11,031 matches
-
autosceptic și totuși curios, neîncrezător și totuși căutător, binevoitor și totuși ironic"176. Această caracterizare a fenomenului postmodern îl conduce spre o viziune bahtiană asupra culturii ("carnavalescă", "polifonică", "dialogică"), astfel încât criticile prea dure la adresa postmodernismului i se par ușor deplasate, susținătorii modernismului poziționându-se doar într-o indezirabilă de acum "retorică a conservării estetice" și a principiilor absolute. Postmodernismul posedă avantajul de a induce o conștiință a pluralității, virtute care poate privi și modernismul, ale cărui trăsături le poate încorpora cu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ar avea nici o semnificație și nici o putere de explicație sunt de nedorit și ar trebui eliminate. După cum afirmă și Andreas Huyssen 194, indiferent cât de discutabilă este transformarea culturală despre care teoretizează postmodernismul, ea există și în acest context, atât susținătorii, cât și detractorii postmodernismului trebuie să cunoască trăsăturile și strategiile noului fenomen, astfel încât elogierea și ridiculizarea postmodernismului în ansamblu nu mai reprezintă opțiuni valabile. Ca o consecință a criticii reificării postmodernismului se impune și considerarea conceptelor specifice lui drept constructe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
acum își pierd relevanța în cultura contemporană, care a reziliat și binecunoscuta departajare dintre cultura "înaltă" și cultura "joasă", introducând un mixaj frenetic între diverse discursuri și stiluri. Nivelarea distincției de gen dintre filosofie și literatură, rod al disputelor dintre susținătorii continuării proiectului modern și postmoderni, poate fi un exemplu în acest sens, dar și eludarea în interiorul unui singur domeniu a delimitărilor riguros stabilite reliefează acest proces al formelor hibride. Hybris-ul pare a fi una dintre condițiile postmodernității, care, așa cum
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a doua a consumului descrisă de Lipovetsky, abordările din textele sale de după 1980 corespund descrierii fazei a treia a consumului. La fel cum mitul consumului are, după cum remarca Baudrillard, un discurs și un antidiscurs, propria sa teorie despre consum are susținătorii (care i-au lecturat exagerările sub forma avertismentului) și detractorii săi (care i-au lecturat exagerările sub forma lipsei simțului realității). Foarte multe interpretări au avut în vedere o serie de apropieri dintre teoria sa și cele ale Școlii de la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dreptul de a întemeia un convent, promițându-i că îl va ajuta. 17. Petru de Giovanni Olivi Petru de Giovanni Olivi (Olieu), mare teolog și filosof franciscan, cu o personalitate deosebită, a murit la Narbonne în 1298; a fost un susținător înflăcărat și maestru al spiritualilor, dar foarte echilibrat atât în apărarea unei respectări riguroase a sărăciei, cât și în profesarea unei ferme ascultări față de Biserică și față de papă, chiar dacă mesajul scrierilor sale poate să pară a fi contradictoriu. Despre el
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în același timp, cu un potențial atât de promițător pentru viitorul omenirii și al păcii mondiale. Ar fi de amintit faptul că Truman a refuzat cu tărie utilizarea armei nucleare în războiul din Coreea, mergând până la a-l demite pe susținătorul acestei strategii, faimosul general Douglas MacArthur. Cu toate acestea, mai ales în rândul militarilor americani, era încă dominantă concepția potrivit căreia arma atomică este doar un explozibil de foarte mare putere, fiind însă o armă ca toate celelalte folosite până
RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1529]
-
precedent. Șansele sale de a fi reales erau atât de mari, Încât mulți dintre cei mai puternici candidați din partidul de opoziție se hotărâseră să nu se mai Înscrie În cursa electorală. Totuși, Într-un interval de câteva luni, numărul susținătorilor președintelui a Început să scadă. Acesta părea să nu cunoască nevoile omului de rând. În noiembrie 1992, țara i-a cerut președintelui Bush, care avea autoritatea știrbită din cauza incapacității de a-i influența pe cei pe care Încerca să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
putea modifica parțial sau chiar infirma complet. Reluăm, deci, firul cercetării noastre de la momentul în care, oprindu-ne la crimen carminis, am trasat în linii mari curentele de idei care circulau în epoca lui Augustus la Roma, evidențiind, cum atât susținătorii regimului augustan cât și așa-zișii săi opozanți convergeau asupra liniei conducătoare care tindea la o emancipare morală a societății și la elevarea sa spirituală. La momentul respectiv am subliniat că Ovidiu credea că se poate baza pe cei din
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
credea că se poate baza pe cei din cercul anti-Augustus, răstălmăcind, însă, principiul de libertate, pe care cercul respectiv îl afișa ostentativ, la fel de altfel, ca și Augustus însuși. Într-adevăr, dacă acea Weltanschauung metafizico-religioasă era comună atât lui Augustus și susținătorilor săi cât și opozanților (nu și lui Ovidiu însă), aceasta începea să se diferențieze în mod fundamental în cazul implicațiilor politice. Augusto era extrem de hotărât să urmeze în continuare buna tradiție republicană, considerând că i-a redat republicii, oprimată de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
am fost făcut cavaler recent prin darul (favoarea) Fortunei"152. Si quid est, usque a proavis vetus ordinis heres, Non modo fortunae munere factus eques. În aceste versuri, dacă atitudinea polemică împotriva acelor homines novi (= cavalerii Fortunei)153 și a susținătorilor lor, Augustus în primul rând, nu e exprimată formal, aceasta este totuși clar și categoric implicită: cavalerii noi fie ei și ai banilor, dar cu siguranță a Fortunei sunt în contrast cu noblețea lui foarte veche. Dacă se are în vedere că
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
oricărei situații umane, printre altre figuri faimoase (Cresus, Marius), o menționează și pe aceea a lui Pompeius: Cine a fost mai mare decât Marele Pompeius? Totuși acel faimos erou (ille) cu voce rugătoare de exilat a cerut ajutor unuia dintre susținătorii lui, și acel erou, de care asculta întreaga urbe, a devenit cel mai nenorocit dintre toți oamenii"289. Și în Fasti (I, 603-604) se regăsește aceeași exaltare: O mare Pompeius (Magne), numele tău este măsura faptelor tale; [dar cel care
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
trebuit să readucă în discuție reinstaurarea republicii, pare că vrea să-i dezvinovățească dinainte pe prieteni (mai ales pe cei mai apropiați) de orice acuzație de "colaboraționism" cu regimul lui Augustus: intervențiile pe lângă "tiran" fuseseră nule, ei nefiind evident printre susținătorii regimului imperial (despre care se credea că va cădea odată cu moartea lui Augustus). Nu este exclusă nici această preocupare; în același timp respectiva scrisoare accentuează abandonul total din partea prietenilor, dar, potrivit mai multor scrisori, acest abandon nu era decât parțial
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cele ce urmează. Întorcându-ne la cele afirmate la începutul lucrării noastre 329, putem anticipa că cei doi consuli din anul 11 î.H., cel puțin virtual "dacă nu erau adversari ai împăratului, nu erau nici dintre cei mai aprigi susținători ai lui"330, cum trebuia să fie și anterior am insistat suficient de mult asupra acestui fapt un cerc larg de personalități aristocrate romane, care preferau să se țină departe de chestiunile publice, fapt care a dus la promulgarea unei
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Scholte 373 consideră că această scrisoare îi este adresată lui Cotta Maximus, deoarece în versurile 29 și urm. Ovidiu se laudă cu prietenia fratelui lui Maximus; potrivit lui Groag este evident că acest frate este M. Valerius Messalla Messalinus, cunoscut ca susținător al poetului. Din punctul nostru de vedere, nu este deloc evident, pentru că fratele la care se face trimitere poate fi foarte bine Africanus Fabius Maximus 374, fratele lui Paulus, născut în 45 î.H., consul din 10 î.H. (un
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
concrete primite din capitală) era pe punctul de a se transforma în realitate. Ne putem imagina cu câtă bucurie o aștepta Coeperat Augustus deceptae ignoscere culpae:411 când totul s-a prăbușit din nou în jurul poetului: murise Paulus Fabius Maximus, susținătorul său, puternicul său prieten, capabil să domolească furia împăratului! Tacitus ne oferă mai multe detalii referitoare la moartea lui Paulus Fabius Maximus (Annales, I, 5). El ne povestește un rumor pentru a cărui veridicitate nu-și asumă responsabilitatea (utcumque se
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
zeul cel mai blând și mai cumpătat. Chiar și numai gândul, deși îndepărtat de Ovidiu, de a-l compara pe Augustus cu asemenea tirani sau cu ființe monstuoase de o cruzime proverbială, nu-l putea măguli pe Împărat și pe susținătorii săi: poate astfel ar fi fost avertizați. Însă, opozanții față de regimul augustan înțelegeau fără îndoială, din zbor, că Ovidiu era convins de veridicitatea identificării lui Augustus cu respectivele personaje sângeroase și despotice. De altfel, prin faptul că nu îndrăzneau să
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
tempora noris, are pentru noi, o poziție strategică asemănătoare cu cea a sintagmei si quid est (v. 7), care indica antiteza dintre noblețea antică a lui Ovidiu și (subînțeleasa) lipsă de noblețe a celor din cercul lui Augustus și a susținătorilor săi. Este evidentă pentru noi intenția lui Ovidiu de a atrage atenția cititorului asupra versului următor. Și atunci ce importanță avea pentru Ovidiu evenimentul cu care el vrea să marcheze pentru eternitate anul nașterii sale? După ce am observat la Ovidiu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
atâta timp cât Roma, fiica lui Marte, va contempla învingătoare de pe muntele său întreaga urbe supusă, eu voi fi citit"461. Faima poetului, dincolo de voința lui Augustus, este asigurată fiind strâns legată de destinul nemuritor al Romei. Sfidarea lui Augustus și a susținătorilor săi era deja implicită în încheierea Metamorfozelor, opera pe care o finaliza Ovidiu în momentul în care a fost trimis în exil462. Iamque opus exegi, quod nec Iovis ira nec ignis nec poterit ferrum nec edax abolere vetustas. cum volet
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
atât de această străveche tradiție, cât și de concepția sincretică asupra vieții, influențată parțial de elenism-ebraismul timpului, care-și făcea drum tot mai mult în epoca augustană. Din acest punct de vedere, Ovidiu se distingea atât de Augustus și de susținătorii lui, deschiși spre viitor, cât și de conservatorii și opoziționiștii, îndreptați mai ales spre mos maiorum de antică tradiție republicană. Din respectiva Weltanschauung ovidiană izvora atitudinea sa politică, bazată pe elogierea libertății (nu numai de ordin civic, ci și moral
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
deci, rădăcini mai adânci în teren politic. Dacă Iullus Antonius, cfr. din nou H. BARDON, op. cit., II, p. 67; GRABE 22) Iullus Antonius, în RE, I, col. 2585. Nici consulii anteriori: Paulus Fabius Maximus și Q. Aelius Tuberus nu erau susținători de încredere ai regimului lui Augustus. 376 A se vedea cele spuse mai sus la momentul oportun. 377 Cf. despre acesta art. 108) Q. Fabius Maximus, în RE: cit. 378 Cf. GROAG, ibid. 379 Epist. ex Ponto, II, III, 1-6
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mișcarea New Age. Subscriu întru totul opiniei lui Virgil Nemoianu că lumea religioasă este infinit mai complexă, iar alegerile sunt discutabile (uneori fantasmele religioase sunt cele care ne aleg pe noi!), iar New Age are acum din ce în ce mai mulți simpatizanți și susținători în Occidentul european și american. M-am oprit și eu succint asupra mișcării New Age în două dintre cărțile mele (Imaginarul social al tranziției românești și Sociologia religiilor). Ceea ce mă reține în mod deosebit acum și aici este o versiune
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
teroriști au fost alături de unii străini, componente ale DIA, ceva deținuți din penitenciare și, în rest, a făcut treaba confuzia"116. Cea de-a doua subramură a scenariului KGB-ist reprezintă, pur și simplu, negarea implicării KGB-ului. Principalul ei susținător este criticul Mihai Ungheanu. În cartea sa consacrată Revoluției române din 1989 - Un război civil regizat? - el susține inadecvarea "revoluției de catifea" în România. Reprezentativă ar fi pentru noi doar "revoluția de sânge". De ce? Pentru că ar fi existat dintotdeauna la
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
civile"154. Din fericire, susțin adepții acestei interpretări, planurile teroriștilor au fost eficient dejucate de revolta spontană a miilor de români. Ei ar fi deconstruit în ultimă instanță, "scenariul antiromânesc lucrat la mai multe mâini"155. Care sunt însă argumentele susținătorilor tezei terorismului străin? Mihai Ungheanu invocă obscure și diferite "informații culese la fața locului", articole din România Mare și alte publicații. Cine erau de fapt acești străini metamorfozați în misterioșii noștri teroriști din decembrie '89? Cu toții par a fi de
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
pe om - omul Înaintat al zilelor noastre, cu mărețele lui idealuri, cu minunatele lui trăsături noi, cu variatele lui preocupări de făuritor pasionat al unei lumi noi și de dușman a tot ce este potrivnic vieții. Se știe că tocmai susținătorii concepției burgheze a artei pentru artă limitau artificial tematica poeziei la natură (privită de cele mai multe ori În afara legăturii indestructibile Între natură și om) și la dragoste, bucurie, tristețe, etc. (Ă). Dimpotrivă, realismul socialist combate orice limitare și sărăcire artificială a
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Rusia domnea ticăloșia. (Ă)». „Dintr-o văgăună” aceasta este poziția de pe care au fost scrise Cântecele de primăvară ale lui Alexandru Căprariu, precum și celelalte poezii amintite. (Ă). În articolul intitulat Când poetul se depărtează de viață, Scânteia arăta că «tocmai susținătorii concepției estetice burgheze a artei pentru artă limitau artificial tematica poeziei la natură (privită de cele mai multe ori În afara legăturii indestructibile Între natură și om) și la dragoste, bucurie, tristețe etc. (privite ca sentimente individualiste, care rup pe om din legătura
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]