10,339 matches
-
ochii pe ceas până la următoarea pauză de ceai dintr-o sală sinistră plină cu angajați... De ce nu? Lucrul la o firmă se aseamănă uneori cu prostituția... Autoarea (respectăm convenția) convinge cititorul că este inteligentă și cultă, convinge că are simțul umorului de la nuanțe fine, subtile până la cele grotești. Cu unii clienți poartă conversații ce dovedesc asimilări profunde din literatură și muzică ori interpretări științifice legate de diferite fapte și evenimente. Relatează, în trecere, că umblă prin magazine nu numai după lenjerie
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a oferi cititorului prilejul să învețe din experiențele ei și din ideile enunțate în lucrări erotice studiate ca și din parcurgerea site-urilor erotice de pe internet. Aceleași mijloace de exprimare literară folosește autoarea româncă, ca și autoarea engleză, ironia, autoironia, umorul. Desigur, diferă referirile la persoanele publice aflate pe scena politică, din media și din lumea mondenă (nu exemplificăm). Autoarea bucureșteană nu se victimizează cum că n-ar fi găsit locuri de muncă, amintește însă câteva dintre ocupațiile ei ca damă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
evenimente publice de lux, însoțitoarea unor delegații străine, crăciuniță de lux în Poiana Brașov, baby-sitter pentru un adolescent drogat (a refuzat), însoțitoarea unui client la cazinoul din Monte Carlo. Autoarea mărturisește că a visat să devină scriitoare, știe că are umor și simț lucid de analiză a faptelor de viață cunoscute și mediatizate. Nu a deranjat-o faptul că unii o consideră c.... de lux iar alții, o femeie emancipată, liberă și dezinhibată. Se declară, fără rezervă, dependentă de pasiunea sexului
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
o femeie emancipată, liberă și dezinhibată. Se declară, fără rezervă, dependentă de pasiunea sexului, comentează experiențele plăcute și neplăcute de care a avut parte. Cu oroare a reamintit aberațiile sado-masochiste la care a participat ori la care a asistat. Cu umor și autoironie spune la ce poate renunța pentru sex: la somn, Tv, muzică, cluburi, bârfe, ziare, ambiții literare, la propria lene. Nu poate renunța pentru sex la: mâncare, manichiură, cumpărături, mașină, farduri, duș, vacanțe. Dezinhibata autoare elaborează tot felul de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
35, în 1963, la Universitatea din Sidney, Arrabal s-a explicat asupra termenului care începea să se răspândească în exteriorul grupului inițial. El definește acolo temele și polii de interes ai "omului panică": "eul, alegoria și simbolul, misterul, sexul, dragostea, umorul, crearea de himere, realitatea care merge până la coșmar, murdăria, sordidul ca și memoria, întâmplarea, încurcătura". Începând din 1962, publicațiile, expozițiile, scurtmetrajele grupului se succed. 2.2. Stanislavski sau arta "retrăirii" Pentru Constantin Stanislavski (1863-1938), care cumulează tripla experiență de actor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
III, v.165-168) " Atunci când vedem crime și omoruri întregi, Iar la sfârșit sunt veseli cei mari, însă și Regi, Când vorba ne-o inspiră și ce-i grav și ce e-njositor, Să spui că-i tragi-comedie lipsit e de umor." (n.tr.) 7 Traducere după textul francez. (n.tr.) 8 În ciuda acestui sfat pe care îl dă, el nu utilizează proza, ci recurge la versuri lipsite de formă fixă, pentru a imita cât mai mult posibil conversația. 9 Este vorba
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tragediei” -, urmărește, cu un complex spirit de sistem, să deceleze categoriile și formele străvechiului gen în zilele noastre. Concluzia se cristalizează într-un dens pasaj sintetic. Tragedia contemporană „se îndepărtează de excepție, sub orice formă, de spectacular, înlocuiește sublimul prin umor, nu recunoaște transcendentul, refuză eroul ca și intriga, reconsideră spațiul, descalifică timpul, ca să ne introducă într-un univers insignifiant, dar cu atât mai teribil, în care discursul și moartea, singurele evenimente, se întâlnesc potrivit normelor unei vechi retorici”. E, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
apare în 1986. Colaborează la „Luceafărul”, „România literară”, „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Poesis”, „Semnal” (Toronto), „Ultima oră” (Tel Aviv) ș.a. Semnează și Boris Marian Mehr. I se acordă Premiul Cenaclului „Nichita Stănescu” în 1985. Poezia lui M. cultivă un umor discret, reținut, asociat acidității asumate, într-un stil direct, ca într-o radiografie a trăirilor. Figura centrală din plachetele sale este profesorul, mască auctorială ce dezvoltă aserțiuni filosofice. Poemele au o structură dialogică: se deschid cu maximele expuse de profesor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
Figura centrală din plachetele sale este profesorul, mască auctorială ce dezvoltă aserțiuni filosofice. Poemele au o structură dialogică: se deschid cu maximele expuse de profesor, urmează interpretarea în registru parodic și se încheie cu adevărurile expuse ex cathedra de către profesor. Umorul fin vine din manevrarea ingenioasă a acestui scenariu care opune absolutul prozaismului cotidian: „Progresul este intrarea în absolut / a valorilor morale, prin repetiție, însă, / valorile se înjumătățesc”; Profesorul tăia cu cuțitul bucata / din farfurie, șervetul îi stătea strâmb, / am vrut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
capabil să evite excesele și să controleze efectele asupra cititorului. Formula este, în general, aceea a postmodernismului, cultivat cu nonșalanță, în orice caz fără fanatism. Paginile, vii și pline de culoare, configurate ca un puzzle, sunt străbătute de ironie, de umor burlesc sau grotesc, adică de ceea ce trimite la distanțarea de lumea contemplată și reconfigurată în text, cu care scriitorul nu vrea ori ezită să se identifice. Personajele, sumar creionate, însă memorabile prin destin, limbaj și comportament, își trăiesc, cu resemnare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
Cizmele cocostârcului (1967), Noile aventuri ale lui Nătăfleață (1978). Alte volume (Prafuri amare, 1955, Piatra de încercare, 1958, În alb și negru, 1977) vehiculează motive satirice curente, precum și locuri comune propagandistice. Limbajul poetic este aerisit și modern, uneori chiar proaspăt. Umorul, ironia ori șarja sunt folosite și în romanele Singur în fața dragostei (1966), Unchiul din Paris (1973), Local ploi de scurtă durată (1986). Dialogul este vioi, acțiunea se desfășoară dinamic. B. este și un dramaturg înzestrat, abil în construirea succesiunii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285963_a_287292]
-
și pe cele ale lui Pușkin și Lermontov doar în traduceri în limba franceză. Ca și pe Desiderius Erasmus, pe care îl considera drept unul dintre cele mai profunde spirite filosofice din istoria omenirii, punîndu-l alături de Voltaire și susținînd că umorul acestuia a contribuit poate în aceeași măsură la înfăptuirea Reformei ca și Luther însuși. Din literatura română l-a recitit pe Eminescu mai atent și mai profund ca înainte, admirația sa pentru marele om și pentru țărănimea română crescînd și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
facem că muncim, ei se fac că ne plătesc”. Mulți muncitori, mai ales cei necalificați, erau avantajați de acest aranjament care, În schimbul supunerii politice, asigura o pensie și mai puțină bătaie de cap la locul de muncă. Cum preciza cu umor involuntar Micul dicționar politic oficial din Germania de Est, „În socialism, contradicția capitalistă dintre muncă și timpul liber dispare”. În jurul anului 1980, singurele sectoare care funcționau Într-o economie comunistă tipică erau industria de apărare puternic tehnologizată și așa-zisa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
neofiți - incapabili de distincții argumentate Între „bun” și „prost”, dar urmând entuziaști imperativele modei. Nu era o situație atât de nemaivăzută cum afirmau pesimiștii din cultură: anxietatea ușor de exploatat a păturii de nouveaux riches semidocți constituie o sursă a umorului În teatru și În literatură Încă de pe vremea lui Molière. Nouă era scara continentală a transformării culturale. De la Barcelona la Budapesta, componența publicului era șocant de uniformă - la fel ca materialul oferit. O confirmare În plus, pentru critici, că artele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al cărei efect strămoșii noștri nu-l bănuiau și pe care marele Pasteur îl explică fără a-l demistifica. Erudiția, dorința de a înțelege și de a explica, dar și plăcerea de a povesti și de a povesti cu tâlc, umorul și cordialitatea îi dau acestei cărți cuprinzătoare un "buchet" poetic aparte, făcând din ea o operă minunată în care se regăsesc spiritul cartezian al juristului dar și deschiderea spre lume a umanistului. Fie ca această carte să aibă puterea de
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Durandin Istoria universităților, Christophe Charle, Jacques Verger Lecțiile istoriei, Alexandru Husar Magia aurului, George Nicolescu Marile migrații din estul și sud-estul Europei, Victor Spinei Martha Bibescu și Kromprinzul, Constantin Iordan (ed.) Modernizarea sistemului electoral, Sorin Radu O istorie culturală a umorului, Jan Bremmer, Herman Roodenburg O istorie a Rusiei, Nicholas Riasanovsky O istorie a statului și societății bizantine (vol. 1, 2), Warren Treadgold O istorie socială a cunoașterii, Peter Burke O scurtă istorie a Germaniei, Mary Fulbrook Pacea neterminată, Mihály Fülöp
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
în oarecare măsură, deoarece subliniază numai un singur aspect, anume acela al "unității în varietate" și sugerează paralelisme biologice care nu întotdeauna sunt potrivite. Pe de altă parte, formula "identitatea dintre conținut și formă" în literatură, deși atrage atenția asupra umor strânse raporturi de interdependență în cadrul operei literare, ne induce în eroare fiind mult prea facilă. 53 Ea stimulează iluzia că analiza oricărui element al unei opere, indiferent dacă aparține conținutului sau tehnicii, este deopotrivă de utilă și ne scutește de
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
analizăm și să judecăm o operă literară 78 individuală și nici măcar să abordăm ansamblul complicat al genezei ei ; în loc de aceasta, ele se ocupă cu precădere fie de ecourile unei capodopere, cum ar fi traducerile și imitațiile, de cele mai multe ori ale umor autori de mina a doua, fie de preistoria unei capodopere, migrația și răspândirea temelor si formelor ei. Astfel concepută, "literatura. comparată" .pune accentul pe factori externi; iar declinul acestui tip de "literatură comparată" în ultimele decenii reflectă tendința generală de
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
povestiri, situate în descendența lui I. L. Caragiale sau a lui Anton Cehov, exersează mai multe tipuri narative, în romanul „Tainele inimei” (1988; Premiul Academiei Române) construiește complex - utilizând mai multe planuri și voci - și solid. „Aude” cu finețe și înregistrează cu umor discret vorbirea personajelor din diverse medii. Pe fundalul cvasimonografic al orășelului de provincie dobrogeană în curs de a-și pierde ritmul patriarhal, în anii ’70-’80 ai secolului trecut, grupează câteva personaje și detașează un protagonist, tânărul inginer Octavian Vâlcu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
dislocate, dar cu o notație plină de fantezie și de pitoresc”, iar G. Călinescu, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent din 1941, îl plasa în secțiunea Momentul 1932, menționându-l, după Mircea Damian și Stoian Gh. Tudor, la „umorul proletar”: „evocă umoristic, pe urmele lui Bacalbașa, mizeriile vieții de cazarmă și stenografiază nu fără pitoresc limbajul mahalalelor”. Prozatorul practică incizii scurte, dar cu alonjă nuvelistică, în biografia oamenilor obișnuiți, valorificând resursele cotidianului, deopotrivă dramatice, mizere și stereotipe, ca și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
popular, autorul păstrând motivele (călătoria, Încercarea puterii, pețitul, probele), personajele fabuloase, ajutoarele În sprijinul binelui și formulele tipice. Introduce Însă din structura basmului cult umanizarea fantasticului prin comportamentul, gestica, psihologia și limbajul personajelor, precum și narațiunea, dialogul la care se adaugă umorul, jovialitatea și erudiția paremiologică. Toate aceste particularități pun În evidență talentul prozatorului ilustrat cu prisosință În „Amintiri din copilărie”. Povestea poate fi socotită un bildungsroman pentru că naratorul urmărește de-a lungul narațiunii devenirea unui personaj, În cazul de față, a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
este prima povestire din cele nouă din volumul amintit. Ea aduce În memoria călătorilor de la Hanu Ancuței o Întâmplare hazlie, menită să pună În evidență talentul excepțional de povestitor al lui Mihail Sadoveanu, În care, deseori, Își află locul un umor popular robust, optimist și plin de haz. Trebuie să menționăm că lumea aceea din Întregul volum de povestiri este rodul fanteziei prozatorului, pasionat de vânătoare și pescuit. Faptele și Întâmplările din cele nouă povestiri din volumul „Hanu Ancuței”, se petrec
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
În fața căruia se afla. Cercetând cu atenție documentele, domnitorul Îi face dreptate și, amintindu-și de Întâmplarea de la han, Îl Întreabă ce ar fi făcut daca nu iar fi dat dreptatea cuvenită. Răspunsul comisului vine promt, cu aceiași nota de umor: „Eu vorba nu mi-o iau Înapoi, iapa-i peste drum!”. Dând dovadă de curaj si demnitate, Vodă, om cu simțul umorului, face haz de răspuns și trimite cu Ioniță comisul un slujbaș pentru a-l Îndreptăți. După dovedirea descendenței
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ar fi făcut daca nu iar fi dat dreptatea cuvenită. Răspunsul comisului vine promt, cu aceiași nota de umor: „Eu vorba nu mi-o iau Înapoi, iapa-i peste drum!”. Dând dovadă de curaj si demnitate, Vodă, om cu simțul umorului, face haz de răspuns și trimite cu Ioniță comisul un slujbaș pentru a-l Îndreptăți. După dovedirea descendenței calului, comisul Ioniță adaugă: „După asta puteți cunoaște ce fel de om sunt eu.” Spre finalul replicii, crează posibilitatea inserției unei noi
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
tipice genului dramatic, cum este aceea a jocului de cărți de la căpătâiul lui moș Costache, În timpul agoniei sale. Prin intermediul monologului interior, sunt evidențiate gândurile personajelor prezente, fiecare este preocupat de o altă problemă, nici unul sensibil la drama muribundului. De asemenea, umorul este un alt element al originalității lui G. Călinescu. Romanul e considerat comic prin folosirea unor procedee: tipologia redusă la esență, personajele - caricaturi (Simion), prezența unor teme și motive specifice comediei. Limbajul este uniformizat, ceea ce trădează faptul că naratorul se
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]