11,584 matches
-
o întorsătură neașteptată. N-am nimic împotrivă, se arătase Vlad de acord cu propunerea lui, din partea mea, ai mână liberă, poți să acționezi cum crezi tu că e mai bine. Plecase imediat ce se lămurise cum stătea treaba cu cei doi prizonieri. Era mulțumit că totul decurgea conform planului. Boris știa ce are de făcut iar el nu se îndoia că acesta își va face treaba impecabil. Mai avea de aranjat ultimele detalii privind transportul de cherestea. Toate documentele erau deja întocmite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lada camionetei, se îndreptă direct către cabina vehiculului. Porni motorul și ieși din curte, pe drumul ce urca sus, în munte. Conducea concentrat, cu dinții încleștați, concentrat la drum. În răstimpul cât durase de la sosirea în tabără cu cei doi prizonieri și până la momentul când pornise la drum, pusese la cale ultimele detalii cu privire la ce se va întâmpla după ce captura duhul blestemat din peșteră. În mintea sa încolțise un plan, diferit complet de cel al lui Vlad Mihailovici. Încă din noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
capturată, avea de gând să se întoarcă cât mai discret în tabără și să îi rezolve pe Vlad și pe Pop. Își pregătise crimele cu maximum de atenție. Pe bătrânul comisar intenționa să-l sugrume chiar acolo unde îl țineau prizonier și nu avea de gând să-i ascundă cadavrul. Pregătise și o stratagemă ce ar fi trebuit să-i pună pe o pistă falsă pe anchetatori. Își propusese să zgârie pe perete, cu un lemn ascuțit, numele lui Mihailovici, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la nimic, se ghemuise cu genunchii la gură, încercând să-și protejeze capul de lovituri. În sfârșit, trecură podul de lemn și opriră în fața peșterii vâlvei. Boris coborî imediat de la volan și veni în spatele mașinii. Aruncă o privire scurtă spre prizonierul său și lăsă oblonul din spate să cadă. Îl apucă de picioare și îl trase jos. Omul acela avea o putere extraordinară. Cristian cântărea peste optzeci de kilograme, dar uriașul nu păru să depună nici un efort. Îl prinse cu dexteritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
jure că o aude scâncind ca un copil mic, lăsat singur pe întuneric de părinți. Deși pentru moment nu mai era în pericol, situația în care se afla nu era tocmai roz. La fel ca și vâlva, și el era prizonier în interiorul cilindrului metalic, nu putea ieși de acolo. Deocamdată, bestia stătea liniștită, plângându-și de milă, dar inspectorul era convins că nu va dura mult. La un moment dat, se va întoarce spre el. E drept că acum avea toiagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
afla. Dădu de o parte un colț al perdelei și privi dincolo de geam. Era chiar lângă gardul ce împrejmuia baza. Mai puțin de un metru îl despărțea de drumul forestier ce ducea spre Baia de Sus. Mercenarii consideraseră că, din moment ce prizonierii au mâinile legate la spate, nu vor mai putea face nimic. Nu erau nici gratii și nici fereastra nu era încuiată. Simion deschise cerceveaua și trecu dincolo de geam. Se piti lângă gard, și începu să desfacă sârma cu care plasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Godunov, care icni de durere și nici nu-și dădu seama când cătușele i se închiseră în jurul încheie urilor. Pop se apropie de cei doi și îl bătu pe umăr pe Vasilică. Cel mai periculos om al lui Mihailovici era prizonierul lor. No, bună treabă, băiete! îl felicită el. Măi, oltene, îi șopti la ureche, zâmbind, să știi însă că se spune cu mâinile și picioarele depărtate, nu crăcănate. Poftim? se arătă mirat agentul. Ah, pricepu el în sfârșit ce vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
facă ceva, nu-și mai putea permite să piardă nici o secundă. Ascultă! spuse el către Pohoață. Știi de ce l-am trimis pe șeful tău acolo, la peșteră? Ei, dar văd că tu nu pricepi românește! se enervă Vasilică, văzând că prizonierul nu vrea să își țină gura. O să-ți pună mandea un căluș în bot. În buzunarul de la spate avea o batistă. O purta acolo tot timpul, așa cum îi spusese inspectorul Toma că trebuie să facă. Nu o folosise niciodată, lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spusele acestuia erau adevărate, soarta șefului său era pecetluită. Acesta era motivul pentru care omul pe care tocmai îl arestase le dăduse cheia atât de repede și îl trimisese pe Pop acolo fără remușcări. Desigur că mai exista varianta ca prizonierul să blufeze. Voia neapărat să se urce în mașină pentru că avea acolo, pitită pe undeva o cheie de cătușe cu care intenționa să se elibereze. Nu, sub nici o formă, nu trebuia să îi permită acestuia să se miște din locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nici o îndoială trebuia să ia o decizie, să facă ceva, dar ce? Primul impuls era să plece de urgență după șef. Poate apuca să-l ajungă din urmă înainte ca acesta să apuce să deschidă lacătul. Însă ce făcea cu prizonierul? Doar nu-l va căra după el. Această variantă era exclusă din capul locului. Nici nu-l putea lăsa acolo, avea mâinile încătușate dar putea pleca pe picioarele lui și să se ascundă în pădure. Ah, dacă șeful n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mare! Și cei trei frați s-au îmbrățișat cu putere, bucuria lor stârnind interesul celorlalți consăteni, care, parcă uitaseră de rânduiala rândului. Vorbe repezite cereau lămuriri despre peripețiile bărbatului socotit mort în război, despre zilele în care a fost ținut prizonier, cum a scăpat, pe unde lau dus pașii destinului, cine l-a călăzuit spre satul de baștină. Sufocat de întrebări, Gheorghe nu reușea să răspundă deslușit, căutând, bănuitor, la cei doi frați, care nu-i spuneau nimic de familia lui
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
stârnea el. Eram și mai nedumerit decât înainte. Singurul lucru care mi se părea clar, și poate că și aceasta era doar o închipuire, a fost că se străduia cu pasiune să se elibereze de o putere care-l ținea prizonier. Dar care anume era această putere și ce drum avea să urmeze eliberarea lui rămâneau întrebări fără răspuns. Fiecare dintre noi este singur pe lume, e închis într-un turn de alamă și nu poate comunica cu semenii săi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că și-a adunat laurii numai de pe urma grădinii sale zoologice. Știa pe de rost Brehm-ul cel mare, iar pe deasupra încă trei specii de insecte. În zadar susțineau adversarii lui că cele trei specii de ploșnițe erau deja cunoscute - sau măcar că prizonierii de război le cunoșteau, doar ei le aduseseră în țară - pentru că tot orașul a sărit în ajutorul profesorului Angelo și nici presa, după cum îi era obiceiul, nu a rămas mai prejos. Iar cei câțiva opozanți de nimic și-au blestemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
atrăgea atenția că de la magiciana Circe, prima femeie fatală, la periculoasele frumuseți moderne, femeile au căutat prin cele mai viclene mijloace să devină arma principală în acest război la sfârșitul căruia bărbatul este fie învingător, liber și singur, fie învins, prizonier și îndrăgostit. Numai în pustiu asceții puteau fi siguri că nu vor fi biruiți. Dar și acolo cu condiția să-și supravegheze bine visele și să-și reprime rușinoasele momente de slăbiciune. Sprijinindu-se pe mărturiile unor bărbați învățați și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a spulberat șansa de a revedea Delfi! Dezolare la mese. Se lasă o tăcere grea. Nu mai am chef de nimic. După ce am făcut o excursie de plăcere prin posomorâta Mare Neagră, iată-ne țintuiți într-un port din Marea Egee! Prizonieri pe un vas care nu se știe când va pleca. Și abia acum am devenit conștient de riscurile unei călătorii pe mare în noiembrie. Dacă eram la Istanbul, puteam lua, eventual, de-acolo avionul pentru București. Dacă ne-ar fi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
predau non-A și nici nu-l practicau, păreau să nu cunoască pericolul neân-țelegerii implicat de procedeul de comunicare prin intermediul roboților. Important era să percepi problema în fiece clipă. Gosseyn zise: Sosi la arborele-apartament împărțit cu Patricia Hardie pe când erau prizonierii lui Thorson. Căută un eventual mesaj, o dare de seamă mai completă și mai personală decât ce s-ar putea încredința serviciului video. Găsi transcripția mai multor conversații între Patricia și Crang - și află ceea ce voia. Aluziile la identitatea Patriciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
apartamentele lor în diverse împrejurări. Asta presupune un sistem de închidere din exterior. Ar fi interesant de știut dacă navele de război ale lui Enro cunosc niște probleme și soluții analoge. Îi fu de ajuns să arunce o privire la prizonierul său, pentru a se asigura că așa era. Zece minute mai târziu, fără nici un foc de armă, avea controlul navei galactice. Prea ușor. Așa își zicea Gosseyn privind sala de control pustie. Împingându-l pe Oreldon, cu Leej acoperind spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
până la secțiunea transporturilor. Gosseyn zise: - Înainte de a vă părăsi, aș dori să trimit un mesaj la Y 381 907. Gosseyn compuse mesajul convins că nu va întârzia să se reîntoarcă în corpul său: "MANIFESTAȚI O GRIJĂ DEOSEBITĂ FAȚĂ DE CEI DOI PRIZONIERI CARE SE GĂSESC LA BORDUL NAVEI VOASTRE. NU TREBUIE SĂ FIE LEGAȚI ȘI SĂ AIBE CĂTUȘE ȘI SĂ FIE LĂSAȚI LIBERI. TRIMITEȚI PE PREZICĂTOARE ȘI BĂRBATUL, CONȘTIENȚI SAU NU, LA GORGZID. Strecură mesajul în roboperator. - Faceți să ajungă acest mesaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și în mintea dictatorului. - Asta e nemaipomenit! zise. Se potoli și continuă: - Ei bine, vom merge până la capăt în afacerea asta. Se uită la Ashargin. - Oamenii ăștia, de pe distrugător. Deduc din mesajul dumitale către căpitanul Free că pe distrugător sunt prizonieri. Gosseyn aprobă. - Exact. - Și vrei să-i aduci aici? De ce? - Mă gândeam că doreați să-i chestionați, zise Gosseyn. Enro, din nou, păru zăpăcit. - Nu văd cum ai putea să folosești ceva împotriva mea, aici. sub puterea mea. Se adresă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
servea acum și care însemnau, desigur, prea puțin pentru ea. Era mai bine să afle cât mai curând posibil dintr-o sursă mai autorizată anvergura exactă a catastrofei. Se întoarse și se uită la ușă, iritat de faptul că era prizonier. Oamenii aceștia nu-și dădeau seama de ceea ce era el în stare cu creierul său secund. Astfel că niște uși închise constituiau niște precauții copilărești, sâcâitoare acum când erau atâtea lucruri de făcut. Vru s-o întrebe pe Leej, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ceea ce era el în stare cu creierul său secund. Astfel că niște uși închise constituiau niște precauții copilărești, sâcâitoare acum când erau atâtea lucruri de făcut. Vru s-o întrebe pe Leej, dar ea spuse repede: - Este deschis. Nu suntem prizonieri. Ea prevăzuse întrebarea lui. Îi făcu bine să se simtă slobod. Merse la ușă. Se deschise fără efort. Ezită, trecu peste prag și ieși pe culoar, un culoar tăcut și pustiu. Fotografie podeaua din fața ușii și fiind foarte concentrată își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
împotrivire. Cu Leej lucrând în tandem pentru eliminarea oricărei primejdii, înainte de a avea loc, nu mai era nevoie să se gândească la riscurile reprezentate de oameni sau de mașini. Cu toate astea, Free părea să se comporte nu ca un prizonier ci ca asociat interesat. Gosseyn nu dorea deloc să-i arate că își trăda menirea de ofițer al Celui Mai Mare Imperiu, dar era nevoie să se înțeleagă sincer. Optă pentru sinceritate și-i vorbi. Când se-ntrerupse, așteptă aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mai mici lucruri din casa mea cu o singură cameră și pe cerul cu stele am încercat să îți recunosc forma aud încă vocea ta numărând pe mări largi am învins pirați în speranța de a te recupera, ca biet prizonier sau ca rege. numărătoarea ta se apropie de capăt și, pentru că aș vrea să câștigăm amândoi forez după pânzele tale freatice. șase în primul loc: realizezi că, deși ai creat, de la zero, cu hărnicia și înțelepciunea ta, această fenomenală grădină
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
musafiri, deși era noaptea târziu. Când Hanbei îi spuse că unul dintre însoțitorii lui Kumataro era, probabil, Kuroda Kanbei, Oyu nu-și putu ascunde surprinderea. Kuroda era omul despre care se auziseră atât de multe zvonuri: fie că fusese luat prizonier în Castelul Itami începând de anul trecut, fie că trecuse de partea inamicului și că locuia la castel de bună voie. De obicei, Hanbei nu discuta probleme oficiale cu vasalii săi - necum secrete de o asemena natură - așa că nici măcar Oyu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
descurajat asediul pe inamic. Mesajul suna astfel: În ziua a douăzeci și opta din luna trecută, provincia Kai a căzut, iar Seniorul Katsuyori s-a sinucis. Ceilalți membri ai clanului fie și-au luat viața alături de el, fie au căzut prizonieri. Nu mai are nici un rost ca acest castel să-și demonstreze, în continuare, calitățile militare, căci nu mai este decât o fortăreață singură pe un domeniu cucerit. Trebuie să predați imediat castelul și să participați, cu toate eforturile, la salvarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]