter cu o cafenea cu "șantan". La sfârșitul secolului, hanul Villacrosse a fost demolat fiind înlocuit cu un ansamblu de clădiri mai moderne. Între aceste clădiri s-au construit pasaje acoperite după modelul pasajelor care existau în alte orașe din Europa și care începuseră să apară și în București. Deoarece partea centrală era ocupată de Hotelul Pesht, pe care proprietarul a refuzat să îl vândă, pasajul a fost executat cu două aripi în jurul celor
Pasajul Macca-Villacrosse () [Corola-website/Science/306016_a_307345]
-
clădiri s-au construit pasaje acoperite după modelul pasajelor care existau în alte orașe din Europa și care începuseră să apară și în București. Deoarece partea centrală era ocupată de Hotelul Pesht, pe care proprietarul a refuzat să îl vândă, pasajul a fost executat cu două aripi în jurul celor două laturi ale hotelului. Pasajul, acoperit cu sticlă și în formă de potcoavă alungită, proiectat de arhitectul Felix Xenopol, a fost terminat în 1891. El are două ramuri care pornesc din calea
Pasajul Macca-Villacrosse () [Corola-website/Science/306016_a_307345]
-
orașe din Europa și care începuseră să apară și în București. Deoarece partea centrală era ocupată de Hotelul Pesht, pe care proprietarul a refuzat să îl vândă, pasajul a fost executat cu două aripi în jurul celor două laturi ale hotelului. Pasajul, acoperit cu sticlă și în formă de potcoavă alungită, proiectat de arhitectul Felix Xenopol, a fost terminat în 1891. El are două ramuri care pornesc din calea Victoriei, care se unesc înainte de ieșirea în strada Eugeniu Carada. Ramura dinspre strada
Pasajul Macca-Villacrosse () [Corola-website/Science/306016_a_307345]