11,710 matches
-
duce cu sine propria viață. Revolta străinului este un refuz „trist și somnolent“ al trăirii, venit mult prea târziu, un refuz al încercării mecanice de a rămâne nu în viață, ci în „sub-viață“. Aflăm din romanul lui Gabriel Chifu că singurătatea este reeditată continuu, are mereu o „ediție“ nouă, fiindcă „singurătatea proliferează, mereu și mereu își scrie pagini noi, surprinzătoare, șocante chiar, singurătatea este foarte inventivă, creatoare, răsare de unde nu te aștepți...“. Gabriel Chifu, Relatare despre moartea mea, colecția „Fiction Ltd
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
trist și somnolent“ al trăirii, venit mult prea târziu, un refuz al încercării mecanice de a rămâne nu în viață, ci în „sub-viață“. Aflăm din romanul lui Gabriel Chifu că singurătatea este reeditată continuu, are mereu o „ediție“ nouă, fiindcă „singurătatea proliferează, mereu și mereu își scrie pagini noi, surprinzătoare, șocante chiar, singurătatea este foarte inventivă, creatoare, răsare de unde nu te aștepți...“. Gabriel Chifu, Relatare despre moartea mea, colecția „Fiction Ltd“, Editura Polirom, 2007, 29.95 lei TREI R|SPUNSURI DE LA
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
încercării mecanice de a rămâne nu în viață, ci în „sub-viață“. Aflăm din romanul lui Gabriel Chifu că singurătatea este reeditată continuu, are mereu o „ediție“ nouă, fiindcă „singurătatea proliferează, mereu și mereu își scrie pagini noi, surprinzătoare, șocante chiar, singurătatea este foarte inventivă, creatoare, răsare de unde nu te aștepți...“. Gabriel Chifu, Relatare despre moartea mea, colecția „Fiction Ltd“, Editura Polirom, 2007, 29.95 lei TREI R|SPUNSURI DE LA GABRIEL CHIFU „Scriu proză visând la cartea desăvârșită“ Bogdan Romaniuc Comunismul a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
a fost, prin excelență, o lume a kitsch-ului. Personajele din Relatare despre moartea mea fug de kitsch-ul comunist și aleg calea exilului. Este exilul pentru ele o salvare sau doar o ocazie de a descoperi „noi forme de singurătate“? În accepția sa curentă, la îndemână, kitsch-ul este totuna cu prostul gust în artă. Sigur, comunismul poate fi identificat și cu o lume a prostului gust ori, extinzând, cu o lume a falselor valori. Dar imaginea care mi se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
unde ajungi și ce găsești acolo unde ajungi, important e să scapi din încercuire, din spațiul carceral. Și nu cred că personajele sunt atât de naive încât să se iluzioneze că exilul ar însemna cumva o absolvire/o scutire de singurătate. Singurătatea, evident, este prezentă pretutindeni: ne asediază, ne cucerește, insidioasă, tiranică. De altfel, romanul are subtitlul Eseu despre singurătate. În ultima sa vizită la Paris, alături de Patricia, Anne cumpără un roman de Milan Kundera, Ignoranța, care îi rămâne însă necunoscut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
ajungi și ce găsești acolo unde ajungi, important e să scapi din încercuire, din spațiul carceral. Și nu cred că personajele sunt atât de naive încât să se iluzioneze că exilul ar însemna cumva o absolvire/o scutire de singurătate. Singurătatea, evident, este prezentă pretutindeni: ne asediază, ne cucerește, insidioasă, tiranică. De altfel, romanul are subtitlul Eseu despre singurătate. În ultima sa vizită la Paris, alături de Patricia, Anne cumpără un roman de Milan Kundera, Ignoranța, care îi rămâne însă necunoscut. În ce măsură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
cred că personajele sunt atât de naive încât să se iluzioneze că exilul ar însemna cumva o absolvire/o scutire de singurătate. Singurătatea, evident, este prezentă pretutindeni: ne asediază, ne cucerește, insidioasă, tiranică. De altfel, romanul are subtitlul Eseu despre singurătate. În ultima sa vizită la Paris, alături de Patricia, Anne cumpără un roman de Milan Kundera, Ignoranța, care îi rămâne însă necunoscut. În ce măsură alegerea acestui roman despre identitate este (sau nu) una întâmplătoare? Îmi pare bine că ați observat această „potriveală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
categorii de cititori. Cred în miza multiplă a autorului de romane: fiecare roman trebuie să-și pună, în același timp, o sumedenie de întrebări și să caute cât mai multe răspunsuri plauzibile la ele. Dar toate aceste nenumărate întrebări (despre singurătate și eșec, cum spuneam mai înainte, sau, iată, despre identitate, sau despre victimă și călău, sau despre ins și istorie, sau despre miracol și neputință) se topesc, cumva straniu, într-una singură: cum este, de fapt, omul pus în ecuație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
tranziție. Chiar dacă se întâlnesc pe scări, în fața blocului, la ședințele asociației de locatari sau la întrunirile Partidului Pensionarilor, chiar dacă vorbesc între ei și pun țara la cale, chiar dacă se urmăresc prin vizoare, locatarii își trăiesc în tăcere și izolare propria singurătate. Fiecare dintre locatari este o altă lume, iar „lumile acestea trec una pe lângă alta, câteodată își pot da chiar bună ziua, își pot spune o mulțime de lucruri interesante despre cum e vremea sau ce emisiuni au mai văzut la televizor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
mai bună minutul de acces internet/e mai ieftin“, înregistrându-și, pe urmă, solitudinea vastă cât universul: „între tine și lume interfața-i un zâmbet mai tâmp/ca istoria/mai fals ca tot idealul legat de bun și de frumos“. Singurătatea între ai tăi e tematizată într-un poem purtând aiuritorul titlu lucescu antrenor la națională. Nu lipsesc rateurile clare, cum este poemul numit asteroid 2037, un fel de replică involuntară la „Răspunsul cometei“ de Topârceanu. De obicei ingenioase, poemele de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
un călător între lumi, un drumeț cu puține certitudini. Din poziția mea, valea lui Ion ar fi o cămașă de forță. Și totuși: cât de multă nevoie avem încă de valori, viziuni, într-o lume devenită haotică. O lume a singurătății generalizate. Kobo Abe Bărbatul-cutie Metamorfoza omului modern Bogdan Romaniuc Pentru prima oară în limba română, romanul experimental al lui Kobo Abe este un studiu despre izolarea omului modern, străin într-o lume „anonimă“, camuflat într-o cutie de carton pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
cufundam inocent în lecturi interminabile. Nu le bănuiam pericolul mortal. Cu timpul mi-am dat seama de „vampirismul“ feroce al cărților. Încă o clipă și deveneam, pe hârtie, în hârtie, fraza făcută din litere înmănunchiate în cuvinte... Mă dizolvam în singurătatea, nu a mea, ci a lui Robinson Crusoe! Când începi să citești din plăcere, ești pierdut! Rugați-vă pentru sufletul meu... * * * Să vedeți ce-am pățit! Acum doi ani mi-au apărut vreo trei cărți. Una, în trei volumașe, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
s-a amenajat o sală de lectură, cu o bibliotecă instructivă și cu un radio pentru audiții de divertisment. În saloanele comune au fost montate instalații de radio cu căști pentru bolnavi, făcându-i astfel să mai uite suferința și singurătatea. Unul din asistenții Institutului remarca într-un articol de prezentarea Institutului că acest serviciu era primul din țară care poseda căști radiofonice la capătul fiecărui bolnav. Ceea ce este de multe ori mai dificil azi, când domeniul chirurgiei s-a întins
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
care sosește întîia oară în penitenciar e contrastul puternic între realitatea detenției și ideile pe care le avea înainte despre așa ceva: o experiență interesantă și inedită, posibilitatea de a reflecta în liniște asupra vieții de pînă atunci și asupra viitorului, singurătatea necesară pentru clarificarea minții etc. Însă încă de la intrare are loc o cădere psihică și morală. Arhitectura opresantă, încăperile standardizate reprezentînd antiteza confortului, gratiile de la geamuri, diferența enormă între clădirea cadrelor și cea a deținuților, gardul înalt, întărit cu sîrmă
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
lăsat să nădăjduiască. Făgăduințele umanismului nu au fost ținute. Omul încearcă o oboseală imensă și e cu totul gata să se sprijine pe orice fel de colectivism, în care ar dispărea definitiv individualitatea omenească. Omul nu-și poate îndura părăsirea, singurătatea... Revoluția franceză, pozitivismul, socialismul și închisoarea sînt în același timp consecințele umanismului ca și simptomele sleirii puterii creatoare a acestuia". 232 Citat de pastor profesor Lucian Cristescu, "Religie în penitenciar?", în Revista de Știință Penitenciară nr. 1(5)/1991. 233
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
nechezând de bucurie la vederea noastră. Sau, poate, o să întâlnim un moș mic de statură, cu o pălărie caraghioasă pe cap și un toiag în mână de care să atârne o traistă nici plină, nici goală. Un moșneag care în singurătatea lui să fredoneze acum: Podul de piatră s-a dărâmat, A venit apa și l-a luat, Vom face altul pe râu în jos, Altul mai trainic și mai frumos. Calul alb Fortes fortuna adiuvat (Terențiu) În dimineața de ajun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
îl privesc de sus, chiar și de la câțiva metri înălțime. Acolo nu mai există chemarea lui, e o chemare a văzduhului de deasupra capului meu. Voi fi un explorator al timpurilor (spațiilor) ce vin, voi fi cel ce vine? Oricum, singurătatea mea se va multiplica la nesfârșit: o singurătate în acest univers, o alta în universul vecin, altele și mai multe în multe alte universuri. Dar eu sunt obișnuit cu singurătatea deplină printre oameni, aproape sau departe de ei. O solitudine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
metri înălțime. Acolo nu mai există chemarea lui, e o chemare a văzduhului de deasupra capului meu. Voi fi un explorator al timpurilor (spațiilor) ce vin, voi fi cel ce vine? Oricum, singurătatea mea se va multiplica la nesfârșit: o singurătate în acest univers, o alta în universul vecin, altele și mai multe în multe alte universuri. Dar eu sunt obișnuit cu singurătatea deplină printre oameni, aproape sau departe de ei. O solitudine aproape de levitație, o levitație adevărată, dependentă de voința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
timpurilor (spațiilor) ce vin, voi fi cel ce vine? Oricum, singurătatea mea se va multiplica la nesfârșit: o singurătate în acest univers, o alta în universul vecin, altele și mai multe în multe alte universuri. Dar eu sunt obișnuit cu singurătatea deplină printre oameni, aproape sau departe de ei. O solitudine aproape de levitație, o levitație adevărată, dependentă de voința mea. O voință perpetuă ce trebuie să învingă voința celorlalte lucruri din jur. Altfel, quid si nunc caelum ruat?* Urcarea Ex abrupto
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
este deloc potrivit pentru patrona barului: pantalonii, pantofii și cămașa sunt de prost gust, mersul legănat lipsit de eleganță, gesturile reținute, dar nestilate. Și mie și Marianei ne plac barurile, parcurile, ștrandurile, amândoi suntem făcuți să suportăm cu stoicism o singurătate solemnă în mijlocul oamenilor și a naturii. Pe nisipul cald de lângă bazinul cu apă verzuie stăm întinși cu fața în sus, alături de alte trupuri dezgolite, întinse la soare. Eu privesc captivat cerul albastru, curat și străveziu. Mariana fumează ca întotdeauna. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cuc în cutii de ness, eclipsă totală de Pământ, ciupercă roșie deasupra Cernobâlului, nopți la Ada-Kaleh pe insula Șimian, ninge la Cherapunji, sir Edmund Hillary în Marea Everest de pe Marte, Bostonul iluminat la opaiț, Fidel Castro și un veac de singurătate, Madona fără cercel, Garcia Marquez și Vladimir Ilici la cina cea de taină, un Remember Mateiu Caragiale sau bastardul, B.B. într-un ciorap găurit, cap de bour cu bizon, biberonul lui Napoleon, virginitate în devenire, memoriile unui gunoier. De un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
zâmbet așteptat de mult de mine, căutător solitar, colindător cu pași tăcuți prin orașele de pretutindeni, risipite pe câmpiile nesfârșite din sud. Înainte de a pleca spre timpul nenăscut încă, obosit de atâta mers și venit, voi aștepta pe bănci arcuite singurătatea nopții să împrăștie preamultul clipelor chinuitoare căzute în mine, sub bolta nemiloasă a Imposibilului. Casa natală Deseori am fost în locurile natale, într-un mic orășel de provincie, și întotdeauna m-am întors în cetate cu un vag sentiment de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
lui amar vorbește despre lipsa lor de șansă: (Vasile Lovinescu, op. cit.: 65). Iată de ce, considerăm, acvaticul nu se încadrează într-o poetică a elementelor; el constituie însăși substanța divină: (Zamolxe, p.3, s.n., E.A.) în varianta „Pan”, din Pașii Profetului, singurătatea și liniștea încremenită a zeului sunt însoțite de jocul apei divine: „Stropi calzi de rouă-i cad pe buze:/unu,/doi,/trei./ Natura își adapă zeul./( s.n.)” . Fie că se numește Zamolxe, Pan sau Isus, Zeul se definește printr-o
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
bază de inspirație pentru semnificațiile textuale în propria creație, autorul precizează că metafora destinului, structurată sub forma unui monolog (solilocviu - enunțul este centrat exclusiv asupra locutorului care își exprimă reflecțiile, intențiile, opiniile, făcând abstracție de prezența altui personaj; el accentuează singurătatea ființei într-o lume, paradoxal, a comunicării), e „un fel de simfonie a cuvintelor - lirică și întunecată, pe tema limitelor însingurării”, condiție tragică a ființei contemporane, „nemaipomenit de singure”. Didascaliile implică autorul în structura textului, transformându-l într-un personaj-martor
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
cosmogoniei un caracter distinct și dramatic, mult mai mult decât ar putea să asigure atitudinea antagonică a Diavolului. Eliade descrie într-o manieră foarte expresivă acest caracter distinct: „Avem de-a face cu un alt tip de Dumnezeu; suferind de singurătate, simțind nevoia să aibă un tovarăș cu care să facă Lumea, distrat, obosit, și, în cele din urmă, incapabil să desăvârșească creația numai cu propriile lui mijloace” 13 zis Dumnezeu să se facă lumină și s-a făcut lumină». Și
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]