105,709 matches
-
compania piticilor și elfilor, petrecând aparent o scurtă perioadă de timp, dar descoperind, la întoarcere, că au trecut multe generații - cu science fiction-ul modern care duce la același rezultat prin intermediul relativității și al călătoriei cu viteze apropiate de cea a luminii. În carte, "piticii" trăiesc sub pământ și au o societate industrială de început care, spre deosebire de societățile industriale din istoria omenirii, nu interferează cu societățile mai puțin dezvoltate de la suprafață. Societatea interstelară a ecumenilor a pus la dispoziția piticilor o navă
Lumea lui Rocannon () [Corola-website/Science/321421_a_322750]
-
de cucerire și care a ales această lume "primitivă" ca locație pentru baza sa secretă. După ce inamicul îi distruge nava și îi omoară însoțitorii, Rocannon pornește în căutarea bazei acestuia, pentru a alerta Liga prin intermediul sistemului de comunicare cu viteza luminii aflat acolo. Deoarece mijlocul său avansat de transport a fost distrus, el trebuie să călătorească folosind alte moduri (pe spatele unor uriașe pisici zburătoare, cu barca sau pe jos). Călătoria sa îndelungată și primejdioasă, în care e însoțit de companionii
Lumea lui Rocannon () [Corola-website/Science/321421_a_322750]
-
Erythro) sau motoarele rotor (""). Romanul este situat într-o eră în care călătoria interstelară este pe punctul de a fi descoperită și perfecționată. Apare o așa numită tehnologie "hyper-assistance" care permite călătoria la o viteză puțin mai mică decât viteza luminii care este folosită pentru a muta o colonie de pe o stație spațială numită Rotor aflată în vecinătatea Pământului spre o pitică roșie recent descoperită, denumită Nemesis. Acolo va fi așezată pe orbita unui satelit semi-locuibil, Erythro, numit astfel datorită luminii
Nemesis (Asimov) () [Corola-website/Science/321434_a_322763]
-
luminii care este folosită pentru a muta o colonie de pe o stație spațială numită Rotor aflată în vecinătatea Pământului spre o pitică roșie recent descoperită, denumită Nemesis. Acolo va fi așezată pe orbita unui satelit semi-locuibil, Erythro, numit astfel datorită luminii roșii pe care o primește de la stea. Se descoperă în cele din urmă că viața bacteriană de pe Erythro formează un organism colectiv care dispune de o formă de conștiință și telepatie (un concept similar cu Gaia din seria Fundația). În timp ce
Nemesis (Asimov) () [Corola-website/Science/321434_a_322763]
-
în 1995 de descoperirea primei planete extrasolare care orbita o stea asemănătoare soarelui (51 Pegasi), numită "Bellerophon". Mai mult, prima planetă aparent "locuibilă" descoperită, Gliese 581 c, orbitează în jurul unei pitice roșii (Gliese 581) aflată la doar 20.3 ani lumină de Pământ — o asemănare notabilă cu cartea, în care Erythro este primul corp ceresc extrasolar locuibil.
Nemesis (Asimov) () [Corola-website/Science/321434_a_322763]
-
de gută. Diagnosticul definitiv de gută se bazează pe identificarea cristalelor de urat monosodic în lichidul sinovial sau într-un tofus. Toate probele de lichid sinovial prelevate din articulațiile inflamate nediagnosticate trebuie examinate pentru decelarea acestor cristale. La microscopul cu lumină polarizată, acestea se prezintă sub forma unor ace cu birefringență puternic negativă. Această analiză este dificil de realizat și necesită adesea un observator calificat. De asemenea, lichidul trebuie examinat la timp relativ scurt după aspirare, deoarece solubilitatea cristalelor este afectată
Gută () [Corola-website/Science/321436_a_322765]
-
diametru la bază de 31,36 metri (echivalentul unui bloc modern cu 9 etaje, așezat de-a latul). Cupola parcă plutește pe cele 40 de ferestre care o înconjoară la bază. Ea pare a pluti, a se înălța, purtată de lumina ferestrelor ce-i înconjoară baza. Spațiile de la parter erau rezervate bărbaților, iar cele de la galeriile etajului erau destinate femeilor. Spațiul central al bisericii, cel mai luminat, era destinat clericilor și este mărginit pe două nivele de șiruri grațioase de coloane
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
fi trebuit numai câteva decenii pentru a-și salva bogăția decorației creștine seculare. Zidurile laterale ale edificiului, la nord și sud, cuprinse sub arcuri mărețe, sunt străpunse de mulțime de ferestre dispuse pe mai multe rânduri. Prin ele se revarsă lumina zilei spre spațiul central de jos și spre cel de la galerii. Întregul perimetru al spațiului central, până la galerii, și nartexul interior, până la bolțile cu mosaic, sunt placate cu marmură într-o paletă coloristică discretă inimitabil de diversă. Unii autori vorbesc
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
-lea. La parter, deasuppra "Porții imperiale" se găsește un tablou valoros reprezentând pe Christos așezat pe un tron opulent, făcând cu mâna dreaptă semnul botezului și ținând în mâna stângă o carte deschisă ce poartă scris: "pace vouă, eu sunt lumina lumii". În partea stâga jos se prosternează împăratul Leon al VI-lea Filozoful cerând îndurare pentru greșala celor patru căsătorii ale sale. De o parte și de alta, în medalioane este reprezentată Fecioara și Arhanghelul Gabriel. La capătul de sud
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
pionier al spațiului împotriva voinței sale, începând o călătorie de zece ani pentru a explora centrul galaxiei. Dar el e conștient că acești zece ani corespund câtorva mii pe Pământ, deoarece timpul trece diferit pentru cei care călătoresc cu viteza luminii decât pentru cei care rămân pe o planetă. Revoltat de acest lucru, Jerg își fixează un obiectiv: are zece ani, sau o mie de ani, pentru a distruge totul. Dar centrul galaxiei este o regiune misterioasă, mijlocul nesfârșitelor drumuri stelare
Gambitul stelelor () [Corola-website/Science/321489_a_322818]
-
denumit "Jenseitsflugmaschine" sau JFM a fost construit se pare în 1924. Proiectul era inspirat din contactele avute de mediumii din societatea Vril, Maria Orsic și Sigrun, cu diverse entități din civilizația Aldebaran, din constelația Taur, situată la 65 de ani lumină de Soare. În urma informațiilor obținute de mediumul Maria Orsic, aparatul JFM a fost dotat cu un „levitator” realizat de W. O. Schumann de la Universitatea Tehnică din München, care avea să fie perfecționat și denumit SM-Levitator. Rundflugzeug RFZ Series 1-7: Proiectul
Programul spațial nazist () [Corola-website/Science/321494_a_322823]
-
formă cilindrică, 139 de metri lungime. O dată finalizată, ar fi găzduit în interior o navă Haunebu IV și două aeronave Vril 2, capabilă să ajungă la Aldebaran, cea mai luminoasă stea din constelația Taurus, situată la circa 65 de ani lumină de Soare, visul suprem al Vril Gesellschaft. A fost cel mai cunoscut dintre proiectele farfuriilor zburătoare germane, din care 15 prototipuri au fost construite, și a purtat numele după inginerii Rudolf Schriever și Otto Habermohl, cooptați în constuirea navelor. Conform
Programul spațial nazist () [Corola-website/Science/321494_a_322823]
-
convorbirea îi este însă întreruptă de sosirea metroului); Richard Oakes e arătat în metrou, cu tâmpla lipită de geam. Există și câteva scene care fac o oarecare trimitere la versurile piesei, scene în care personajele sunt arătate dansând, înconjurate de lumini portocalii.
Saturday Night () [Corola-website/Science/316401_a_317730]
-
uneori posterioară: "N-am putut veni, dar ți-am trimis bani, care îți vor fi servit. Perfectul infinitiv exprimă o acțiune trecută, de regulă anterioară celei a verbului regent ("Faptul de a fi declarat adevărul l-a pus într-o lumină proastă"), sau posterioară, dacă are funcția de complement circumstanțial de timp: Înainte de a fi venit el, mă simțeam bine". Viitorul propriu-zis se folosește de obicei cu valoare absolută, exprimând o acțiune care urmează să se efectueze după momentul vorbirii: Am
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
fost una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. După ce orașul a fost cucerit și a fost acoperit de nisipurile deșertului, Mushussu a fost uitat pentru două mii de ani, până când o expediție arheologică germană a scos din nou orașul la lumină. Pe pereții săi reconstruiți silueta lui Mushussu a apărut din nou triumfătoare. De atunci, rasa a evoluat din puținele exemplare care supraviețuiseră. Mushussu este un însoțitor credincios, un bun paznic și priceput cu copiii. Datorită descendenței lui divine și a
Mushussu () [Corola-website/Science/316425_a_317754]
-
Norii stratosferici polari, cunoscuți și sub acronimul PSC (abvrevierea lui Polar Stratospheric Cloud), sunt nori aflați la o altitudine de 15.000-25.000 metri, situați în stratul inferior al stratosferei. Aceștia prezintă fenomenul de irizare, difracția luminii în cele 7 culori, prezentând uneori și fenomenul de sidefare. În contrast cu troposfera, stratosfera este foarte uscată, nepermițând astfel formarea norilor în general. Și totuși, deasupra cercului polar se pot forma nori arctici foarte înalți în stratosferă, aceștia fiind clasificați după
Nor stratosferic polar () [Corola-website/Science/316434_a_317763]
-
se poate aplica lui Dreyfus și că cea care poartă data de 1896 are toate caracteristicile unui fals”, ceea ce i-a adus încă unsprezece luni de închisoare. La 13 august seara, căpitanul Cuignet, atașat al cabinetului ministrului Cavaignac, lucrând la lumina unei lampe, a observat că culoarea liniaturii hârtiei din antetul și de la baza paginii nu corespundea cu cea din partea centrală. Cavaignac a încercat din nou să găsească motive logice pentru vinovăția și condamnarea lui Dreyfus dar nu a trecut această
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
decroșată și de formă poligonală, acoperișul cu dublă poală. Pictura a fost restaurată în prima jumătate a sec.XIX de un meșter necunoscut. Este în culori vii: roșu aprins, albastru, plus destul de mult alb, deosebit de armonios combinate potrivindu-se cu lumina slabă a interiorului, pentru a sulinia intensitatea acestuia. Se remarcă pe bolta naosului, într-un dreptunghi Treimea (Tatăl, cu un glob mare, albastru, pe care este pictată crucea, Fiul, cu o cruce mare în mână și Sf. Duh sub formă
Biserica de lemn din Ferești () [Corola-website/Science/316485_a_317814]
-
de regulă, în mișcare, în unghiuri neașteptate, care mențin o irepresibila impresie de manifestare, de neîntreruptă activitate. Ele evocă teritoriul mitologiei sau al legendelor literare (Adam; Centaur; Fiul risipitor; Ulise) sau pot impune imagini simbolice (diverse întruchipări ale Căutătorului de lumină). Spațiul existenței poate fi traversat de aedul singuratic, un „observator” pătrunzător al spectacolului vieții. Expoziția de la Calpe Gallery din Timișoara cuprinde o selecție din lucrările de sculptură și, totodată, o selecție din pastelurile lui Ion Iancuț. Dincolo de aspectele tehnice (din
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
mizei tematice cum nu se întâlnește la tot pasul. Acesta, deoarece artistul însuși manifestă o constantă puțin comună în urmărirea temelor preferate. O existență a sordidului și banalului pe care o radiografiază cu severitatea celui deprins să cumpănească totul în lumina marilor modele biblice și mitologice. El antepune efemerul duratei și mizeria esenței dăinuitoare. Lumea lui Iancuț pare a fi una a neputinței suverane: bătrâni, milogi, orbi, sluti, o fauna despuiata de spirit, vermicida, extrasa din ramele lui Bosch și Bruegel
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
cu pregnanță marii protopsalți ca: Macarie Ieromonahul (1775-1836), care tipărește la Viena, în 1823, primele cărți de muzică bisericească în limba română: Teoreticonul, Anastasimatariul și Irmologhionul; Anton Pann (1797-1854), care în numai paisprezece ani (1841-1854) a reușit să dea la lumină, în tipografie proprie, paisprezece titluri de cărți de muzică bisericească, la care, dacă adăugăm numărul volumelor și al retipăririlor, ajungem la o cifră impresionantă; Ștefanache Popescu (1824-1910) a continuat munca celor doi, lăsând apoi ștafeta ilustrului său ucenic Ion Popescu-Pasărea
Muzica bisericească românească () [Corola-website/Science/322339_a_323668]
-
liturgice pe glasul 8, păstrate cu sfințenie și astăzi, alături de cele ale lui Anton Pann, pe glasul 5, în forma lor neschimbată - creații pur românești; Filotei Moroșanu (1876-1951), de la Mănăstirea Văratec, alcătuitorul melodiei pe glasul 8 al imnului de la Vecernie “Lumină lină”, melodie ce cunoaște astăzi cea mai largă răspândire la români; Victor Ojog (1909-1973), care a alcătuit și a tipărit "Anastasimatarul Sf. Mănăstiri Neamț" ș.a. În Transilvania și Banat activează următorii: George Ucenescu (1830-1896), de la școala românească din Șcheii-Brașovului, “student
Muzica bisericească românească () [Corola-website/Science/322339_a_323668]
-
200 de victime îi sunt atribuite, folosind o mitralieră Suomi KP-31. Ce este într-adevăr remarcabil este faptul că toate victimele au fost înregistrate în mai puțin de 100 de zile de război, într-o perioadă a anului în care lumina naturală e doar câteva ore pe zi. Ca lunetist, Häyhä a folosit o varianta finlandeză a puștii Mosin-Nagant: M/28 "Pystykorva" sau "Spitz", pentru că se potrivea consituției sale (avea o înălțime de 1.60 m). El a preferat să folosească
Simo Häyhä () [Corola-website/Science/322338_a_323667]
-
prezintă un obiectiv mai mic (un lunetist trebuie să ridice capul mai mult atunci când utilizează o lunetă telescopică) și o vizibilitate mai fiabilă (sticla telescopică se aburește cu usurinta pe vreme rece), permițând în același timp o acoperire mai bună (lumina soarelui se poate reflecta în lentilele telescopice, dezvăluind poziția lunetistului). O altă tactică folosită de către Häyhä a fost de a compacta zăpadă din fața lui, astfel încât lovitura să nu lase urme în zăpadă și să-i dezvăluie poziția. Din același motiv
Simo Häyhä () [Corola-website/Science/322338_a_323667]
-
cărți i-au fost la îndemână, pentru că fiind unul din urmașii lui Iosif Hodoș era cel mai în măsură să le aibă, după cum singur mărturisește: "„Cititorilor acestor pagini le înfățisez câteva clipe din apropiatul trecut politic și cultural transilvănean în lumina unei serii de scrisori inedite din a doua jumătate a veacului trecut (1849-1899) aflătoare în colecția de acte și corespondență a subsemnatului.”" În articolul "Avram Iancu în 1852", E. Hodoș relateză atitudinea lui Avram Iancu față de împăratul Francisc Iosif cu
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]