10,390 matches
-
mai târziu, toată lumea știa că proiectele vest-germane de „normalizare” În est treceau prin Moscova. Cum spunea Helmut Schmidt, „În inima Ostpolitik se află, firește, relațiile germano-sovietice”. și Într-adevăr, de Îndată ce au căzut de acord asupra caracterului definitiv al noilor frontiere poloneze (conform unei vechi tradiții europene, nimeni nu le-a cerut părerea polonezilor), iar regimul de la Bonn a consimțit să recunoască democrațiile populare, rușii și vest-germanii au constatat că aveau multe În comun. Când Leonid Brejnev a venit la Bonn În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
hotare cât de puțin libere erau, de fapt, aceste societăți. În loc să Înfrunte autoritățile comuniste, noua opoziție vorbea În mod deliberat pe deasupra lor. Pentru disidenți ca Haraszti sau polonezul Adam Michnik, al cărui eseu Un nou evoluționism (1976) conține strategia opoziției poloneze din anii următori, aceasta Însemna o despărțire radicală de aderența lor energică din tinerețe la marxism și prioritățile sale socioeconomice. Pentru cei care, asemenea lui Václav Havel, nu fuseseră niciodată implicați În polemici marxiste, tranziția a fost mult mai ușoară
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
teoria lui, mai ales În măsura În care Îi viza pe cititorii occidentali, acuzați de neglijarea și ignorarea „celuilalt” Vest, aflat la răsărit de ei - temă deja schițată În anii ’50 de Mi³osz, care remarcase faptul că, „Într-o ipotetică antologie a poeziei poloneze postbelice, un capitol Întreg ar trebui dedicat ironiei și chiar deriziunii la adresa intelectualilor occidentali și În special francezi”. Pentru Kundera, care era sceptic față de inițiative civice precum Carta 77, starea cehilor sub comunism era doar un apendice al problemei mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
timp de trei decenii. Goma a fost alungat În exil și nimeni nu i-a luat locul. Occidentul purta o parte de responsabilitate pentru toate acestea: chiar dacă ar fi apărut o Cartă 77 românească sau o versiune locală a Solidarității poloneze (vezi capitolul XIX), era puțin probabil ca aceasta să primească un sprijin semnificativ din partea Occidentului. Nici un președinte american nu i-a cerut vreodată dictatorului Nicolae Ceaușescu „să lase România să fie România”. Până și Uniunea Sovietică le lăsa anumitor intelectuali
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
accepte compromisuri. Adam Michnik Popor, guvernul este din nou al tău! Václav Havel, discurs prezidențial (1 ianuarie 1990) În versiunea convențională, colapsul comunismului a Început În Polonia. La 16 octombrie 1978, Karol Wojty³a, cardinal de Cracovia, a devenit primul papă polonez: Ioan Paul al II-lea. Alegerea lui a creat așteptări fără precedent În epoca modernă. Unii ierarhi ai Bisericii Catolice vedeau În el un posibil radical: era tânăr (a fost ales papă la numai 58 de ani; devenise arhiepiscopul Cracoviei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Credinței (și succesorul său În funcția papală), lui Karol Wojty³a Îi pierise entuziasmul reformator inițial sub șocul extrem al reformelor lui Ioan al XXIII-lea. Când a fost ales, el era deja un conservator - atât administrativ, cât și doctrinal. Originea poloneză și o copilărie tragică explică și ele tăria neobișnuită a covingerilor lui Karol Wojty³a și pontificatul său aparte. și-a pierdut mama când avea 8 ani; trei ani mai târziu s-a stins Edmund, fratele mai mare, iar ultima rudă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era deja președintele societății mariale din Wadowice, orașul său natal - un prim semn al tendinței spre mariolatrie (de unde, mai târziu, obsesia căsătoriei și avortului). Viziunea despre creștinism a noului suveran pontif Își avea originile În stilul pronunțat mesianic al catolicismului polonez. El vedea În Polonia modernă nu doar frontiera răsăriteană greu Încercată a Adevăratei Credințe, ci o țară și un popor alese pentru a fi exemplul și sabia Bisericii În lupta cu ateismul estic și materialismul vestic deopotrivă 1. Acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
explicit catolicii din Polonia și restul Europei de Est de la orice compromis cu marxismul, propunând Biserica nu doar ca pe un sanctuar tăcut, ci ca pe un pol alternativ de autoritate socială și morală. Cum au Înțeles prea bine comuniștii polonezi, noua poziție a Bisericii Catolice - de la compromis la rezistență - putea avea un efect destabilizator pe plan local, periclitând monopolul partidului asupra autorității. Pe de o parte fiindcă polonezii erau, În proporție covârșitoare, catolici fervenți; pe de altă parte, din cauza personalității
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1970 și 1976, ambele provocate de creșterea abruptă a prețurilor la alimente, prim-secretarul Edward Gierek Încercase din răsputeri să nu provoace nemulțumiri interne - În principal, cum am văzut, Împrumutând masiv din străinătate și folosind creditele pentru a le asigura polonezilor alimente subvenționate și alte bunuri de consum. Dar strategia nu dădea roade. Mulțumită apariției KOR, opoziția intelectuală și liderii muncitorilor cooperau acum mult mai mult decât În trecut. În replică la apariția timidă a unor sindicate „libere” (adică ilegale) În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
insistau să fie reprezentați de purtătorii lor de cuvânt, În special de Wa³êsa, care devenea tot mai important. Regimul a fost nevoit să cedeze. Pe 1 septembrie, poliția a eliberat toate persoanele reținute; două săptămâni mai târziu, Consiliul de Stat polonez a satisfăcut oficial principala solicitare a greviștilor: dreptul de a constitui și Înregistra legal sindicate libere. În opt săptămâni, grevele neoficiale și ad-hoc răspândite În toată țara au fuzionat Într-o organizație unică a cărei existență nu mai putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe agenda publică a Solidarității, care se concentra mai degrabă pe strategia verificată a KOR de edificare a unei „societăți civile active”, stabilind legături cu Biserica Catolică (foarte important pentru Adam Michnik, care voia să depășească anticlericalismul tradițional al stângii poloneze și să creeze o alianță alături de conducerea catolică recent revitalizată), formând sindicate locale și consilii muncitorești În uzine, promovând autonomia la locul de muncă și drepturile sociale (acestea din urmă preluate ad litteram din convențiile Organizației Internaționale a Muncii cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aceste tactici prudent „apolitice” s-au lovit de refuzul partidului de a ceda vreun dram de autoritate sau autonomie reală. Între timp, economia continua să se surpe din interior. Productivitatea industrială s-a prăbușit În decursul anului 1981, deoarece muncitorii polonezi recent sindicalizați organizau Întâlniri, greve și proteste pentru a-și susține revendicările. Văzută din Varșovia, și mai ales de la Moscova, țara plutea În derivă, iar regimul se clătina. Era și un exemplu negativ pentru vecini. Cu toată precauția liderilor săi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost aruncați În Închisoare (deși sindicatul nu a fost interzis oficial decât anul următor, moment din care a devenit clandestin 3). În lumina evenimentelor de după 1989, apariția Solidarității pare prima salvă de tun În bătălia finală Împotriva comunismului. Dar „revoluția” poloneză din 1980-1981 e mai degrabă ultima notă dintr-un crescendo de proteste muncitorești care au Început În 1970 și care vizau managementul represiv și iresponsabil al economiei de către partid. Carierismul, incompetența cinică, viețile irosite; creșterea prețurilor, grevele de protest și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Europa de Vest, nici măcar În cercurile oficiale (ba mai mult, primul răspuns al cancelarului Helmut Schmidt la proclamarea legii marțiale de către Jaruzelski a fost să trimită la Varșovia, În februarie 1982, un reprezentant personal de rang Înalt pentru a depăși „izolarea” poloneză 7). Cât despre „pacinici”, ei erau mai puțin impresionați de represiunea de la Varșovia decât de retorica belicoasă ce emana de la Washington. Deși decizia NATO privind amplasarea de noi rachete fusese Însoțită de o ofertă de negocieri pentru reducerea armamentelor de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să soluționeze problemele primordiale ale țării. Dimpotrivă, efectul a fost cel contrar: Polonia avea Încă datorii, dar cum comunitatea internațională condamna represiunea, conducătorii nu mai puteau acum să iasă din dificultate apelând În continuare la Împrumuturi externe. Ca urmare, conducerea poloneză era pusă În fața aceleiași dileme cu care se confruntase În anii ’70, Însă de data aceasta avea la dispoziție chiar mai puține opțiuni. Faptul că opoziția fusese trecută În ilegalitate nu Însemna că se evaporase. Publicațiile clandestine au continuat să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de partid. Fără ca monopolul puterii să-i fie periclitat vizibil, Partidul Muncitoresc Unit Polonez aluneca În obscuritate. „Contrasocietatea” teoretizată de Michnik și alții cu un deceniu Înainte devenea sursa reală a autorității și inițiativei. După 1986, dezbaterile din interiorul opoziției poloneze vizau nu atât educarea societății Întru libertate, cât gradul de confruntare dintre opoziție și regim și scopul final al acesteia. Sub conducerea lui Leszek Balcerowicz, un grup de tineri economiști de la școala de Planificare și Statistică din Varșovia făceau deja
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
părțile au ajuns la un acord privind intrarea În legalitate a sindicatelor independente, elaborarea unei legislații economice avansate și, cel mai important, alegerea unei noi Adunări Naționale. La o analiză ulterioară, rezultatul convorbirilor de la masa rotundă a fost pentru comunismul polonez o ieșire negociată de la guvernare - cel puțin o parte dintre participanții la discuții Înțeleseseră deja acest lucru. Dar nimeni nu anticipase viteza dezondământului. Deși le acordau votanților o libertate fără precedent, alegerile parlamentare planificate pentru 4 iunie au fost manipulate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
trecuse de la o scurtă perioadă de relativă libertate la legea marțială, urmată de un lung și nebulos purgatoriu de semitoleranță represivă care a culminat cu Întoarcerea la crizele economice din deceniul anterior. Biserica Catolică era puternică, Solidaritatea populară, iar națiunea poloneză nutrea o ură neîmpăcată față de conducătorii comuniști - Însă aceștia s-au agățat atât de mult de putere, Încât căderea lor finală a venit oarecum prin surprindere. Fusese un lung adio. În Polonia, legea marțială și urmările ei au pus În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că socotelile ar fi fost altele În fața unor mulțimi violente, conduse de lideri mai belicoși, puși pe răfuială cu vechiul regim. Dar, din varii motive - printre care și evenimentele din Tiananmen, transmise pe posturile de televiziune chiar În ziua alegerilor poloneze -, protestatarii din 1989 au evitat deliberat violența. Revoluția poloneză nu a fost singura care se „autolimita”. După decenii de violență În care au avut monopolul armelor și gloanțelor, regimurile comuniste reușiseră să-și convingă cetățenii că este imprudent și impropriu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
violente, conduse de lideri mai belicoși, puși pe răfuială cu vechiul regim. Dar, din varii motive - printre care și evenimentele din Tiananmen, transmise pe posturile de televiziune chiar În ziua alegerilor poloneze -, protestatarii din 1989 au evitat deliberat violența. Revoluția poloneză nu a fost singura care se „autolimita”. După decenii de violență În care au avut monopolul armelor și gloanțelor, regimurile comuniste reușiseră să-și convingă cetățenii că este imprudent și impropriu să recurgi la forță. Cum poliția a spart capete
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
periclitându-și grav credibilitatea. Inițial, el s-a opus includerii Germaniei unite În NATO și, chiar după ce a consimțit În principiu 7, a insistat ca trupele NATO să nu se apropie la mai puțin de 300 de kilometri de granița poloneză - lucru pe care secretarul de stat american James Baker i l-a promis, de fapt, omologului său rus În februarie 1990. Dar mai târziu, când promisiunea a fost Încălcată, Gorbaciov deja nu mai putea interveni. A reușit totuși să extragă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ucrainene - mai ales alimente și metale feroase - erau transportate În restul Uniunii Sovietice la prețuri puternic subvenționate, practică prelungită până aproape de sfârșitul Uniunii. După al doilea război mondial, Republica Socialistă Ucraineană s-a mărit considerabil prin anexarea a două regiuni poloneze, Galiția răsăriteană și Volînia de Vest; populația poloneză locală a fost strămutată spre vest, În schimbul etnicilor ucrainieni evacuați din Polonia. Aceste schimburi de populație și exterminarea populației locale evreiești În timpul războiului au dat naștere unei regiuni omogene după standardele sovietice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
transportate În restul Uniunii Sovietice la prețuri puternic subvenționate, practică prelungită până aproape de sfârșitul Uniunii. După al doilea război mondial, Republica Socialistă Ucraineană s-a mărit considerabil prin anexarea a două regiuni poloneze, Galiția răsăriteană și Volînia de Vest; populația poloneză locală a fost strămutată spre vest, În schimbul etnicilor ucrainieni evacuați din Polonia. Aceste schimburi de populație și exterminarea populației locale evreiești În timpul războiului au dat naștere unei regiuni omogene după standardele sovietice: dacă Republica Rusă număra În 1990 peste 100
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În afaceri legale a activităților de pe piața neagră a epocii comuniste, fie În vânzarea rapidă a componentelor viabile ale Întreprinderilor de stat către antreprenori locali sprijiniți de capital străin. La trei ani de la revoluție, doar 16% din unitățile de stat poloneze le fuseseră vândute unor investitori privați. În Republica Cehă, o ingenioasă schemă de privatizare pe cupoane le oferea cetățenilor șansa de a cumpăra acțiuni În Întreprinderile de stat, Într-o tentativă de a crea o națiune de capitaliști. Dar În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai tânără s-a Îndepărtat de sursele tradiționale de informare și opinie. La mijlocul anilor ’90, unele periodice odinioară influente ale vechii generații de intelectuali deveniseră, din păcate, marginale. Revista literară Zeszyty Literackie, editat la Paris de Barbara Toruñczyk (o exilată poloneză din generația ’68) și mult admirat Înainte de 1989, jucase un rol major În dialogul cultural din Polonia. Acum, după ce revenise triumfal În capitala patriei eliberate, se lupta să-și păstreze cei 10.000 de cititori. Literární noviny, cel mai vechi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]