10,721 matches
-
tensiunea scenelor de plan secund dintre cei doi crește, falsul, artificialitatea, penibilul scenei principale, cu ilegaliști eroici care se sacrifică, apar într- o lumină din ce în ce mai crudă. Firește, apar și „bemolii” în dialogul dintre siguranțistul Papașa și torturatul Marin Iosif. Papașa pomenește cu respect de un anume Roman, comunist curajos și dăruit, care „n-a vorbit”, iar, în final, insinuează că ilegalistul Marin Iosif nu e doar plevușcă, ar putea fi și cel care l-a vândut pe Roman Siguranței. Deci un
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Mirea va trage de firul unei mari afaceri ilegale : vinurile lui nea Bachus. Personajul Bachus e construit plecând de la cazul real al falsificatoru lui de vinuri Ștefănescu, arestat și executat de autoritățile . Bineînțeles că pedeapsa cu moartea nici nu e pomenită în film : Titus Popovici împinge personajul Bachus într- un comic grotesc, bazat pe interpretarea excepțională a lui Ștefan Mihăilescu-Brăila. Ideea scenariului nu e câtuși de puțin nouă pentru cinematografia socialistă - ea poate fi regăsită începând cu nepmanul anilor ’20 din
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
shining bodies that mere number hâș appeared to blend into unity? Aici iaimginea ese folosită pentru a explica infinitul cunoașterii. 24 Ion Barbu, "Karl Firederich Gauss (100 de ani de la moarte), 1958", în Versuri și proza, 1984, p. 248: "Am pomenit de ermetismul memoriilor lui Gauss, în general, și al faimoasei secțiuni a cincea, în particular. El derivă dintr-o anumită concepție a artei teoremei, pe care Gauss o vedea că un text august, ca o inscripție, al cărei laconism e
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
nu adoptaseră retorica naționalistă oficială, nu publicau decât în reviste serioase de specialitate sau în cele câteva publicații care își păstraseră, cu mari dificultăți, ținuta europeană, evitau să participe la comemorări și să publice în volumele omagiale oficiale sau să pomenească de Ceaușescu și de ideile lui istorice în ceea ce scriau 20. Katherine Verdery are dreptate să descifreze aceste confruntări din interiorul comunităților profesionale istorici, literați, cineaști ca expresii ale unei lupte pentru putere 21: ca de multe alte ori însă
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
prin care manualul pune sub semnul întrebării realitatea existenței lui Menumorut, Glad și Gelu, fapt ce antrenează consecințe grave asupra permanenței etnice românești în Transilvania și asupra continuității organizării politico-statale a românilor: "Unii cercetători de astăzi cred că șefii români pomeniți de acesta [notarul anonim] (Menumorut, Glad și Gelu) nu au existat cu adevărat, pentru că istoricii din vremea respectivă obișnuiau să amestece adevărul cu ficțiunea" (Mitu et al., 1999, p. 16). Unitatea I. Discursul monofonic (1991-1997). Retorica unității totale românești (geografică
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cumplită.”796 Atitudinea femeii este de o stăpânire perfectă, păstrând față de cei din jur, dar mai ales față de soț, imaginea soției ideale: „Era la trebi la fel de săritoare/ și de smerită, și-l iubea pe cneaz/ Cu dragoste la fel de arzătoare./ Nu pomenea de pruncă, și n obraz/ Nici umbră de restriște sau necaz/ Nu arăta; și nu vorbea de fată/ Nici jalnic, nici în șagă, niciodată.”797 Aceeași obediență nefirească, dar perfect acceptabilă în contextul medieval al povestirii, o manifestă Grizilda și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și în pantaloni, fără de surtuc și fără bretele sau brăcinar, să se urce în trăsură. Mulțimea curiosă să afle și să vadă ce se pe trece, să se lămurească, a tot închis cercul în care mă aflam și m-am pomenit fără de vrere atât de aproape de personajul principal încât și astăzi, după aproape optzeci de ani, îi simt gâfâitul și-i păstrez bine privirea. Nu erau ochii unui agitat, ci, mai curând, ai unui resemnat, domolit de efortul care-l măcinase
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
supărat pe d-nul Maiorescu, pentru că i-a scris recomandat rugându-l foarte călduros pentru biblioteca lui și niște manuscrise pe care el ar voi să le mântuie și nici un răspuns nu a primit până acum. Scriind doctorului, el nu pomenește de fel de rugămintea lui. Mihai îmi spune că, în Biblioteca din Iași, are un Dicționar lucrat de dânsul din limba sanscrită, aproape iarăși gata, și dorește să știe de mai este sau nu. Eu vă rog , de vei putea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Vezi, mândră, că n-am noroc!"64 Alteori, discrepanța dintre esența semnificațiilor și explicațiile aparente reprezintă pretextul disimulării defectelor omenești, ilustrate, de altfel, în poezia populară, prin antifrază: "Am o mândră ca o floare, / Doarme până-n prânzul mare, / Când îi pomenesc de furcă, / Stinge lampa și se culcă, / Apoi lunea nu lucrează, / Marția ține sărbătoare, / Miercurea-i de fată mare, / Joia-i pentru dobitoace, / Vinerea că nu se toarce, / Sâmbăta e de lăut, / Duminica-i de băut!"65; " Foaie verde de-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
merilor, / Merilor și-a perilor, / Este-o masă rotilată, / De îngeri împrejurată. / La mijlocu-acelei mese / Șed Ion / Sânt Ion, / Nânașul lui Dumnezeu, / Și cu scump finuțul său. / Iar în partea cealalaltă / Șede Maica preacurata. / Ion bea, se veselește, / Pe Dumnezeu pomenește. / Maica-mi șede și-mi privește / Și din grai așa-mi grăiește: / -Of! Ioane, / Sânt-Ioane! / Când ai știi / Precum nu știi, / Nici n-ai bea, / Nici n-ai mânca, / Voie bună n-ai prea face! / Și oare de ce n-aș
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
omul lui Dumnezeu, ies toate gângăniile din pământ. În ziua ceea, băț în mână să nu ieai și să nu umbli cu sulă, cu ac, ca nimic ascuțit, ca să nu te muște șerpele, și să te păzești să nu-l pomenești în acea zi, c-apoi îl vezi peste an.(...) Se păzește tot omul să nu-i spună numele, zic: "de cei lungi" când vorbesc despre dânșii sau "nu se mai vadă" ș-apoi nu se văd; da de-i zici
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe care îl știau țăranii. Datorită acestor probleme, sarcina regelui nu era deloc ușoară. Pentru a-și asigura o bună imagine în fața supușilor, avea nevoie de un vinovat pe care să îl prezinte mulțimii. Iar administratorul șef finanțelor, Fouquet, des pomenit în lucrările apocrife, era persoana cea mai potrivită pentru acest rol. Nicolas Fouquet era un nume cunoscut în perioada guvernării cardinalului Mazarin. Datorită serviciilor necondiționate oferite casei regale, la revenirea cardinalului din exilul autoimpus pe perioada Frondei, Fouquet a solicitat
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
bune sau lucrarea practică are mai multe aspecte. Ea a fost cuprinsă în numele obșteștii dreptăți, încât dreptatea se potrivește întru toate cu virtuțile, căci dreptatea este una cu dreapta lucrare a faptelor bune. Vorbind mai întâi despre dreptatea universală, psalmistul pomenește în continuare părțile și lucrările ei: „cel ce grăiește adevăr în inima sa”. Omul cel drept, zice, care va locui în cer, acela va cugeta și va dogmatiza lucruri adevărate. Toți oamenii suntem aproape unul de altul, fie (doar) după
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
lucrarea a doi factori: Dumnezeu și omul însuși”. Un exemplu de pocăință este și atitudinea tâlharului de pe cruce. Tâlharul din dreapta a zis că el pătimește pentru păcatele sale, dar Iisus n-a greșit cu nimic. Apoi a zis către Iisus: „Pomenește-mă Doamne când vei veni întru împărăția Ta. Și Isus a răspuns: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu mine în Rai”. De asemenea, și femeia desfrânată, mustrată de conștiința sa, a venit la Iisus, luând un vas de alabastru
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
vă îndemn, fraților, pentru Domnul Iisus Hristos și pentru iubirea Duhului Sfânt, ca împreună cu mine să luptați în rugăciuni către Dumnezeu pentru mine.”. Celor din Efes le amintește că-i poartă în rugăciunile sale: „Nu încetez a mulțumi pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele, Ca Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea vouă duhul înțelepciunii și al descoperirii, spre deplina lui cunoaștere”. Pe Timotei îl îndeamnă ca, „înainte de toate, să facă cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri, pentru toți
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
noastre, nu îl cunoaștem. Este taina lui Dumnezeu. Noi avem datoria să ne rugăm pentru ei. „Când vrem milă de la Dumnezeu, noi trebuie să ne arătăm vrednici de această milă”. Când ne rugăm pentru odihna sufletelor celor adormiți, să-i pomenim cu credință, cu dragoste și cu nădejde pentru mântuirea lor. în biserică, la rugăciunea noastră se adaugă și cea a credincioșilor încununată de rugăciunea preotului. Să ne gândim câtă nevoie are răposatul de odihnă și cât de responsabili suntem noi
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în trupul lui Hristos. Fiecare e chemat să împlinească în trupul lui Hristos rolul unui mădular deosebit. „în general, prin pomenirea numelui unei persoane omenești se semnalează existența prețuită și o anumită prezență a ei undeva de către cei ce îl pomenesc și aceasta aduce de fapt o anumită putere de la ea în locul unde e pomenită, în cei ce o pomenesc. Dar omul vrea să se bucure de atenția lui Dumnezeu, de prezența lui Dumnezeu, de puterea Lui care vine la
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
mădular deosebit. „în general, prin pomenirea numelui unei persoane omenești se semnalează existența prețuită și o anumită prezență a ei undeva de către cei ce îl pomenesc și aceasta aduce de fapt o anumită putere de la ea în locul unde e pomenită, în cei ce o pomenesc. Dar omul vrea să se bucure de atenția lui Dumnezeu, de prezența lui Dumnezeu, de puterea Lui care vine la ei. De aceea pomenește numele lui Dumnezeu ca să se bucure de ajutorul Lui, de oprirea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
pomenirea numelui unei persoane omenești se semnalează existența prețuită și o anumită prezență a ei undeva de către cei ce îl pomenesc și aceasta aduce de fapt o anumită putere de la ea în locul unde e pomenită, în cei ce o pomenesc. Dar omul vrea să se bucure de atenția lui Dumnezeu, de prezența lui Dumnezeu, de puterea Lui care vine la ei. De aceea pomenește numele lui Dumnezeu ca să se bucure de ajutorul Lui, de oprirea de la rele. De aceea cerem
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de fapt o anumită putere de la ea în locul unde e pomenită, în cei ce o pomenesc. Dar omul vrea să se bucure de atenția lui Dumnezeu, de prezența lui Dumnezeu, de puterea Lui care vine la ei. De aceea pomenește numele lui Dumnezeu ca să se bucure de ajutorul Lui, de oprirea de la rele. De aceea cerem ca și Dumnezeu să pomenească pe cei dragi ai noștri în vecii vecilor, ca Dumnezeu să fie prin aceasta atent la ei și să
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
se bucure de atenția lui Dumnezeu, de prezența lui Dumnezeu, de puterea Lui care vine la ei. De aceea pomenește numele lui Dumnezeu ca să se bucure de ajutorul Lui, de oprirea de la rele. De aceea cerem ca și Dumnezeu să pomenească pe cei dragi ai noștri în vecii vecilor, ca Dumnezeu să fie prin aceasta atent la ei și să-i țină vii și fericiți în vecii vecilor.” Specificăm faptul că nu se indică profesia celor care primesc Sfânta împărtășanie, pentru
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
păcătosul”. Să ne oprim o clipă la tâlharul care a fost răstignit de-a dreapta Domnului Hristos și care a fost primul dintre fiii oamenilor care a cerut un loc în împărăția Sa, cea dincolo de interesele mărginite și egoiste lumești, zicând: „Pomenește-mă Doamne, când vei veni în împărăția Ta și Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai”. Aceste cuvinte ale Domnului au umplut de tărie nebiruită pe toți: apostoli, mucenici, mărturisitori și toți credincioșii
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
sunt deznădăjduiți în nevoi! Câți sunt în păcate și fărădelegi! Trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu pentru toți. Trebuie să rostim Rugăciunea lui Iisus, pentru toți acești oameni: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-i pe robii tăi”, sau „pe robul tău”, pomenindu-i numele, dacă te rogi pentru cineva anume. După aceea trebuie să continuăm fără să menționăm numele. Dumnezeu știe pentru cine ne rugăm. Nu trebuie să ne gândim nici la problemele care-i frământă. Să spunem doar „miluiește pe robul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
glumește Russo. Același D. Russo mai recomanda ca indicele să se facă nu numai pentru numele proprii sau lucrurile cari revin În text; chiar dacă e vorba de o aluzie la un nume sau lucru, fără ca numele sau lucrul să fie pomenit expres În text, chiar atunci e de neapărată nevoie ca În indice să se puie o trimitere (p. 84). Să spunem că Într-o pagină de istorie avem următoarea mențiune sau aluzie la regele Burebista: „Văzând permanenta stare de beție
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
a-l completa etc.” (DEX). Cele mai faimoase interpolări din literatura română aparțin lui Simion Dascălul, cronicar care și-a introdus propriile observații În cronica lui Grigore Ureche, unele interpolări fiind făcute dintr-un interes politic. În fine, trebuie să pomenim aici și de compilație, care este o „lucrare, operă care cuprinde idei și fragmente din diverși autori, neprelucrate În mod personal” (DEX). În accepțiunea largă, termenul compilație are o conotație peiorativă, de „text lipsit de originalitate”. Dar, În Evul Mediu
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]