14,124 matches
-
intelectualilor români în perioada comunistă, sunt prezente ambele situații, doar că dispuse într-o ordine inversă față de cea redată de Coser. Astfel, într-o primă fază, aceea a comunismului internaționalist sub protectorat sovietic, intelectualii au contribuit la configurarea unui context simbolic care să legitimeze noua putere instalată, printr-o permanentă oscilație discursivă între repudierea radicală a trecutului și proiectarea fabuloasă a viitorului în care se va împlini "visul de aur al omenirii". Într-o a doua etapă, conturată după retragerea trupelor
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
doua etapă, conturată după retragerea trupelor sovietice și care atinge apogeul zece ani mai târziu, în 1968, odată cu discursul prin care Nicolae Ceaușescu critica intrarea trupelor Pactului de la Varșovia pe teritoriul Cehoslovaciei, intelectualii partidului-stat articulează un nou context de legitimare simbolică, prin resurgența naționalismului și combinarea acestuia, după o aparentă perioadă de "liberalizare", cu stalinismul ceaușist. Desigur, în ambele contexte, resorturile care i-au determinat pe intelectualii români să pactizeze cu regimul totalitar și să-i susțină propagandistic efortul de legitimare
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ajungând până la o certă credință că arhitectura utopică proiectată de conducerea politică le rezerva, într-adevăr, rolul unor "ingineri de suflete". Indiferent, însă, de aceste resorturi, cu toții au intrat în sfera de influență a puterii totalitare și, prin produsele lor simbolice, articulate în conformitate cu o schemă de control asigurată de partid, au legitimat ordinea politică. Imaginea acelei realități sociale este similară, prin imitație, cu aceea la care trimite Alain Besançon atunci când descrie totalitarismul sovietic: "Cenzura și poliția veghează ca nimic să nu
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
le punea la dispoziția oficianților. Disputele ideatice înseși aveau loc în contextul ideologic prefigurat, inițial, de marxism-leninism și, apoi, de stalinismul național al "societății multilateral dezvoltate", iar eventualele diferende priveau mai degarbă pozițiile publice și, implicit, accesul la resurse. Capitalul simbolic pus în serviciul puterii, ceea ce implica fluxul puterii cuvintelor dinspre intelectuali înspre public, în ideea de a legitima ordinea socială și politică existentă, garanta, pe de altă parte, fluxul de capital financiar dinspre sistemul etatic identificat cu partidul înspre servanții
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
unei imprescriptibile atracții spre a pune la lucru un mecanism mental grație căruia să-și motiveze credința în ideologie prin apel la rațiune. Este același mecanism ce i-a determinat pe cei care, dincolo de a fi fost înregimentați în aparatul simbolic al regimului, au ajuns să dețină poziții de decizie și în aparatul său administrativ sau în aparatul de partid ca atare, să considere că au acces la un adevăr absolut pe care s-au simțit datori să-l devoaleze unui
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
o "luptă" pe tipare ideologice maniheiste între anticomunism și comunism (deși, după cum apreciază anumiți politologi, "(...) în România, anticomunismul este, cu precădere, o construcție postcomunistă"31), au susținut apariția unui mit fondator al postcomunismului, cel al "paradisului interbelic", printr-o reconectare simbolică a prezentului la trecut, de natură să purifice societatea de răul comunist 32. Este, desigur, de supus dezbaterii dacă a plonja în tribalismul politico-intelectual al interbelicului reprezintă o soluție pentru a șterge amintirea tribalismului comunist. Adoptarea unui maniheism pe dos
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ca singura alternativă la opoziție, exil sau anihilare fizică să fie aceea de a deveni oficianți ai puterii. Folosindu-se de puterea cuvintelor intelectualilor ca de un instrument propagandistic, regimul politic din România comunistă a urmărit, în permanență, obiectivul legitimării simbolice, iar pentru a realiza acest lucru a apelat la un mecanism de control susținut de forță. Nu același lucru s-a întâmplat în perioada interbelică, spre exemplu, atunci când, în absența oricărei constrângeri, mulți intelectuali reprezentativi ai epocii și-au manifestat
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
utilizează conceptele și teoria sociologică fundamentate de Pierre Bourdieu; vezi Pierre Bourdieu, Regulile Artei, Editura ART, București, 2012, traducere din limba franceză de Laura Albulescu și Bogdan Ghiu. În cuprinsul prezentului studiu, termenii de "câmp", autonomie a câmpului, "habitus", "putere simbolică" sunt, de asemenea, utilizați în sensul definițiilor formulate de Bourdieu. 3 Ibidem, p. 4. 4 Charles King, România, Rusia și politica culturală, Editura ARC, Chișinău, 2005, p. 108. 5 Cf. Mioara Anton, Ioan Chiper, Instaurarea regimului Ceaușescu. Continuitate și ruptură
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
unor calcule de putere, ci reprezintă concretizarea acelui joc de posibilități rezultat din habitus-ul actorilor și din caracteristicile câmpului. În cazul lui Marin Preda, documentele Securității sunt revelatoare pentru înțelegerea relației dintre habitus și strategiile de acumulare a capitalului simbolic: Poziția sa aici [în Biroul Uniunii Scriitorilor] e în general cumpănită, fără stridențe și e înclinată spre susținerea pe diferite căi a scriitorului care muncește cu seriozitate. De aceea și o anumită adversitate pe care și-a atras-o din partea
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
aici lui Sorin Antohi și lui Liviu Antonesei pentru înlesnirea accesului la mai multe documente și texte publicate. Lui Sorin Antohi îi mulțumesc de asemenea pentru observațiile făcute asupra unei prime versiuni a acestui text. 6 Pierre Bourdieu, Economia bunurilor simbolice, Editura Meridiane, București, 1986. În Raport se face aluzie la o altă publicație: Mihai Dinu Gheorghiu [ed.] (1988), Cercetări contemporane de sociologia culturii, Editura Universit(ții "Al. I. Cuza", Iași, 1988, traducere în limba român( (în colaborare) și prezentare de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
eronată, dar și nefasta pentru cunoașterea omului. Homofaber a fost totodată homo ludens, sapiens și religiosus, Deoarece nu putem reconstitui credințele și practicile sale religioase, trebuie cel puțin să indicăm anumite analogii susceptibile de a le lumina indirect. 3. Semnificațiile simbolice ale mormintelor "Documentele" cele mai vechi și mai numeroase sunt, evident, osemintele, începând din musterian (~ 70000-50000) se poate vorbi cu certitudine de morminte. Dar s-au găsit cranii și mandibule inferioare în straturi mult mai vechi, de exemplu la Ciu-Ku-tien
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
istorice. Este meritul lui Leroi-Gourhan de a fi pus în lumină funcția centrală a polarității masculin-feminin în ansamblul artei paleolitice, i.e. picturi și reliefuri rupestre, statuete sau plachete din piatra. El a putut să arate, în plus, unitatea acestui limbaj simbolic, din regiunea franco-cantabrică până în Siberia. Utilizând analiza topografică și statistică, Leroi-Gourhan a ajuns la concluzia că figurile (formele, chipurile etc.) și semnele 27 Andreas Lommel, Shamanism: The beginnings ofArt, pp. 129 sq. 28 M. Eliade, Le Chamanisme, pp. 65 sq
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Descifrată" în lumina acestui simbolism, peștera se revelă ca o lume organizată și încărcată de semnificații. Pentru Leroi-Gourhan nu e nici o îndoială că peștera era un sanctuar și că plăcile de piatră sau figurinele constituie "sanctuare mobile", având aceeași structură simbolică ca și peșterile pictate. Totuși, acest autor admite că sinteza pe care el consideră că a reconstituit-o nu ne revelă limbajul religiei paleolitice. Metoda sa îi interzice să recunoască "evenimentele" evocate în anumite picturi rupestre, în celebra "scenă" de la
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
imagina până atunci" (p. 151). Teoria lui Leroi-Gourhan a fost criticată din diverse unghiuri; i s-a reproșat, mai ales, o anumită inconsistență în "citirea" figurilor și semnelor, precum și faptul că n-a raportat riturile efectuate în grote la sistemul simbolic pe care 1-a stabilit 31. Oricum, contribuția lui Leroi-Gourhan este importantă: el a demonstrat unitatea stilistică și ideologică a artei paleolitice și a pus în evidență complementaritatea valorilor religioase camuflate sub semnul "masculinului" și "femininului". Un simbolism analog caracteriza
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
omului și ale culturii. Omul se dovedește mai vechi și activitatea sa psihomentală mai complexă decât se credea chiar și numai cu câteva decenii în urmă. Recent, Alexander Marshak a putut să demonstreze existența, în paleoliticul superior, a unui sistem simbolic de notare a timpului, bazat pe observarea fazelor lunare. Aceste notări, pe care autorul le numește "time-factored", adică acumulate fără întrerupere într-o lungă perioadă, permit să presupunem că anumite ceremonii sezoniere sau periodice erau fixate cu mult timp înainte
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se referă la anumite "istorii", adică la anumite evenimente având legătură cu anotimpurile, obiceiurile vânatului, sexualitatea, moartea, puterile misterioase ale anumitor ființe supranaturale și ale anumitor personaje ("specialiști ai sacrului"). Reprezentările paleolitice pot fi considerate un cod semnificând atât valoarea simbolică (deci "magico-religioasă") a imaginilor, cât și funcția lor în ceremoniile care se referă la anumite "istorii". Desigur, noi nu vom ști niciodată conținutul precis al acestor "istorii". Dar "sistemele" în care se încadrează diferitele simboluri ne permit să ghicim cel
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
la procesiune. Regele secera un snop de grâu și îl întindea taurului; dar urmarea ritului este obscură 27. Ceremoniile de punere a temeliei și de inaugurare a templelor erau prezidate de către faraon. Din nefericire nu se cunosc decât unele gesturi simbolice: în șanțul săpat pentru amplasarea viitorului templu, regele introducea "depozitele de temelie" (o cărămidă modelată de către suveran, lingouri de aur etc.); la inaugurare, el consacra monumentul ridicând brațul drept etc. Cultul divin zilnic se adresa statuii zeului păstrată în naos
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
divine și a regelui-preot care servește drept intermediar între ea și oameni. Suprafețele de dans, înconjurate de gradene, curțile interioare în care se ridică altare, magazinele înseși, sunt locuri religioase. Tronul era un obiect de venerație, cum o demonstrează grifonii simbolici care îl flanchează la Cnossos și la Pylos; poate că el era rezervat mai degrabă epifaniei rituale a zeiței palatului decât suveranului"52. 47 M. P. Nilsson, A/w. Myc. Religion, p. 75. 48 A. J. Evans, Palace of Minos, II
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în orice caz el era familiarizat cu ziyqurat-dc babiloniene, care comportau un simbolism similar, într-adevăr, ziqqurat-ul era considerat ca avându-și baza în centrul Pământului și vârful în cer. Urcând etajele unui ziqqurat, regele sau preotul ajungeau ritualic (adică simbolic) la Cer. Or, pentru redactorul povestirii biblice, această credință, pe 11 m/. Ilele noastre, șamanii întreprind această călătorie cerească "în spirit", adică într-o transă extatică. care el o înțelegea literal, era în același timp simplistă și cu valoare de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
acest proces, e important să clarificăm premisele inițiatice ale ritualurilor srauta. O inițiere implică "moartea" și "renașterea" novicelui, adică nașterea sa către un mod de existență superior. Se obține "moartea" rituală printr-o "jertfire" sau printr-un regressus ad uterum simbolice. Echivalența acestor două metode implică asimilarea "morții sacrificiale" cu o "procreație". După cum proclamă Satapatha Brahmana (XI, 2,1,1), "omul se naște de trei ori: prima oară când îl nasc părinții săi, a doua oară când sacrifică., a treia oară
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
măsură, și cu Prâjăpati și cu Cosmosul. "Perioada embrionară" a viitorului suveran corespundea unui proces de maturizare a Universului si, foarte probabil, era, inițial, în legătură cu maturarea recoltelor. A doua fază a ritualului desăvârșea formarea noului trup al suveranului: un corp simbolic, obținut fie ca urmare a unirii mistice a regelui cu casta brahmanilor sau cu poporul (unire care îi permitea să se nască din matricea lor), fie ca urmare a împreunării apelor masculine cu apele feminine sau a împreunării aurului - semnificând
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
răspândit. Apollon este cel care "săgetează de departe"; totuși același epitet i se aplică lui Rama, lui Buddha și altor eroi și personaje fabuloase. Dar geniul grec a revalorizat în chip strălucit această temă arhaică, după cum a transfigurat tehnicile și simbolica șamanică. Grație lui Apollon, simbolismul arcului și al tragerii cu arcul revelă alte situații spirituale: stăpânirea 19 Primele mărturii privind văgăuna datează din secolul I î. Hr. 20 Vezi referințele în cartea noastră De Zalmoxis ă Gengis-Khan, p. 44, n. 42-43
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sau precum zeii vegetației. Străvechiul scenariu mitico-ritual, prelungit și completat prin Misterele de la Eleusis, proclama solidaritatea de ordin mistic între hieros gamos, moartea violentă, agricultură și speranța unei existențe fericite dincolo de mormânt 2. În cele din urmă, răpirea - adică "moartea" simbolică a Persephonei - a avut pentru oameni consecințe importante. De aici înainte, o zeiță olympiană și binevoitoare locuia o parte din timp în împărăția morților. Ea anula astfel distanța de nestrăbătut dintre Hades și Olymp. Mediatoare între cele două lumi divine
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nu era o capitală politică, nu avea nici o importanță strategică și, spre deosebire de Pasargadae, Ecbatana, Susa și Babylon, nu se găsește citată în nici o sursă occidentală sau orientală 33. Nawroz, ca orice scenariu ritual de Anul Nou, înnoia Lumea prin repetarea simbolică a cosmogonici. Concepția le era familiară indo-iranienilor; totuși probabil că sub ahemenizi scenariul suferise și influențe mesopotamiene 34. Oricum ar fi, sărbătoarea de Anul Nou se desfășura sub egida lui Ahură Măzdă, reprezentat hieratic pe mai multe porți la Persepolis
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
au fost criticați pentru că au săvârșit rituri rezervate preoților. Foarte probabil că regele juca un rol în ceremoniile de ispășire de Anul Nou. Pe de altă parte, unii Psalmi par să se raporteze la un ritual de moarte și înviere simbolică a regelui. Se poate deci presupune o relație între sărbătoarea de Anul Nou - comportând o reactualizare simbolică a Creației - și ritualul "morții și învierii" regelui 6. La moartea lui Solomon, regatul s-a scindat în două: acela de la nord, sau
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]