10,542 matches
-
Anastasia la începutul secolului al XVII-lea, în timpul domniei voievodului Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606). Acest edificiu a fost construit în perioada 26 aprilie - 20 august 1605 , pe temelia unei biserici mai vechi ai cărei "ctitori cei de la început" nu sunt pomeniți în pisanie. Pisania aflată deasupra intrării în biserică are următorul text: ""În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Treimei cele sfinte și nedespărțite; iată eu, robul stăpânului Hristosului meu, Io Caraiman mare paharnic și Kneaghina mea Anastasia, am
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Dulcești () [Corola-website/Science/321733_a_323062]
-
În anul următor, la Veneția s-a întrunit un congres, la care soliile părților beligerante au reușit să ajungă la înțelegere. Disensiunile care, timp de atâția ani, făcuseră jocul împăratului bizantin nu mai existau. Politica Bizanțului în Italia s-a pomenit în impas, congresul de la Veneția i-a dat lui Manuel I o lovitură comparabilă cu înfrângerea de la Myriokephalon. După înfrângerea de la Myriokephalon și congresul de la Viena din 1177, Manuel I, împărat al Ungurilor, Croaților, Sârbilor, Bulgarilor, Georgienilor, Chazarilor, Goților (atâtea
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
nu sunt documentate, așa că nu se știe ce școală a absolvit. De asemenea, la pe atunci existenta universitate, nu există referințe la „maestrul de calcul”. Prima dată Adam Ries este menționat în data de 22 aprilie 1517, când a fost pomenit din cauza unei moșteniri, de Consiliul din Bad Staffelstein. În anul 1518 Ries s-a dus la Erfurt, unde conducea o școală de calcule și unde a scris două din cărțile sale care au fost tipărite. În anul 1522 Adam Ries
Adam Ries () [Corola-website/Science/315337_a_316666]
-
în mediile artistice clujene, unde artă baroca pătrunsese puternic încă de pe la începutul secolului al XVIII-lea. În satul Bica a realizat pictură murala a altarului și a naosului, la nouă ani dupa edificarea actualei biserici, lăsându-și semnătură în proscomidie: Pomeni gospodi Popa Toma și soțu dumisale Mărie: Mărie, Oana, Gavrilă, Ilie, Mărie, Onu, Mărie; 1774, noiemvrie 18 zile. Inscripția de deasupra ușilor împărătești este de aceeași mâna. În absida altarului astăzi pot fi deslușite urmele unei reprezentări ample a Sfintei
Biserica de lemn din Bica () [Corola-website/Science/315385_a_316714]
-
de o încăpere la un etaj, pe care ucenicii au găsit-o după indicația învățătorului lor, urmând pașii unui cărăuș de apă pe ulițele Ierusalimului. În Evanghelia lui Matei 26, 17 -19 lipsesc aceste amănunte. Evanghelia lui Ioan `13. 1-17 pomenește cina deja în versetul al 2-lea, dar nu menționează locul și nici cuvintele lui Iisus despre pâine și vin. Aici cina se leagă de ceremonia Spălării picioarelor. Dupa tradiția creștină, aici ar fi și locul unde ucenicii s-au
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
a fost un împărat bizantin, fiul lui Mihail al IX-lea Paleologul. El fusese cândva nepotul preferat al împăratului Andronic II.În tinerețe, Paleologul-juniorul manifesta o mare înclinație spre risipă și viața destrăbălată. În cele din urmă, el s-a pomenit înglodat în datorii față de bancherii genovezi, iar scandaloasele lui aventuri amoroase erau cunoscute de toată capitala. Desfrâul prințului a dus la un rezultat trist. Odată, aflând că amanta sa are un admirator misterios, Andronic le-a poruncit slugilor sale să
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
guvernatorul Macedoniei apusene, Theodor Synadenos, și, în sfârșit, unul dintre cei mai influenți magnați din țară, marele domestic Ioan Cantacuzino. De partea lui Andronic cel Tânăr s-au situat și locuitorii Traciei, deoarece rebelii anulaseră impozitele mari, introduse de împărat.Pomenindu-se într-o situație fără ieșire, Andronic II a acceptat. În curând, între răzvrătiți au apărut disensiuni, în urma cărora Syrgiannes, cu forțt impunătoare, s-a întors la Constantinoopol. Punându-și nădejdea în oștirea transfugului, Andronic cel Bătrân a prins curaj
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
anului 1322, împăratul pierduse deja aproape toată Tracia și Macedonia. Paleologul cel Tânăr a pus mîna și pe Thessalonic. În vara anului 1322, bunicul și nepotul s-au împăcat și, în urma înțelegerii reciproce dintre Paleologi, dublul dezertor, Syrgiannes, s-a pomenit în temniță. Andronic cel Tânăr, care a primit 36 000 de hyperperi pentru sine și 45 000-pentru armata sa, a pus, la hotarele Imperiului, o stavilă de nădejde în calea vecinilor de la nord, iar în 1324 s-a răfuit cu
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
stabili un mecanism viabil și eficace de despagubire. Pe de alta parte, nu există până acum vreun monument dedicat celor ce au suferit de pe urma deportărilor staliniste, cu toate ca atât autoritățile publice centrale ale Republicii Moldova, cât și autoritățile municipale din Chișinău au pomenit deseori despre înălțarea unui asemenea monument. Tot tergiversată este și construirea bisericii in memoria deportaților, care urmează să fie edificată în regiunea gării feroviare din Chișinău. La recensământul din 1989, în RSS Kazahă nu s-a înregistrat nici un român; în
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
Costâna cu pădure de stejar; ½ Milișăuți; Satu Mare cu o moară; Florinta și Gropile. În Moldova, mănăstirea deținea doar satul Hodora (reg. Hârlău). Moșiile și pădurile erau arendate mai multor persoane. Dichiul Macarie de la „Sf. Ilie”, acuzat de trădare pentru că nu pomenea numele împăratului la slujbe, a trecut granița în Moldova. Autoritățile austriece au înființat în 1786, în locul Academiei Teologice de la Putna, care a fost desființată la scurt timp după ocuparea părții de nord a Moldovei, o „școală cliricească” (Klerikalschule) la Mănăstirea
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
Alb și Negru din Braavos - Bakkalon, Copilul Palid. Bakkalon este un zeu care apare și în povestirea lui Martin din 1975 "De om nu te-atinge", precum și în alte povestiri din acea perioadă. În capitolul intitulat " Fiica Krakenului", Rodrik Harlaw pomenește despre un arhimaester pe nume Rigney, care crede că istoria este o roată. Numele real al autorului seriei "Roata timpului", Robert Jordan, este James Rigney.
Festinul ciorilor () [Corola-website/Science/321949_a_323278]
-
Corjeuți și la vest de satul Lopatnic se varsă în Prut. Denumirea rîului, în opinia savantului Ion Dron, are la bază un nume vechi de proveniență antroponimică româneasca - Lopată. Un Mihul Lopată - "tatăl lui Ilie si bunicul lui Crăciun" este pomenit într-un hrisov domnesc din anul 1546. De-a lungul veacurilor denumirea rîului a suferit unele modificări: din Lopată a trecut în Lopătești, iar mai apoi în Lopatinți și Lopatnic. Cert este că la începuturi rîul purta numele Lopată, luat
Râul Lopatnic () [Corola-website/Science/321449_a_322778]
-
fi decât a populației locale romanizate, din afara imperiului . Nucleul acestei insurecții antibizantine s-a aflat, la început, în zona Balcanilor Mici locuită, în principal, de românii urmași ai populației din fosta provincie Moesia Secunda, pe care izvoarele contemporane i-au pomenit sub termenul generic de vlahi . Curând, răscoala din 1185 s-a întins cu repeziciune, insurgenții reușind să alunge garnizoanele bizantine. Vâlvătăile mișcării au cuprins, treptat, noi și noi localități, lățindu-se spre târgurile și așezările mai depărtate . S-au alăturat
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
ale limbii croate. În gramatici ale limbii maghiare se observă o ezitare în această privință. De exemplu Gerstner 2006 tratează într-un subcapitol interjecția, în care nu amintește de onomatopee, și în alt subcapitol cuvintele (verbe, substantive) onomatopeice, în care pomenește în treacăt de „interjecții onomatopeice”. Jászó 2007 tratează separat interjecția și onomatopeea ca pe două categorii de cuvinte propoziții, dar apare și la ea termenul „interjecție onomatopeică” într-un capitol despre limbajul copiilor. Aceeași ezitare se reflectă și în dicționare
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
înzestrării ei cu toate cele necesare cultului, este sugerat de câteva pisanii însemnate cu penelul pe iconostas, între anii 1837-1839. Pe cantul de jos al ușii diaconești, din dreapta ușilor împărătești, se pot citi următoarele: "„Sau făcut de robul lui Dumnezău, pomenește D[oa]mne, Ioan, Stana, Dumitru, Matei, Mihai, Ana, Nicolae, Dumitra, Păuna, Gheorghie, Floaria, Măriia. 1838 martie 10”". Pe cea de a doua ușă împărătească, pe care este pictat Arhanghelul Mihail cu sabia în mână, stă scris pe sulul din
Biserica de lemn din Govora () [Corola-website/Science/316457_a_317786]
-
Ioan zugrav ot Teiuși, 1839 iunie”". Trecerea în revistă a însemnărilor din biserică se întregește cu pomelnicul săpat în fațada dinspre miazăzi, parțial fragmentat de deschiderea ulterioară a unei ferestre spre naos: "„... ori ce popă ar fi să aibă a pomeni aceste nu[me]. + Odihnescuse oasele răposaților robilor ... aceștia: erei Stoica b, Voica, Anghel, Ca[l]ina, Gavril, Ioan, ... ..35, Ion, Gligore, Costandin, Călina, Cărst... Stoica, Rucsandra, Iuna, Ana, Opriș, ... Ana, Ion, Lazăr, Lica, Mihail, Androne, ...”". Din datarea acestui pomelnic se
Biserica de lemn din Govora () [Corola-website/Science/316457_a_317786]
-
așa de mare în evul mediu, încât este uneori personaj principal în cântecele trubadurilor și menestrelilor, atribuindu-i-se și puteri supranaturale. Au rămas în istorie "Excalibur", spada regelui Arthur, "Durendal", spada lui Roland sau "Balmung", spada eroului german Siegfried, pomenit în Cântecul Nibelungilor. Spada care i-a aparținut domnitorului Moldovei, Ștefan cel Mare, are pe discul mânerului o inscripție în limba slavonă, care atestă faptul că îi aparținea. Pe o față scrie „IOAN STEFAN VOE<VO>DA G”, iar pe
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
zugravul Toader Hodor din Vișeu de Mijloc, după cum se poate citi fragmentar la fereastra stranei: "„... în luna lui iulie în 27 de zile și în ... și a ... zugrăvit zm[eritul] zugrav Hodor Toader din Vișeul de Mijloc Dumnezeu să-l pomenească.”" Momentul execuției picturii lipsește dar poate fi aproximat la începutul secolului 19. O pictare de asemenea amploare presupune și importante lucrări de reparații. Din timp în timp acoperișul a necesitat refacerea învelitorii. La o asemenea acțiune, între anii 1894-1911, se
Biserica de lemn din Cornești, Maramureș () [Corola-website/Science/316472_a_317801]
-
de toate părțile. Și s-au dat, numai cetatea singură a rămas. Apoi s-au slobozit tătarii în pradă, trecând de Muncaci, la Ungurime den afară. Și s-au întorsu prin Maramorăși, au prădat, care pradă și jaf s-a pomeni la Unguri. Și apoi ne-am întors la <...> Iordachi Cantacuzino Vel Comis ispravnic; și această pradă și robie ce făcu în pământul Țării-Moldovii și a Țării Ungurești s-au făcut din pricina ghinărarilor de Ardeal și anume Ștefan Stinvil (Staninville), ginărarul
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
strânge inima când intri în lăcașul de minunată, răbdătoare și costisitoare parodie, din care au fost gonite amintirile”". Istoricul Orest Tafrali se situa și el printre critici, scriind că: "„Din nenorocire, cea mai veche, Mirăuți, a cărei pisanie din pridvor pomenește pe Alexandru cel Bun, pe vremea căruia biserica era catedrala Mitropoliei, este cu desăvârșire mutilată de restaurarea lui Römstorfer. Nu s-a mai păstrat decât planul treflat al bisericilor moldovenești și zidurile”". Acustica deosebită a bisericii Mirăuți nu se datorează
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
slujit atât ieromonahi de la Mănăstirea Râșca, cât și preoți de mir. Pe o Evanghelie tipărită în 1794 există următoarea însemnare: "“Aceasta Sfântă Evanghelie s-a cumpărat de satul Valea Slatinei, prin osteneala preotului Constantin și prezbitera sa Maria, ca să fie pomeniți. Decembrie, 1805."” Deoarece comunitatea ortodoxă din sat era destul de redusă numeric, biserica de lemn din Slătioara a funcționat până în anul 1930 ca filie a Parohiei Râșca. Pe măsură ce populația a crescut numeric și după adoptarea calendarului îndreptat în Biserica Ortodoxă Română
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
vine, pe câte se pare, de la cuvântul ebraic „afik” („אפיק”) care înseamnă „albie”, „pârîu”, „vad”. În epoca elenistică localitatea se numea „Pegai”, adică „Izvoare”, denumire grecească care s-a conservat în numele satului arab palestinian din apropiere, Fadja. Localitatea Pegai este pomenită în Papirusurile lui Zenon din vremea lui Ptolemeu al II-lea Philadelphus. O altă denumire elenă folosită în timpul romanilor era Arethusa. Josephus Flavius amintește ca în „Antichitățile iudaice” că în acest loc, nu departe de Gazara si Joppe (Jaffa) au
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
ani la Jilava si Aiud (1949-1964), emigrat ulterior în Statele Unite, profesor de civilizație românească și bibliograf al Universității din Pittsburgh, își amintește de Constantin Maimuca : Publicistul și istoricul Mihai Pelin(1940-2007), menționează pe blogul personal : Grigore Caraza, fost deținut politic, pomenește și el de Constantin Maimuca într-o lucrare în care evocă supliciile îndurate în temnița Aiudului : Un personaj similar lui Constantin Maimuca apare în filmul lui Sergiu Nicolaescu Revanșa (1978). Personajul se numește Grigore Maimuca și este interpretat de Colea
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
1785, ea a fost sfințită de episcopul ortodox, de origine sârbă, Ghedeon Nichitici. Într-o perioadă de câțiva ani, el a sfințit mai multe biserici ortodoxe din Transilvania. Înainte de 1800, în parohia Mohu era reședința scaunului protopopesc al Sibiului. Este pomenit protopopul Ionașcu, destituit de mitropolitul Ioasaf în anul 1682, pentru că era prea mare prieten al Calvinilor. Acest protopop Ionaș, este trecut cu numele printre semnatarii Unirii cu Roma. Interiorul bisericii este pictat în întregime în frescă. Aceasta a fost realizată
Biserica Sfântul Nicolae din Mohu () [Corola-website/Science/325484_a_326813]
-
Barbarilor Răsăriteni", afirmă că Buyeo și poporul Yemaek erau legate din punct de vedere etnic și vorbeau aceeași limbă. Cea mai veche mențiune despre Jumong este din secolul 4 e.n., de pe "Stela Regelui Gwanggaeto cel Mare". Jumong a fost adesea pomenit în transcrierea coreeană Hanja că 朱蒙 (Jumong, 주몽), 鄒牟(Chumo, 추모), sau 仲牟 (Jungmo, 중모). "Stela Gwanggaeto" afirmă că Jumong a fost primul rege și strămoșul Goguryeo-ului și că a fost fiul unui prinț din Buyeo și al fiicei zeului
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]