105,709 matches
-
personalități politice, istorice și culturale (a fost puternic atras de portretul istoric), dar și oameni obișnuiți precum funcționari, preoți sătești, orășeni sau țărani. A stăpânit mijloacele tehnice necesare picturii și a reușit să evidențieze luciul materialelor și efectele picturale ale luminii fără ca expresia imaginii în opera sa să fie distrusă. Picturile sale sunt caracterizate totuși, de un convenționalism de tip academic. A fost fără nicio îndoială un maestru al portretului de grup sau individual, maestru care a pus mai presus de
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
constatate în cele două portrete cu capete de bătrâni din Muzeul Astra din Sibiu. Chiar și Gerrit Dou, precum și alți tineri artiști olandezi și-au lăsat amprenta pe opera lui Mișu Popp, dovadă stând în acest sens lucrarea "Efect de lumină". Influențe religioase renascentiste pot fi observate la "Portret de călugăr" și tema mitologică este slab reprezentată în opera sa prin cele două lucrări "Moartea Cleopatrei" și "Orfeu în infern", aflate la Muzeul Brukenthal din Sibiu. Constantin Lecca și Mișu Popp
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
ținute în chimirul lat. Compoziția bogată în elemente descrise foarte exact, suferă prin lipsa unei caracterizări mai elaborate și a unui portret psihologic autentic. În cele două portrete ale haiducului Radu Anghel, este de menționat modul cum a reușit distribuirea luminii pe detaliile "naturii moarte" a armamentului purtat în chimir. Prin studierea amănunțită a acestor două tablouri, specialiștii au determinat faptul că lucrarea de la Muzeul Brukenthal din Sibiu este mai puțin picturală și mai restrâns construită, ea având unele scăderi în
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
În fizică și astronomie, deplasarea spre roșu are loc când lungimea de undă a radiației electromagnetice - de regulă lumina vizibilă - emise sau reflectate de un obiect este deplasată spre domeniul de energie mică (roșu) al spectrului electromagnetic din cauza efectului Doppler sau a altor efecte gravitaționale. În general, deplasarea spre roșu se definește ca fiind o "creștere" a lungimii de
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
lungimii de undă se numește „deplasare spre roșu”, chiar dacă are loc în spectrul invizibil al radiațiilor electromagnetice, cum ar fi radiații gamma, radiații X și ultraviolete. Această denumire poate fi derutantă deoarece, pentru lungimi de undă mai mari decât ale luminii roșii (de exemplu, infraroșii, microunde și unde radio), deplasarea spre roșu duce radiația în direcția opusă față de lumina roșie. O deplasare spre roșu observată și datorată efectului Doppler are loc atunci când sursa de lumină se îndepărtează de observator, analog deplasării
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
ar fi radiații gamma, radiații X și ultraviolete. Această denumire poate fi derutantă deoarece, pentru lungimi de undă mai mari decât ale luminii roșii (de exemplu, infraroșii, microunde și unde radio), deplasarea spre roșu duce radiația în direcția opusă față de lumina roșie. O deplasare spre roșu observată și datorată efectului Doppler are loc atunci când sursa de lumină se îndepărtează de observator, analog deplasării Doppler care modifică frecvența percepută a undelor sonore emise de sursele ce se îndepărtează de observator. Deși observarea
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
de undă mai mari decât ale luminii roșii (de exemplu, infraroșii, microunde și unde radio), deplasarea spre roșu duce radiația în direcția opusă față de lumina roșie. O deplasare spre roșu observată și datorată efectului Doppler are loc atunci când sursa de lumină se îndepărtează de observator, analog deplasării Doppler care modifică frecvența percepută a undelor sonore emise de sursele ce se îndepărtează de observator. Deși observarea acestor deplasări spre roșu are multe aplicații terestre (de exemplu, radarul Doppler și radarele auto), deplasările
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
până la ele cu formularea legii care îi poartă numele. Aceste observații, coroborate cu lucrările lui Alexander Friedman din 1922 în care a calculat celebrele sale ecuații, sunt astăzi considerate dovezi puternice ale expansiunii universului și ale teoriei Big Bang. Spectrul luminii care provine dintr-o singură sursă se poate măsura. Pentru a determina deplasarea spre roșu, se identifică în spectru caracteristici cum ar fi liniile spectrale, linii de emisie, sau de absorbție sau alte variații remarcabile ale intensității luminii. Dacă acestea
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
Bang. Spectrul luminii care provine dintr-o singură sursă se poate măsura. Pentru a determina deplasarea spre roșu, se identifică în spectru caracteristici cum ar fi liniile spectrale, linii de emisie, sau de absorbție sau alte variații remarcabile ale intensității luminii. Dacă acestea sunt găsite, ele se pot compara cu caracteristicile similare din spectrul de emisie sau absorbție ai diferiților compuși chimici detectabili și măsurabili în experimente de laborator. Un element atomic foarte frecvent întâlnit în spațiu este hidrogenul. Spectrul luminii
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
luminii. Dacă acestea sunt găsite, ele se pot compara cu caracteristicile similare din spectrul de emisie sau absorbție ai diferiților compuși chimici detectabili și măsurabili în experimente de laborator. Un element atomic foarte frecvent întâlnit în spațiu este hidrogenul. Spectrul luminii inițial lipsită de caracteristici și trecută prin hidrogen prezintă un spectru specific acestui element cu caracteristici la intervale regulate. Dacă observația se limitează la liniile de absorbție, rezultatul ar fi similar cu ilustrația din dreapta-sus. Dacă se observă aceași structură
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
Determinarea deplasării spre roșu a unui obiect în acest fel necesită o gamă de frecvențe sau de lungimi de undă. Pentru a calcula deplasarea spre roșu pentru un spectru fără caracteristici identificabili, trebuie să se cunoască lungimea de undă a luminii emise în sistemul de referință în care sursa este în repaus, cu alte cuvinte, lungimea de undă ce ar fi măsurată de un observator aflat în mișcare solidar cu sursa (într-un sistem de referință propriu). Cum în aplicațiile astronomice
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
de undă (sau frecvențele) emise și cele observate ale unui obiect. În astronomie, se obișnuiește ca această cantitate adimensională să fie denumită "z". Dacă "λ" reprezintă lungimea de undă, și "f" reprezintă frecvența (atenție, "λf" = "c" unde " c" este viteza luminii), atunci "z" se definește prin ecuațiile: După ce se măsoară "z", distincția dintre deplasarea spre roșu și cea spre albastru este doar o chestiune de semn al lui "z". De exemplu, deplasarea spre albastru cauzată de efectul Doppler ("z" < 0) se
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
deplasarea spre roșu și cea spre albastru este doar o chestiune de semn al lui "z". De exemplu, deplasarea spre albastru cauzată de efectul Doppler ("z" < 0) se asociază cu obiecte ce se apropie de observator și cu deplasarea spectrului luminii spre energii mai mari. Analog, deplasarea spre roșu cauzată de efectul Doppler ("z" > 0) se asociază cu obiecte ce se îndepărtează de observator și cu deplasarea spectrului luminii spre energii mai mici. Tot astfel, deplasările spre albastru gravitaționale se asociază
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
asociază cu obiecte ce se apropie de observator și cu deplasarea spectrului luminii spre energii mai mari. Analog, deplasarea spre roșu cauzată de efectul Doppler ("z" > 0) se asociază cu obiecte ce se îndepărtează de observator și cu deplasarea spectrului luminii spre energii mai mici. Tot astfel, deplasările spre albastru gravitaționale se asociază cu lumina emisă dintr-o sursă aflată într-un câmp gravitațional mai slab observat în cadrul unui câmp gravitațional mai puternic, iar deplasarea spre roșu gravitațională implică circumstanțe inverse
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
energii mai mari. Analog, deplasarea spre roșu cauzată de efectul Doppler ("z" > 0) se asociază cu obiecte ce se îndepărtează de observator și cu deplasarea spectrului luminii spre energii mai mici. Tot astfel, deplasările spre albastru gravitaționale se asociază cu lumina emisă dintr-o sursă aflată într-un câmp gravitațional mai slab observat în cadrul unui câmp gravitațional mai puternic, iar deplasarea spre roșu gravitațională implică circumstanțe inverse. În teoria relativității generale, se pot calcula formule pentru cazuri particulare importante ale deplasării
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
relativității generale, se pot calcula formule pentru cazuri particulare importante ale deplasării spre roșu în anumite geometrii particulare ale spațiu-timpului, așa cum rezumă următorul tabel. În toate cazurile, modulul deplasării ("z") este independent de lungimea de undă. Dacă o sursă de lumină se îndepărtează de observator, atunci are loc deplasarea spre roșu ("z" > 0); dacă sursa se apropie de observator, atunci are loc deplasarea spre albastru ("z" < 0). Aceasta este valabilă pentru toate undele electromagnetice și este explicată de efectul Doppler. Ca
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
Doppler. Ca o consecință, acest tip de deplasare spre roșu se numește "deplasare Doppler spre roșu". Dacă sursa se îndepărtează de observator cu viteza "v", atunci, ignorând efectele relativiste, deplasarea spre roșu este dată de formula unde "c" este viteza luminii. În cazul efectului Doppler clasic, frecvența sursei nu se modifică, iar mișcarea recesională cauzează iluzia de frecvență mai mică. O tratare mai completă a deplasării Doppler spre roșu impune luarea în calcul a efectelor relativiste asociate cu mișcarea surselor cu
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
clasic, frecvența sursei nu se modifică, iar mișcarea recesională cauzează iluzia de frecvență mai mică. O tratare mai completă a deplasării Doppler spre roșu impune luarea în calcul a efectelor relativiste asociate cu mișcarea surselor cu viteze apropiate de viteza luminii. Pe scurt, deplasarea spre roșu a luminii emise de obiectele ce se apropie de viteza luminii va suferi deviații de la formula de mai sus din cauza dilatării spațiu-timpului din teoria relativității restrânse, deviații care pot fi corectate prin introducerea factorului Lorentz
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
mișcarea recesională cauzează iluzia de frecvență mai mică. O tratare mai completă a deplasării Doppler spre roșu impune luarea în calcul a efectelor relativiste asociate cu mișcarea surselor cu viteze apropiate de viteza luminii. Pe scurt, deplasarea spre roșu a luminii emise de obiectele ce se apropie de viteza luminii va suferi deviații de la formula de mai sus din cauza dilatării spațiu-timpului din teoria relativității restrânse, deviații care pot fi corectate prin introducerea factorului Lorentz "γ" în formula efectului Doppler clasic după cum
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
tratare mai completă a deplasării Doppler spre roșu impune luarea în calcul a efectelor relativiste asociate cu mișcarea surselor cu viteze apropiate de viteza luminii. Pe scurt, deplasarea spre roșu a luminii emise de obiectele ce se apropie de viteza luminii va suferi deviații de la formula de mai sus din cauza dilatării spațiu-timpului din teoria relativității restrânse, deviații care pot fi corectate prin introducerea factorului Lorentz "γ" în formula efectului Doppler clasic după cum urmează: unde, factorul Lorentz se exprimă prin relația: în
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
formula de mai sus din cauza dilatării spațiu-timpului din teoria relativității restrânse, deviații care pot fi corectate prin introducerea factorului Lorentz "γ" în formula efectului Doppler clasic după cum urmează: unde, factorul Lorentz se exprimă prin relația: în care "c" reprezintă viteza luminii, și "v" este viteza relativă a sursei față de observator. Acest fenomen a fost observat pentru prima oară într-un experiment efectuat în 1938 de Herbert E. Ives și de G.R. Stilwell și numit experimentul Ives-Stilwell. Cum factorul Lorentz depinde doar
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
observator. Chiar dacă sursa se îndreaptă spre observator, dacă există o componentă transversală a mișcării, atunci există o viteză limită la care dilatarea temporală anulează deplasarea spre albastru și pentru viteze mai mari decât această viteză limită de apropiere a sursei, lumina acesteia va fi deplasată spre roșu în loc de albastru. În prima parte a secolului al XX-lea, Slipher, Hubble și alții au efectuat primele măsurători ale deplasărilor spre roșu și albastru ale galaxiilor de dincolo de Calea Lactee. Inițial, ei au interpretat aceste
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
ei se dilată (extinde). Consecințele observabile ale acestui efect pot fi calculate folosind ecuațiile din teoria relativității generale care descriu un univers omogen și izotrop. Pentru calculul efectului de deplasare spre roșu, se folosește ecuația geodezicii pentru o undă de lumină plană, adică unde Pentru un observator ce privește frontul unei unde luminoase la o poziție formula 9 și la un moment de timp formula 10, acel front de undă a fost emis la un moment formula 11 în trecut și la o poziție
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
front de undă a fost emis la un moment formula 11 în trecut și la o poziție aflată la o distanță formula 12. Integrând pe drumul parcurs de undă în spațiu și în timp se obține: În general, lungimea de undă a luminii nu este aceeași pentru cele două poziții și momente considerate din cauza variaței proprietăților metricii. Când unda a fost emisă, ea avea o lungime de undă de formula 13. Următorul maxim al undei luminoase a fost emis la un moment Observatorul vede
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
viteza de îndepărtare într-o manieră determinată de modelul cosmologic ales pentru a descrie expansiunea universului, ceea ce diferă foarte mult de felul în care deplasarea Doppler depinde de viteza locală. Descriind originea deplasării spre roșu în expansiunea cosmologică, Harrison spune: „Lumina pleacă de la o galaxie aflată în repaus în regiunea sa de spațiu, și este în cele din urmă primită de observatori în repaus în regiunea lor locală de spațiu. Între galaxie și observator, lumina se deplasează prin regiuni vaste de
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]