10,692 matches
-
pentru UE , inclusiv : Ca element central al campaniei electorale europene din 2009, PPE a aprobat în aprilie la Congresul de la Varșovia "Manifestul Electoral". Acesta propune: Președinția este organul executiv al Partidului. Aceasta decide cu privire la liniile politice directoare ale Partidului și prezidează Adunarea Politică. Președinția este compusă din: președinte, zece vicepreședinți, președinții de onoare, secretarul general și trezorierul. În plus, președintele Grupului PPE din Parlamentul European, președinții Comisiei, Parlamentului, Consiliului European și Înaltul Reprezentant (atâta timp cât aceștia aparțin unui partid membru) sunt cu toții
Partidul Popular European () [Corola-website/Science/309144_a_310473]
-
doilea mandat. La data de 27 noiembrie 2009, Barroso a prezentat "Comisia Barroso II", care include un total de 13 (din 27) comisari PPE. În Parlamentul European PPE are cel mai mare Grup Parlamentar - Grupul PPE - cu 271 parlamentari europeni prezidat de europarlamentarul francez Joseph Daul. La fiecare alegeri europene, candidații aleși pe listele partidelor membre PPE sunt obligați să se alăture Grupului PPE din Parlamentul European. În actuala legislatura, PPE este singurul partid european care are un grup parlamentar care
Partidul Popular European () [Corola-website/Science/309144_a_310473]
-
La fiecare alegeri europene, candidații aleși pe listele partidelor membre PPE sunt obligați să se alăture Grupului PPE din Parlamentul European. În actuala legislatura, PPE este singurul partid european care are un grup parlamentar care corespunde pe deplin. După ce a prezidat Parlamentul European prin polonezul Jerzy Buzek în prima parte a legislaturii 2009-2014, în a doua parte, Grupul PPE, deține șapte din cele patrusprezece vicepreședinții ai Camerei Europene. Prin intermediul partidelor asociate și observatoare, PPE deține cinci șefi de stat și de
Partidul Popular European () [Corola-website/Science/309144_a_310473]
-
Europa (OSCE). Grupul se întâlnește în mod regulat și promovează pozițiile PPE la nivelul procesului decizional. Membrii Grupului PPE participă, de asemenea, în misiuni OSCE de monitorizare a alegerilor și se angajează în promovarea valorilor și practicilor democratice. Grupul este prezidat de Walburga Habsburg Douglas (Suedia), precum și de vicepreședinții: Consiglio Di Nino (Canada), Vilija Aleknaitė Abramikiene (Lituania), Laura Allegrini (Italia) și George Tsereteli (Georgia). Acest Grup include și membri ai unor partide care nu au legătură cu PPE, lucru care a
Partidul Popular European () [Corola-website/Science/309144_a_310473]
-
a fost membru, de fapt un vasal a hegemoniului acesteia, Împăratul Francez Napoleon I, până la dizolvarea Confederației, pe 19 octombrie 1813. Curând după, Liechtenstein a aderat la Confederația Germană (20 iunie 1815 24 august 1866, care a fost a fost prezidată de către Împăratul Austriei). Atunci, în 1818, Johann I a acordat o constituție, deși era limitată pri natura sa. În anul 1818, de asemenea, Prințul Alois a fost primul membtru al casei Liechtenstein; totuși, prima vizită a unui prinț suveran în
Istoria Liechtensteinului () [Corola-website/Science/309219_a_310548]
-
redenumit Stoke City FC în 1928), West Bromwich Albion FC și Wolverhampton Wanderers FC. La sfârșitul primul sezon, 1888-99, Preston North End Football Club a cucerit primul titlu de campioni. Concomitent cu "Football League" mai exista o competiție, "Football Alliance" prezidată de John Holmes, președintele clubului The Wednesday (Sheffield). În 1892, cele două competiții au fuzionat creându-se astfel o competiție mai puternică ierarhizată pe două eșaloane: Football League First Division (care cuprinde majoritatea echipelor din Football League și cele mai
English Football League () [Corola-website/Science/310625_a_311954]
-
accelerat. Deși Tratatul de la Lisabona cu Portugalia din 1668 ceda enclava nord-africană Ceuta Spaniei, a fost o palidă consolare pentru pierderea Portugaliei și a coloniilor portugheze de către Filip al IV-lea, în urma revoltei reușite a ducelui de Braganza. Carol a prezidat de asemenea cel mai mare "auto de fe" din istoria Inchiziției spaniole, în 1680, în care 120 de prizonieri au fost judecați și 21 condamnați la moarte prin ardere. O carte mare, bogat decorată, a fost publicată pentru a celebra
Carol al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310732_a_312061]
-
nu cunoștea limba engleză și nici legile Angliei. Din această cauză se naște o nouă formă de guvernământ: consiliul de cabinet, alcătuit dintr-un grup de consilieri particulari și miniștri, un cabinet răspunzător în fața Camerei Comunelor. Sir Robert Walpole a prezidat acest Consiliu timp de douăzeci de ani. George I a folosit ca limbi de comunicare cu miniștrii săi germana și franceza. În principal George a trăit în Marea Britanie după 1714 deși el și-a vizitat casa din Hanovra în 1716
George I al Marii Britanii () [Corola-website/Science/310769_a_312098]
-
1879-1883), la gimnaziul grăniceresc din Năsăud (1883-1887) și apoi la Institutul Teologic din Sibiu (1887-1890). Ca elev la liceul din Năsăud, în anul școlar 1886-1887, Ilie Cristea a fost ales președinte al societății culturale "Virtus Romana Rediviva", pe care o prezidase cu trei ani înainte George Coșbuc. După finalizarea examenului de bacalaureat și absolvirea Academiei Teologice din Sibiu în anul 1890, Ilie Cristea a fost numit învățător-director la Școala confesională românească din Orăștie și a început să colaboreze la "Telegraful Român
Miron Cristea () [Corola-website/Science/310821_a_312150]
-
fost succedat în funcția de premier de Armand Călinescu și în cea de patriarh de Nicodim Munteanu . Sub pretextul că între anii 1918 și 1924 s-ar fi infiltrat în România evrei din fostele imperii Austro-Ungaria și Rusia, guvernul precedent, prezidat de Octavian Goga, încălcând prevederile Constituției și obligațiile internaționale asumate de România, a publicat la 21 ianuarie 1938 Decretul nr. 169 privind revizuirea cetățeniei, în virtutea căruia evreii cetățeni români erau constrânși să-și dovedească cu acte dreptul la cetățenie, în conformitate cu
Miron Cristea () [Corola-website/Science/310821_a_312150]
-
a încercat să pună capăt violențelor antievreiești din timpul guvernului Goga-Cuza. Între anii 1926 - 1929, au avut loc dispute în ziarele vremii privind locul pe care urma să fie construită viitoarea catedrală a Patriarhiei în București. Patriarhul Miron Cristea a prezidat la 19 februarie 1929 ședința de la reședința patriarhală la care a participat o comisie de experți care a analizat cele douăsprezece locuri propuse pentru amplasarea noii catedrale. În a doua ședință din 23 februarie 1929, în final, comisia a reținut
Miron Cristea () [Corola-website/Science/310821_a_312150]
-
ei. În anul 2000, municipalitatea din Foligno a organizat un concurs național de grafică cu tema "Angela da Foligno - la grande mistica" (Angela de Foligno, o mare mistică). Juriul, compus din personalități din domeniul artelor plastice din Italia a fost prezidat de Prof, Luigi Sancati. Premiul I al concursului a fost atribuit ex-aequo artiștilor Giuseppe Riccetti (n. 1936) pentru incisivitatea dramatică și pentru iconografia originală a subiectului) și Umberto Raponi (n. 1934) pentru imaginea rafinată și impecabila perspectivă spațială. Expoziția operelor
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
multor răscoale românești în 1847 și începutul anului 1848, mai multe « comitete naționale » se formează adhoc în diferite locuri unde ideile revoluționare naționale prind între români. Pe 3/15 mai 1848 a avut loc la Blaj o mare adunare națională, prezidată de episcopii Ioan Lemeni și Andrei Șaguna. Adunarea a ales un Comitet Național, din care făceau parte Avram Iancu (venit la adunare cu 10.000 de moți), Andrei Mureșanu (1816-1863, autorul poeziei "Un răsunet / Deșteaptă-te române", devenită după 1989
Comitetul Național Român (1848) () [Corola-website/Science/308797_a_310126]
-
1, deasupra restaurantului Blanc 1. În vara lui 1922 face o lungă călătorie prin Germania, însoțit de soția sa. Vizitează cele mai importante centre universitare, strângând materiale, din arhive și biblioteci, pentru teza de doctorat. Comisia de doctorat a fost prezidată de profesorul Emil Bourgeois. Obține titlul de doctor în litere, cu mențiunea "très onorable". Din 1 ianuarie 1928 și până în toamna lui 1935 este conferențiar de istorie diplomatică la Facultatea de Litere a Universității din Iași. În tot acest timp
Ion Hudiță () [Corola-website/Science/308848_a_310177]
-
august 1927. Este unul din membrii istorici ai Legiunii. În 8 noiembrie 1927, de ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, depune jurământul legionar alături de [[Corneliu Zelea Codreanu]], [[Ion I. Moța]], Ilie Gârneață, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici, Hristache Solomon, care a prezidat evenimentul, Gheorghe Clime, Mile (Mille) Lefter, Ion Banea, Victor Silaghi, Nicolae Totu, Alexandru Ventonic, Dumitru Ifrim, Pantelimon Statache, Ghiță Antonescu, Emil Eremiu, Ion Bordeianu, M. Ciobanu, Marius Pop, Mișu Crișan, Popa, Butnaru, Budeiu, I. Tănăsache, Ștefan Budeci, Traian Cotigă și
Gheorghe Clime () [Corola-website/Science/308854_a_310183]
-
Supremului Consiliu al Ritului Scoțian Antic și Acceptat din România [RSAAR] (1922-1937, 1944-1948) și Mare Maestru al Mari Loji Naționale din România [MLNR] (1928-1929). A fost, practic, conducătorul absolut al Francmasoneriei Române Regulare din perioada interbelică. În această calitate, Pangal prezida atât ședințele de Mare Consiliu al MLNR, cât și pe cele ale Supremului Consiliu al RSAAR. Mai mult decât atât, Suveranul Mare Comandor al României se bucura pretutindeni, pe plan național și internațional, de recunoașterea rangului și prestigiului său. La
Jean Pangal () [Corola-website/Science/308856_a_310185]
-
constituția apostolică “Sollicitus de spirituali bono” („Preocupat de binele spiritual”), iar administratorul apostolic Anton Coșa a fost numit episcop de Chișinău. Oficial acest eveniment a fost proclamat în mod solemn în ziua de 8 decembrie 2001 în cadrul Sfintei Liturghii pontificale prezidată de către Mons. Karl-Josef Rauber, Nunțiul Apostolic în Republica Moldova. La 20 august 2002 Guvernul Republicii Moldova printr-un ordin a aprobat modificările și completările operate în Statutul Administraturii Apostolice din Republica Moldova și a recunoscut oficial Episcopia Romano-Catolică de Chișinău. Crearea Episcopiei de
Anton Coșa () [Corola-website/Science/308964_a_310293]
-
ales din partea nobilimii în „Baillage”-ul din Melun, iar mai târziu a devenit membru al Adunării Constituante în 1789. În 1790, Vaublanc este numit președinte al Consiliului Departamental și Consilier General de Seine-et-Marne, funcții care-i dădeau dreptul de a prezida directoratul administrativ al acelui departament. La dizolvarea Comitetului Constitutiv, colegiile electorale erau pregătite pentru alegerea noilor deputați. La 1 septembrie 1791, Vaublanc a fost ales de pe poziția a 8-a dintr-o listă de 11 candidați din Seine în cadrul Comitetului
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
geniul de tactician al generalului Bonaparte, supranumit generalul "Vendémiaire". Este membru al comitetului central regalist care trebuia să desființeze Convenția. Pe 17 octombrie, ca șef al secțiunii regaliste din Faubourg Poissonnière, este condamnat la moarte în contumacie de către comisia militară prezidată de generalul Lostange cu sediul la "Teatrul Francez". Această nouă condamnare îl obligă pentru a doua oară să trăiască ascuns. Se refugiază la Sophie Cottin, prietenă a soției lui Jean-Baptiste-Marie-François Bresson. Profită de această izolare forțată pentru a se dedica
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
și "baronul de Vitrolles", el controlează o parte din presa ultra-regalistă, începând cu "La Quotidienne" și "Le Drapeau Blanc". În ianuarie 1823, se pronunță în favoarea "Expediției din Spania" și este numit membru al comisiei de anchetă cerută de Rege și prezidată de mareșalul Macdonald, pentru a examina "exacțiunile" comise. Este din nou numit în "Consiliul de Stat" la 25 iulie 1830, cu promisiunea scrisă să fie numit în „"pairie"” când ar fi publicate ordonanțele din iulie 1830, pe care nu le-
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
obținut titlul științific de docent în muzicologie. Vasile Zagorschi a abordat mai multe genuri muzicale, cum ar fi: muzica simfonică, muzica de cameră, teme muzicale destinate cinematografului sau scenei teatrale. Timp de 25 ani, în perioada 1964-1990, Vasile Zagorschi a prezidat Uniunea compozitorilor și muzicologilor din RSS Moldovenească. El a făcut parte din Comitetul executiv al Consiliului Muzical Internațional UNESCO între anii 1978-1990. A îndeplinit funcția de director al Teatrului de operă și balet din Chișinău, apoi pe cea de profesor
Vasile Zagorschi () [Corola-website/Science/309970_a_311299]
-
Permanent s-a întâlnit cu reprezentanții celor mai importante instituții și mai ales cu cei ce se ocupă de constituție. A ținut discursuri publice și private despre afacerile interne dar și internaționale. Atunci când tatăl său nu putea participa, Felipe a prezidat prezentarea anuală a Armatei și a participat la exerciții militare. A vizitat multe state din Europa, lumea arabă, Orientul îndepărtat, Australia și Africa de Nord, în ideea de a juca un rol activ în promovarea intereselor economice și comerciale, ale limbii și
Felipe al VI-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310402_a_311731]
-
de lungă tradiție în capitala României. A fost și rabin al garnizoanei din București și examinator al învățătorilor de limbă ebraică iar mai târziu a fost numit din partea Ministerului Instrucțiunii Publice reprezentant al Cultului Mozaic în Comitetul de Asistență Socială, prezidat de Regina Maria. Ca delegat al minorității evreiești din România a participat la Conferința de Pace de la Paris, din anul 1919, alături de dr. Wilhelm Filderman, fondatorul Uniunii Evreilor pământeni, cu care a avut o strânsă colaborare. În anii următori a
Iacob Ițhak Niemirower () [Corola-website/Science/310457_a_311786]
-
60 de ani. Sunt prin excelență de tip administrativ și asistențial. Funcția diaconului este aceea de a asista și ajuta episcopul și, cu mandatul episcopului, poate ajuta și preoții. În celebrările de orice fel stă mereu la dreapta celui care prezidează. Proclamă Evanghelia și asistă la altar, propune Rugăciunea Credincioșilor, distribuie Euharistia în cadrul Sfintei Liturghii, administrează Sacramentul Euharistiei celor bolnavi (viaticul), binecuvântează persoane, locuri și obiecte. Animează comunitatea creștină și exercită și alte servicii cerute de caritate. În lipsa altor miniștri liturgici
Diacon () [Corola-website/Science/310446_a_311775]
-
binecuvântează persoane, locuri și obiecte. Animează comunitatea creștină și exercită și alte servicii cerute de caritate. În lipsa altor miniștri liturgici poate administra Sacramentul Botezului și Sacramentul Căsătoriei, poate administra o parohie, poate comenta lecturile la Sfânta Liturghie (poate predica). Poate prezida funeraliile și alte funcții liturgice, în afara Liturghiei Euharistice. Veșmintele proprii diaconului sunt alba (stiharul) și stola pusă în diagonală, de pe umărul stâng până la înălțimea centurii pe șoldul drept. În cazul celebrărilor solemne se folosește și dalmatica. În absența miniștrilor liturgici
Diacon () [Corola-website/Science/310446_a_311775]