144,219 matches
-
vieți comunitare bogate în capital social tip bridging, cel care interesează mai mult în perspectiva impactului asupra dezvoltării sociale și ca indicator al modernității. Între ele, aș nota ca exemple organizarea de sărbători comune, de tipul „Fiii Satului”, organizarea de adunări publice, prezența unor spații informale de discuții - precum „Poiana lui Iocan”, din lucrarea clasică a lui Marin Preda, existența unei echipe de fotbal a satului, eventual finanțată prin efortul comun etc. Cele șase studii de caz prezente în acest volum
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
care aproape au dispărut. Oamenii își aduc aminte și apreciază în mod pozitiv experiențele trecute de tip clacă, muncă voluntară. Exista înainte „un consilier al satului sau, cum se spunea înainte, mandatar. Acela reprezenta tot satul. El organiza în sat adunări populare, obștești. Hotărâri... ce facem cu imașul, ce avem de făcut: de făcut șanț, un drum” (bărbat, 83 de ani, pensionar). Astăzi nu mai există, mai ales în rândul tinerilor, noțiunea de muncă în folosul comunității disociată de ajutorul social
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
comunei, într-un cadru formal, o serie de reglementări, l-au făcut cei de la Fundația Corona, din Iași, care au semnat cu primăria un contract de colaborare prin care se obligă să prezinte sătenilor condițiile de aderare, prin organizarea de adunări la sfârșit de săptămână. Tot în funcție de gradul de cunoaștere a stadiului în care se află România din perspectiva aderării, temele de interes în dezbaterea publică locală diferă foarte mult. Astfel, persoanele interesate de consecințele integrării și cei din anturajul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
văzută de Dumitru Sandu ca un factor favorizant al emigrării. Solidaritate și spirit comunitar Sătenii din Ațintiș au creat forme de întrajutorare la nivel comunitar care au rezistat trecerii timpului: banca țigănească (numită și asociație comunală), vesela satului sau claca (adunarea sătenilor pentru a ajuta prin muncă un vecin sau a munci pentru un bun comun al satului). Totuși, la nivelul percepției celor intervievați, consătenii nu sunt văzuți foarte solidari și săritori, în comparație cu ce s-ar dori. Sătenii afirmă că înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
un deces în familie sau moartea unui animal. Acest sistem sătesc de asigurare este denumit asociația comunală. Ideea a avut-o un sătean, după modelul asociațiilor asemănătoare din orașele Târnăveni și Sibiu. Asociația s-a născut în 1998, în urma unei adunări a oamenilor, în fața bufetului din sat. Oamenii au ales atunci o comisie, formată dintr-un președinte și alte patru persoane. Președintele are rolul de a colecta banii, de a-i da celor aflați în nevoie și de a deține toate
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
Ciurda pare a fi foarte veche în Ațintiș oamenii spunând că ar exista dintotdeauna. De obicei, proprietarii de vaci se strâng în centrul satului, în fața bufetului, în a doua sau a treia zi de Paște. Uneori, când Paștele cade târziu, adunarea se organizează mai devreme. Aici se alege ciurdarul, cel care duce animalele la păscut pe pășunea satului. Uneori sunt mai mulți candidați, uneori unul singur. Când sunt mai mulți candidați, oamenii nu supun la vot alegerea lui, ci îl aleg
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
angajeze un alt om și să mai plătească încă o dată pentru fiecare animal. După această experiență, primarul a strâns banii de la sătenii și i-a plătit ciurdarului un salariu lunar pe baza unui contract, încheiat la primărie. Claca. Claca înseamnă adunarea unor săteni cu scopul de a-l ajuta pe un altul, de exemplu, în construirea unei case, a unui gard etc. Claca presupune de obicei și delectarea cu un pahar de băutură și depănarea poveștilor. Bunul la care se lucrează
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
oamenii acționează, mai mult în prezent decât în trecut, pentru un câștig personal de natură materială sau de altă natură, și mai puțin dezinteresat. Traiul greu și propriile probleme îi fac pe oameni să fie mai puțin altruiști spun sătenii. Adunările cetățenești. Oamenii din sat se strâng din când în când pentru a discuta problemele importante ale satului, în urma convocării primarului. Întâlnirile sunt totuși rare. Locul de adunare este în fața bufetului, un fel de Poiană a lui Iocan a Ațintișului. Participă
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
propriile probleme îi fac pe oameni să fie mai puțin altruiști spun sătenii. Adunările cetățenești. Oamenii din sat se strâng din când în când pentru a discuta problemele importante ale satului, în urma convocării primarului. Întâlnirile sunt totuși rare. Locul de adunare este în fața bufetului, un fel de Poiană a lui Iocan a Ațintișului. Participă, în general, în jur de 50-60 de persoane (ceea ce înseamnă că nu există o reprezentativitate a fiecărei gospodării). Un exemplu de subiect de reunire generală este angajarea
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
pietruirea și asfaltarea rețelei de drumuri, modernizarea școlilor și realizarea unei rețele de colectare și reciclare a deșeurilor. Oamenii nu cunosc însă aproape nimic despre aceste inițiative ale primăriei deoarece nu au fost informați. În martie 2005, primăria a organizat adunări populare în fiecare sat al comunei, pe ordinea de zi la aceste întâlniri cu sătenii fiind expuse gospodărirea, agricultura și raportul de activitate al comunei pe anul 2004. Numărul sătenilor prezenți la aceste adunări populare organizate de primărie a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
În martie 2005, primăria a organizat adunări populare în fiecare sat al comunei, pe ordinea de zi la aceste întâlniri cu sătenii fiind expuse gospodărirea, agricultura și raportul de activitate al comunei pe anul 2004. Numărul sătenilor prezenți la aceste adunări populare organizate de primărie a fost: în Loloiasca - 100 de persoane, în Magula și Sătucu - 6 persoane și în Tomșani - 1 persoană. În opinia autorităților, lipsa sătenilor la aceste adunări populare demonstrează lipsa de coeziune a acestora și lipsa de
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
al comunei pe anul 2004. Numărul sătenilor prezenți la aceste adunări populare organizate de primărie a fost: în Loloiasca - 100 de persoane, în Magula și Sătucu - 6 persoane și în Tomșani - 1 persoană. În opinia autorităților, lipsa sătenilor la aceste adunări populare demonstrează lipsa de coeziune a acestora și lipsa de interes ce o manifestă față de rezolvarea problemelor comunității. Singurul proiect de dezvoltare care a fost menționat de către toți sătenii îl constituie introducerea gazelor în comună. Inițial, în 1992-1993, preotul din
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
ne alinia la standardele UE și e posibil să ne desființeze”. Problema cea mare, în opinia morarului, este că „nu se explică clar ce trebuie făcut” și că „oamenii nu sunt informați”. Atitudinea față de UE Pentru săteni UE reprezintă „o adunare de state unde ne va fi mai bine” (femeie, 32 de ani) și chiar dacă mulți nu pot defini cu claritate ce înseamnă termenul, este foarte clar că este „locul unde ne va fi mai bine” (bărbat, 35 de ani), cel
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
străin de ruralul românesc. Toți intervievații din cele șase sate auziseră despre Uniunea Europeană. În general, Uniunea Europeană nu este un subiect necunoscut pentru săteni. În mentalul colectiv din cele șase sate UE înseamnă fie un stat mare și prosper, fie o adunare de sate la care România se pregătește să adere. În ambele cazuri, UE este asociată cu ideea de bunăstare și prosperitate, ce se va răsfrânge și asupra țării noastre după aderare: „UE este un loc în care oamenii trăiesc bine
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
pregătește să adere. În ambele cazuri, UE este asociată cu ideea de bunăstare și prosperitate, ce se va răsfrânge și asupra țării noastre după aderare: „UE este un loc în care oamenii trăiesc bine” (bărbat, Tomșani) sau „UE este o adunare de state în care vom trăi mai bine” (bărbat, Tomșani). Deși atitudinea față de „chestiunea europeană” este una pozitivă, în general, interesul manifestat de săteni față de această problematică este destul de scăzut. Satele seamănă destul de mult între ele, excepție făcând Zerindul. Locuitorii
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
urmăm noi îndemnul apostolului: „Cinstiți pe cei ce se ostenesc între voi” (I Tesaloniceni 5, 15)? Cartea de bucatetc "Cartea de bucate" Ce anume le oferă acestora oficialii Bisericii? Câți dintre laicii cu adevărat dedicați sunt oameni de decizie în adunările parohiale? Câți tineri primesc licența de a se implica cu rost în zidirea unor comunități? Cine este investit cu rolul de catehet al adulților reveniți după ani mulți de pribegie la credință? Cine, în biserici, predă cursurile de introducere în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
remarcat, de asemenea, că, înainte de triumful constantinian, învățătorul creștin risca nu doar marginalizarea socială, ci chiar martiriul. Fără să fie neapărat preoți sau episcopi, cateheții creștini erau implicați în activitățile liturgice ale Bisericii, tâlcuind Scripturile sau recitând din Psalmi la adunările festive ale credincioșilor. Învățătorii creștini păstrau însă relația și cu „fiii îndoielii”, situați în afara Bisericii. A fost cazul eminențelor cenușii ale Alexandriei, între care Panten, Origen sau Clement, care au activat într-un context cultural sincretic, apropiat oarecum decorului potpuriu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
refuză confruntarea deschisă, se bâlbâie lamentabil și amestecă sistematic planurile. Unul dintre artificiile silogistice cel mai frecvent invocate de acuzați este apelul la efectele vindecătoare ale sacramentului „spovedaniei”. Se uită desigur faptul că Biserica timpurie a cunoscut mărturisirea publică („în adunare”, Didahia 4, 14) și că, dintotdeauna, „pricinile de sminteală” au fost mai aspru cântărite decât păcatele comise în sfera strict privată. Datorită dimensiunii publice de care se bucură episcopii ortodocși în România - prin statutul obiectiv, dar și prin forța împrejurărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Fără îndoială, „esențialul” se cuvine a fi ocrotit de vulgaritatea predicilor de stadion și de efuziunea pietistă. În același timp, am pierdut prea ușor simțul apartenenței la o tradiție milenară, gustul pentru comuniune, discernământul duhovnicesc - pe scurt, tot ceea ce distinge adunarea liturgică de îmbulzeala superstițioasă ori mulțimea credincioșilor de o promiscuă aglomerație. Există ceva foarte prețios în noi, care trebuie recâștigat, mi se pare, prin experiența mistagogiei liturgice. Am putea tânji după un vis mai auster, chiar dacă nu poate fi transpus
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
jurnalismului și a altor specializări complementare. Selecția laicatului de calitate în forurile de decizie ale Bisericii Ortodoxe Române s-a făcut neconvingător, dacă este să ne gândim la prezența unor figuri compromise public - precum Constantin Bălăceanu-Stolnici (n. 1923) - în sânul Adunării Naționale Bisericești. Simpla tămâiere a mereu altor „lăcașuri” de „studiu” și ungerea unor înalți ierarhi lipsiți de imunitate la tentațiile mondenității nu pot reprezenta soluții la criza de reprezentare a vocii Bisericii în spațiul public. Carențele de comunicare, nu doar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
egiptean (seria alfabetică), frecvent citată pentru a ilustra nu doar antipatia monahilor copți față de „intelectuali”, ci și „naționalismul” rigid al acestora din urmă9, sensul în care ea trebuie citită ni se pare a fi altul. Întrerupt dintr-o cuvântare la adunarea călugărilor din Kellia, când i se reamintește că acolo, în deșert, va rămâne mereu un străin, Evagrie primește o lecție de pedagogie, fiind gata să o asume alături de ceilalți monahi prezenți la eveniment. Este greu să ne imaginăm scena ca
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
avut direcția aceasta pe calea Bisericii, pe care am mers înainte” (p. 65). Vorbind despre interacțiunea sa cu alți studenți, părintele Teofil găsește câteva cuvinte de laudă, referindu-se la rolul școlilor confesionale greco-catolice din Ardeal (p. 62). La fel, adunările Oastei Domnului par să fi răspuns unei nevoi sincere de îmbunătățire sufletească pe care creștinii adulți ai Bisericii Ortodoxe o resimțeau în relație cu membrii altor comunități religioase. Teofil duhovnicultc " Teofil duhovnicul" Hotărârea părintelui Teofil - care, pe atunci, purta numele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Domnului. Toate registrele - muzical, iconografic, imnografic și coregrafic - implicate în slujbele din Joia, Vinerea și Sâmbăta Mare ne impresionează prin extraordinara lor sobrietate estetică. Chiar și îndolierea totală din cântarea Prohodului se face după ritmul transfigurat al unei bune-cuviințe cerești. Corul adunării se reculege în rostirea lamentațiilor care, deși păstrând un pregnant aer folcloric, emană o imaculată frumusețe. De la cântările Deniei mari până la sfârșitul Canonului de Sâmbătă, un fir continuu, abătut din textura Evangheliilor, subîntinde imnografia Bisericii. Ca un freamăt abia recunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
consemnat destul de recent, mai precis, începând de prin ultimele trei decenii ale secolului al XX-lea, fiind extrem de bogate prin numărul și varietatea cercetătorilor implicați, prin cantitatea și calitatea lucrărilor elaborate sau prin multitudinea domeniilor și problemelor abordate iar dacă Adunarea Generală a ONU a declarat anul 2010 ca anul mondial al biodiversității, atunci acest lucru nu este și nu poate fi considerat ca fiind un eveniment întâmplător. În prezent, prin preocupările și rezultatele remarcabile privind atât măsurarea, cât și măsurile
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
on Biological Diversity) din aprilie 2002 la care au participat reprezentanți din 189 de state și Uniunea Europeană și care au fost validate apoi la nivel înalt de liderii acestora la Summitul Mondial pentru o Dezvoltare Durabilă din 2002, precum și de Adunarea Generală ONU din anul 2005, UNEP-WCMC (United Nations Environment Programme - World Conservation Monitoring Centre) a lansat pe 12 iulie 2007, la sediul UNESCO din Paris, programul de mare anvergură umană și materială (un efort de multe milioane de dolari!), care
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]