10,586 matches
-
și cutremurătoare prin metafora vizionară, poemele lui G. se înscriu în cea mai bună tradiție a poeziei românești de inspirație religioasă. Versurile relevă dintru început sensul demersului liric al autorului: „Dă-mi putere, Doamne, să mă dărui / prăbușitelor, din noi, altare. / De obida vieții te îndură. // Sufletul mi-l arde și mi-l spală. Umple-mi darnic, cu furtuni, etacul / meu de dor și de singurătate. / Vreau în luptă să mă mistui. Poate / voi găsi, pe treapta triumfală, / zborul vast, minunile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
existat o mică mănăstire, a cărei biserică, cu temelie din piatră, a fost descoperită de noi la prospecțiuni și săpături și fotografiată, conform imaginii din Secțiunea S (vezi cap. IV, Imagini vechi, p.21). S-au găsit urmele fundației unui altar semicircular, poziționat cu aproximativ 6-7 metri, la răsărit, față de absida altarului actualei biserici. Pentru perioada imediat următoare, există două documente, care pentru unii specialiști nu au o valoare sigură, datate 20 noiembrie 1513 și 3 ianuarie 1514 (de fapt, două
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a fost descoperită de noi la prospecțiuni și săpături și fotografiată, conform imaginii din Secțiunea S (vezi cap. IV, Imagini vechi, p.21). S-au găsit urmele fundației unui altar semicircular, poziționat cu aproximativ 6-7 metri, la răsărit, față de absida altarului actualei biserici. Pentru perioada imediat următoare, există două documente, care pentru unii specialiști nu au o valoare sigură, datate 20 noiembrie 1513 și 3 ianuarie 1514 (de fapt, două rezumate după documentele originale), al căror text este identic: "zapis pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
fapt, două rezumate după documentele originale), al căror text este identic: "zapis pentru Blidari, cu care a stăpânit Mănăstirea Socola și, apoi, Mănăstirea Dancu". Cele de mai sus certifică o tradiție statornică, aceea de a construi biserici pe temeliile altor altare de biserici sau de mănăstiri mai vechi. Aceasta trimite la originile mult mai îndepărtate ale unui centru monahal, pierdut chiar în negura istoriei. Primul document cert și de mare valoare, prin informațiile conținute este cel datat 12 aprilie 1583, Iași
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
făcut pe latura de vest, cu o adăugire, pe vechiul pridvor deschis, de aproximativ 10 m, adică spațiul actualului pronaos, pe care dorim să-l menționăm în continuare cu inițialele B2, adică Biserica a doua, iar spațiul naosului și al altarului dinspre răsărit cu inițialele B1, adică Biserica 1 vechea ctitorie din piatră. Acesta este monumentul istoric în care vechiul locaș de cult B1, prin noul lui statut de Seminar Teologic, a suferit următoarele transformări: 1. Alungirea prin adăugare la vechiul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
inițiale, și indicate ca contur prin martorii existenți acum pe zidurile laterale exterioare, la nord și la sud (vezi cap. IV, Imagini vechi, p.16). 3. Tot cu ocazia înființării Seminarului de Teologie (1803), în dreptul ușii de sud a Sf. Altar, s-a ridicat o construcție adăugată acoperită prin prelungirea acoperișului vechi, numită tradițional "clisiarniță" sau "veșmântar", un spațiu de aproximativ 10 m2, cu destinația pentru păstrarea veșmintelor preoțești, a vaselor liturgice și a cărților de cult, necesare serviciilor divine. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Matei: Așa că la treabă! Că dacă merge treaba bine, poate ne extindem puțin... Octav: Mai ciupim un cavou... două... trei? Matei: Nu... În biserică... (toți rămîn încremeniți) În holul bisericii... Octav: ...Da eu zic că mai bine-ar fi în altar...! Matei: ...În occident se dau concerte în biserici... Urlă și se zbănțuie ăia... și dimineața popii adună de peste tot chiștoace, sutiene și seringi folosite... Ei și? Octav: Bani să iasă. Matei: Da, băiețică. Numai că nu prea ies. Asta-i
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
iar ulterior intră și în liturghiile in die natali a martirilor și apoi în liturghiile solemne ale anului liturgic (secolul al VI-lea). La început, imnul Gloria era intonat numai de papa și era continuat de grupul clericilor care înconjurau altarul. „Acesta este motivul pentru care melodiile cele mai vechi din Gloria sunt simple recitative, mai degrabă asemănătoare cu o declamație decât cu un cântec”. În secolele VI-VII, va fi executat de schola cantorum, în alternanță cu adunarea de credincioși
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
comunitatea participând în mod activ la celebrare cu refrene și aclamații responsoriale simple. În mod progresiv însă, rolul muzical al adunării de credincioși în cadrul liturgiei devine tot mai limitat, în favoarea profesionalismului muzical. Distanța spațială a credincioșilor de centrul acțiunii liturgice (altarul) a fost primul semn vizibil al distanței sale muzicale. Femeile au fost primele cărora le-a fost interzis accesul în jurul altarului, acestea neputând să aibă nicio funcție directivă în muzică. „Corurilor formate din laici și din fete nu le este
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de credincioși în cadrul liturgiei devine tot mai limitat, în favoarea profesionalismului muzical. Distanța spațială a credincioșilor de centrul acțiunii liturgice (altarul) a fost primul semn vizibil al distanței sale muzicale. Femeile au fost primele cărora le-a fost interzis accesul în jurul altarului, acestea neputând să aibă nicio funcție directivă în muzică. „Corurilor formate din laici și din fete nu le este permis să cânte în biserică” afirmă canonul 9 al Sinodului din Auxerre. Cântăreții încep să se diferențieze profesional deja din secolul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
este atestată prezența a două coruri, unul format din adulți și unul din copii, cu partiturile existente. Cantorii, al căror număr era variabil în funcție de disponibilitatea financiară a comitenților, se dispuneau în cerc înaintea unui enorm pupitru de lemn așezat între altar și nava centrală; în jurul lor, se aflau eventualele instrumente de suflat. Existau și elemente laice, dar cu obligația de a îmbrăca haina corală, astfel încât să rezulte, evident, natura clericală a serviciului muzical. Se consolidează și se definește tot mai mult
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
bazilicile cele mai semnificative, în bisericile-catedrale, în seminarii și celelalte institute ecleziastice, unde mijloacele necesare, de obicei, nu lipsesc”. Documentul ia în considerație orice moment al celebrării: „Nu este permis, din cauza cântecului sau a sunetului, ca preotul să aștepte la altar mai mult decât necesită ceremonia liturgică (...). În general, este de condamnat, ca un abuz grav, dacă în funcțiunile religioase liturgia apare ca secundară și în serviciul muzicii; muzica este doar o parte din liturgie, în serviciul căreia ea se află
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
asumă riscul, desfășurând un adevărat ceremonial de trucuri și de subterfugii pentru a limita sfîșierea cuvintelor, cu care vrea să sperie moartea, păstrându-și vigoarea și tinerețea. Are conștiința destinului („tigrii albi”) și a artei sale, ca o pedeapsă pe altarul unui „poem sacrificial”, de unde nu există cale de întoarcere, și își întoarce ruga către Dumnezeu, „principiul principiilor”, știind că va fi primită în grădina unde bat zilnic la poartă poeme însângerate. În placheta Ecoul clipei (2003) este experimentat și laconismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]
-
Toată lumea îngenunchează. E un moment impresionant. Basarabenii, care și-au părăsit căminurile, și-au lăsat parte din familiile lor dincolo de Prut, au lacrimi în ochi. Plâng de bucurie că a venit clipa mântuirii fraților din ghearele cotropitorilor, care au pângărit altarele, au distrus vetrele strămoșești și au adus jalea și durerea în plaiurile basarabene și bucovinene”. Intrarea în război reprezenta pentru România un răspuns la agresiunea politică și militară întreprinsă de Uniunea Sovietică, la 28 iunie 1940. La 24 iunie 1941
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
ci multă este ordinea tuturor, cu cuvenită bună-rânduială; cu toții înalță Stăpânului zidirii văzute și nevăzute, ca dintr-o țiteră, cu ritm, o cântare, prea bine întocmită, mai plăcută decât toată cântarea, iar sufletul săvârșește acolo Dumnezeiasca Liturghie ca în niște altare sfinte și în niște taine dumnezeiești”. (Sf. Ioan Gură 87 de Aur, Cuvântări împotriva anomeilor, cuv. VI, în vol. Cuvântări împotriva anomeilor. Către iudei, p. 95) „... locul cel lipsit de tulburare, de unde au fugit durerea, întristarea și suspinarea. Acolo nu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nimic nu e vrednic, din pricina covârșitoarei Lui sfințenii”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a VII-a, cap. V, 29.3.-29.4., în PSB, vol. 5, p. 492-493) „Sfânt e cortul (mărturiei - n.n.), dar în chip desăvârșit se bucură de sfințire altarul, nu ca unul ce participă la cele raționale (căci nu e sfânt ca de pildă firea îngerului, sau firea omului), ci din atingerea cu jertfa pusă pe el. Căci e sfânt și locul unde este Hristos 98“. (Sf. Chiril al
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și încercată de răscoalele necontenite ale ereziilor, nu suferă sub povara încercărilor nici o slăbire în învățătura sau viața, în credința sau disciplina ei. De aceea, ea întărește prin har înțelegerea celor ce caută spre ea cu 98 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Altarul nu e sfânt nici-cum pot fi sfinte prin efortul lor ființele raționale (îngerii și oamenii), dar nici ca un obiect în sine, căci nu există o astfel de sfințenie. Ci e sfânt pentru că pe el se află Hristos în stare
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
un obiect în sine, căci nu există o astfel de sfințenie. Ci e sfânt pentru că pe el se află Hristos în stare de jertfă prezentată Tatălui. Prin aceasta e încadrat în Hristos, sau Persoana lui Hristos îl include în Sine. Altarul e locul cel mai înălțat spre Dumnezeu. Dar acesta nu poate fi decât Persoana lui Hristos, ca om deosebit de Dumnezeu, ca Dumnezeu una cu Dumnezeu. Altarul e Persoana cea mai atașată lui Dumnezeu. (n. s. 454, p. 397). 105 evlavie
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Prin aceasta e încadrat în Hristos, sau Persoana lui Hristos îl include în Sine. Altarul e locul cel mai înălțat spre Dumnezeu. Dar acesta nu poate fi decât Persoana lui Hristos, ca om deosebit de Dumnezeu, ca Dumnezeu una cu Dumnezeu. Altarul e Persoana cea mai atașată lui Dumnezeu. (n. s. 454, p. 397). 105 evlavie. Căci ea cheamă, pe de o parte, pe necredincioși, dăruindu-le lumina cunoștinței adevărate, pe de alta, păstrează pe cei ce contemplă cu iubire tainele ei
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cresc penele și aripile; apoi când ajunge puternic, ia cuibul acela în care sunt oasele premergătorului ei și, purtându-le pe acestea, zboară din Arabia până în Egipt, în orașul numit Heliopolis. Și ziua, nămiaza mare, în văzul tuturora, zboară la altarul soarelui și pune cuibul cu oasele acolo și apoi se întoarce înapoi. Preoții cercetează cronicile și găsesc că pasărea a venit la plinirea a cinci sute de ani. Mai putem socoti oare mare și minunat lucru dacă Creatorul lumii va
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
rămînea gata de drum, cu pîrghiile necontenit în inele (Ieșirea, 25, 15). în centrul creștinismului stau niște materii care se preschimbă și se înghit : substanța lor vizibilă e suport pentru întrepătrunderea suflului divin și a interiorității umane. în India vedică, altarul sacrificial apare și mai liber față de geografie decît cortul ebraic : ridicat pentru fiecare act ritual, el recompune simbolic cosmosul, pe care îl umple de energie superioară, după care aria ce l-a adăpostit e declarată un rest, o urmă reziduală
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Domnului și a dus-o afară din Ierusalim” asumă o mare valoare documentară dacă îl punem în relație cu interzicerea deuteronomică din Dt 16,21 datată în aceeași epocă: „Să nu plantezi pentru tine nici o așeră, nici un stâlp sacru lângă altarul Domnului Dumnezeului tău pe care ți l-ai făcut”. Este limpede că, dacă autorul Cărții Deuteronomului a prevăzut o astfel de interzicere, trebuie să fi existat în decursul timpului și o asemenea practică condamnată. Aceste câteva fragmente biblice, interpretate în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
promovat de regele lui Israel, Ahab (1Rg 16,29 ș.u.), cât și ale predicării profetului Osea împotriva lui Baal (Os 2,10-24). Conform narațiunii biblice, regele Ahab și soția sa ar fi promovat cultul zeului fenician Baal, construind un altar dedicat lui chiar în capitala Samaria (1Rg 16,32), în timp ce ingenioasa povestire despre secetă și „confruntarea” dintre Ilie și profeții lui Baal (1Rg 17-19) îl prezintă pe zeul Baal cu trăsăturile tipice zeului siro-fenician al furtunii. Chiar dacă narațiunile biblice sunt
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
regelui Ieroboam I (1Reg 12,28-30), a fost distrusă, spre jumătatea secolului al IX-lea î.C., probabil de arameenii lui Hazael, învingători asupra israeliților, dar imediat reconstruită și apoi restructurată diferit. În această fază succesivă este relevantă descoperirea unui altar din piatră, cu un imponent corn al altarului de circa 50 cm, și a altor ustensile de cult, veselă de preț și oase, ce au legătură cu activitatea sacrificială. Sfârșitul acestui complex e datat în corespondență cu distrugerile asirienilor (circa
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
distrusă, spre jumătatea secolului al IX-lea î.C., probabil de arameenii lui Hazael, învingători asupra israeliților, dar imediat reconstruită și apoi restructurată diferit. În această fază succesivă este relevantă descoperirea unui altar din piatră, cu un imponent corn al altarului de circa 50 cm, și a altor ustensile de cult, veselă de preț și oase, ce au legătură cu activitatea sacrificială. Sfârșitul acestui complex e datat în corespondență cu distrugerile asirienilor (circa 730 î.C.). În afară de acest mare complex de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]