10,452 matches
-
atât de dureroasă și totodată atât de exaltantă, încât a trebuit să închid ochii. Mi-a fost teamă că n-am să mai pot să-mi revin, că am să rămân acolo, în seara aceea pariziană. Strângând din pleoape, am respirat adânc. Vântul cald al nopții de stepă se răspândea din nou în mine. În ziua aceea am hotărât să-i fur vraja. Am vrut să i-o iau înainte Charlottei, să pătrund înaintea ei în orașul în sărbătoare, să mă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aceștia somnoroși de moină, în cerul vioriu de seară”? Și-a amintit că în copilărie era atât de fericită să regăsească ninsoarea aceea când ieșea pe stradă, după lecția ei cu fata guvernatorului. „Ca și astăzi...”, și-a spus ea respirând adânc. După câteva zile, viața a încremenit. Într-o noapte limpede, frigul polar a coborât din cer. Lumea s-a transformat într-un cristal de gheață în care se încrustaseră copacii plini de promoroacă, coloanele albe și nemișcate de deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să-și vadă copiii, să fie silită să le vorbeească. Spre miezul nopții, s-a așezat în sfârșit lângă sobă, cu capul rezemat de perete, a închis ochii și, imediat, a pornit pe o stradă... Auzea răsunetul matinal al trotuarelor, respira aerul luminat de un soare palid, pieziș. Mergând prin orașul acela încă adormit, recunoștea la fiecare pas topografia lui naivă: cafeneaua gării, biserica, piața... Simțea o bucurie ciudată citind numele străzilor, privind luciul ferestrelor, frunzișul din scuarul din spatele bisericii. Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
zile, simțeam o neliniște bizară: aceea de a fi învățat prea multe... Semănam cu un om strângător, care speră să-și vadă avuția agonisită asigurându-i un orizont minunat, schimbându-i concepția despre lucruri - până și felul în care umblă, respiră, vorbește cu femeile. Avuția îi sporește necontenit, dar schimbarea profundă întârzie să apară. La fel era și cu mulțimea cunoștințelor mele franțuzești. Nu că aș fi vrut să trag niscaiva foloase din ele. Interesul pe care îl arăta istorisirilor mele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fie din nou răscolit de dulceața caldă a buzelor unei femei sub voalul scânteind de picături înghețate... Am păstrat câteva secunde pe chipul meu senzația aceea contradictorie. Vraja acelui trecut transfigurat mă exaltase și mă istovise totodată. Așezat pe balcon, respiram sacadat, cu privirea oarbă, pierdută în noaptea stepei. Deveneam, fără îndoială, un maniac al alchimiei timpului. Revenindu-mi cu greu, mi-am rostit din nou „sesam”-ul: „Și totuși, a existat în viața soldatului bătrân ziua aceea de iarnă...” Și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acrișor se îmbina cu răcoarea brumei de pe câmpul golaș. Bătrânul a tras adânc în piept, cu lăcomie, o gură de aer de iarnă. Unda unui surâs i-a colorat chipul auster. Și-a mijit puțin ochii. El era bărbatul ce respira cu nesaț vântul înghețat mirosind a foc de lemne. El. Aici. Acum. Sub cerul acesta... Bătălia la care avea să ia parte și războiul și chiar propria lui moarte i-au părut atunci întâmplări fără importanță. Da, episoade ale unui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
avea să ia parte și războiul și chiar propria lui moarte i-au părut atunci întâmplări fără importanță. Da, episoade ale unui destin infinit mai măreț, la care avea să fie, la care era deja părtaș, deocamdată fără să știe. Respira adânc, zâmbea, cu ochii pe jumătate închiși. Ghicea că momentul pe care îl trăia era începutul destinului presimțit... Charlotte s-a întors la căderea nopții. Știam că, din când în când, își petrecea sfârșitul după-amiezelor la cimitir. Plivea stratul îngust
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Soarele și mirosul ultimelor zăpezi refugiate în obscuritatea desișurilor. Totul era de o simplitate divină. Și luminos. Ca trupul acela cu feminitatea lui încă distrată. Ca dorința mea. Ca ordinele instructorului. Nici o umbră din trecut nu tulbura limpezimea acelui moment. Respiram, doream, executam mașinal comenzile. Și, cu o plăcere de nespus, simțeam cum mi se risipea în cap cheagul reflecțiilor mele de iarnă, apăsătoare și încâlcite... Tânăra roșcovană se legăna din șolduri ușor în fața mitralierei. Soarele îi lumina contururile trupului prin
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Când orcheastra a tăcut, ea m-a părăsit fără să spună un cuvânt, vizibil înciudată. Am traversat platoul, strecurându-mă printre perechi ca și cum aș fi umblat pe gheață și am ieșit. Aveam nevoie să rămân singur, să-mi revin, să respir. Am mers pe aleea care mărginea pista de dans. Vântul, venit de pe Volga, îmi răcorea fruntea înfierbântată. „Și dacă însăși partenera mea, m-am gândit eu subit, a vrut înadins să se ciocnească de mine?” Da, poate că voise să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un vis. Îmi imaginasem atât de clar clipa aceea, credeam că știu cuvânt cu cuvânt ce aveam să-i spun Charlottei și de ce aveam să o acuz... Totuși, auzind zăngănitul imperceptibil al ușii, la fel de familiar ca și vocea cuiva apropiat, respirând mirosul plăcut și discret care plutea în apartamentul Charlottei, am simțit cum mi se golește capul de cuvinte. Doar câteva crâmpeie din urletul meu pregătit cu grijă îmi sunau încă în urechi: - Beria! Și bătrânul ăsta care își stropește liniștit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ciudat de singur: el, deșertul în lumina serii, femeia muribundă. Scuipă de ciudă, lovește cu cizma lui ascuțită în trupul inert și, cu sprinteneala unui râs, sare în șa. Când zgomotul copitelor piere, femeia, încet, deschide ochii. Și începe să respire șovăitor, ca și cum ar fi pierdut acest obicei. Aerul are gust de piatră și de sânge. Vocea Charlottei s-a contopit cu foșnetul ușor al sălciilor. A tăcut. M-am gândit cu mânie la tânărul uzbek. „Trebuia neapărat să o omoare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-o pe Charlotte vorbind despre Baudelaire, am crezut că era vorba de o simplă coincidentă când, în prima strofă a sonetului său, s-a schițat următoarea prezență feminină: Quand, les deux yeux fermés, en un soir chaud d’automne, Je respire l’odeur de ton sein chaleureux, Je vois se dérouler des rivages heureux Qu’éblouissent les feux d’un soleil monotone...1 - Vezi - continua bunica într-un amestec de rusă și de franceză, căci trebuia să citeze textele traducerilor -, la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a trupurilor noastre. Ne simțeam cu o intensitate crescândă inimile dezgolite, înecate în potopul care amesteca cerul cu pământul. După câteva clipe, a strălucit soarele. De sus, de pe mal, contemplam stepa. Lucitoare, fremătând de o puzderie de stele irizate, parcă respira. Am schimbat o privire surâzătoare. Charlotte își pierduse baticul alb, părul ud îi șiroia în șuvițe întunecate pe umeri. Genele străluceau de picături de ploaie. Rochia, udă toată, i se lipea de corp. „E tânără. Și foarte frumoasă. Totuși”, a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
meu post, la radio... La Paris, dimineața am avut iluzia trecătoare a unei adevărate reîntoarceri: pe o stradă, nu departe de gară, o stradă încă somnoroasă în dimineața aceea cețoasă, am văzut o fereastră deschisă și interiorul unei încăperi ce respira un calm simplu și cotidian, dar misterios pentru mine, cu o lampă aprinsă pe masă, o comodă veche din lemn întunecat, un tablou ușor desprins de perete. M-a înfiorat, atât de veche și de familiară mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
plăcuțele de marmură fixate pe pereți. De fapt, era o capelă mică, aparținând familiilor Belval și Castelot. Iar laconicele epitafuri de pe plăcuțe evocau intermitent istoria lor. Încă eram prea slăbit. Citeam una sau două inscripții și mă așezam pe dale, respirând ca după un mare efort, cu capul vâjâind de amețeală. Născut în 27 septembrie 1837 la Bordeaux. Decedat în 4 iunie 1888 la Paris. Poate că amețeala îmi venea de la datele acelea. Percepeam epoca lor cu sensibilitatea unui halucinat. Născut
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și foarte concretă aproape că îmi făcea rău. Parcă auzeam foșnetul rochiei lungi a unei doamne care urca într-o birjă. Ea aduna în gestul acela simplu zilele îndepărtate ale tuturor femeilor anonime care trăiseră, iubiseră, suferiseră, priviseră cerul acela, respiraseră aerul acela... Simțeam fizic nemișcarea scrobită a unui notabil în haine negre: soare, piața mare dintr-un oraș de provincie, discursuri, însemnele republicane nou-nouțe... Războaiele, revoluțiile, furnicarul popular, sărbătorile încremeneau o secundă într-un personaj, un crâmpei, o voce, un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cele patru col]uri ale patului C`te un buchet de viorele... (n.tr.). 2 Acolo vom dormi P`n-la sf`r[itul lumii... (n.tr.) 1 C`nd, cu ochii deschi[i, `ntr-o sear\ cald\ de toamn\ ~]i respir mireasma s`nului t\u dr\g\stos, V\ d `ntinse alene preafericite maluri Orbite de v\p\ile-unui soare monoton... (n.tr.) Prie-Dieu (fr.) - sc\unel scund pentru rug\ciune (n.tr.). 1 Sirventčs (fr.) - poem satiric sau moral
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sau invers: cu o activitate respiratorie relativ slabă dar intens fermentativ (Saccharomyces carlsbergensis). Este important de subliniat că însuși genul tipic fermentativ, Saccharomyces, posedă, de asemenea, un pronunțat metabolism respirator. Cu alte cuvinte, în prezența oxigenului are capacitatea de a respira sau oxida glucoza la 2CO și OH 2 . În funcție de condițiile de dezvoltare, Saccharomyces cerevisiae își poate schimba metabolismul său de la o cale fermentativă la una oxidativă, ambele sisteme producând energie celulei (dar în cantități diferite). Toate levurile pot fi caracterizate
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
în condiții aerobe, își micșorează activitatea fermentativă și parte din glucoză este transformată prin respirație în 2CO și OH 2 . Când concentrația de zahăr este menținută la un nivel scăzut, condițiile de aerobioză intensă determină ca tot zahărul să fie respirat în 2CO și OH 2 . Totuși potențialul respirator nu este zero în culturile anaerobe, ca de altfel nici nivelul enzimelor respiratorii. Această comportare metabolică pregnant diferențiată, în funcție de prezența oxigenului, este folosită în industrie, unde se creează, după caz, condiții de
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
de la câteva ore la câteva zile. Încercați câteva din următoarele rețete naturiste care pot ajuta la controlul crizelor de astm. Adjuvante respiratorii pentru astmatici înainte de culcare Luați 1 lingură de ulei de floarea-soarelui sau porumb înainte de culcare. Vă ajută să respirați mai ușor în timpul nopții. Tinctură pentru astm Puneți 4 linguri de frunze de lobelia și 4 linguri de sămânță de lobelia (măcinate) în 4 căni de oțet de zmeură. Lăsați la macerat timp de 2 săptămâni. Strecurați și luați câte
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
Banat ori din Muscelul valah. Topos învederând că Istoria e, concomitent și geografie! Arhitecturi existente în juru-i se îmbină cu altele, inventate, altfel spus cu viziunile interioare ale pictoriței. Tablourile astfel rotunjite emană o anumită caldură; un figurativ senin, tonifiant respiră sistematic prospețime și optimism. S-au succedat alte expoziții(uleiuri), însumând portrete, grupuri, scene citadine și momente de plein air . Persistă în timp dragostea dintâi: mirajul acvatic. Pe urmele unor înaintați prestigioși (între aceștia Tonitza), iat-o la Balcic, pe
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
ale naturii, dar și din laborioase înfăptuiri ale omului, în esență expresia unei civilizații, a unei străvechi, arhaice culturi. Totul pare spontan, un suflet cald și nobil, melodios, un suflet strălucit, chiar strălucitor, în dinamica unui joc fluid al sensibilității, respiră calm si liber, volubil, degajat. Timpul își aplică evident amprenta sa morală asupra elementelor firii. Apa are statura ei impuntoare, mobilitate, cerul masivitate, monumentalitate. În cucernic dialog cu țărmul, de fapt nestingherit colocviu între pământ și cer, la înălțimi morale
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
de ce mori? MOȘUL: Eu am trăit destul...98 Întrebările fundamentale găsesc aici răspunsuri prompte care, deși nesatisfăcătoare în termenii unei filosofii a existenței, împacă și liniștesc astfel de conștiințe simple, ferindu-le de revoltă. În ciuda opiniei generalizate conform căreia piesa respiră optimism, devenind un imn dedicat vieții, curajului, speranței și credinței, nu trebuie uitată echivalarea obsesivă în textul sorescian a morții cu începutul și a nașterii cu sfârșitul, cu prăbușirea. Irina rememorează fericirea vieții intrauterine asimilată cu paradisul pierdut, iar apariția
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sunt marsupiale, de la cangurul roșu de doi metri la animale care zboară printre copaci și la micuții șoareci de deșert 53. Ornitorincul și echidna (furnicarul țepos) sunt singurele mamifere din lume care depun ouă; peștele cu plămâni din Queensland poate respira și deasupra apei, cât și dedesubtul apei. Uimitoare sunt lebăda neagră, șarpele covor având o lungime de șase metri sau râma gigantică de doi metri, timidul koala, lemurul, sugar glider (cățărătorul de zahăr), diavolul tasmanian și tigrul tasmanian - carnivor asemenea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
vin, struguri de masă, stafide (se exportă În Marea Britanie, Canada, Noua Zeelandă, Japonia). Plantațiile arată ca niște adevărate grădini, culturile de vie sunt aliniate pe sârmă, fixată pe șpalieri de beton, la aceeași distanță, Între rânduri nu este nici o buruiană. Totul respiră ordine și eficiență. Pe lângă fermele viticole se află și depozite de vinuri În butoaie sau Îmbuteliate, unde se organizează degustări și achiziționări de diferite sorturi de vinuri. Deși Australia dispune de o suprafață uriașă, 90% din terenurile utilizate sunt fie
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]