13,008 matches
-
a fi luate serios în seamă. Evenimentele descrise în "Iliada" lui Homer, chiar dacă ar fi bazate pe evenimente istorice care au precedat compunerea ei cu circa 450 de ani, nu va putea fi niciodată identificată complet cu faptele istorice sau arheologice, chiar dacă a existat un oraș din Epoca Bronzului în locul numit astăzi Troia, și chiar dacă acel oraș a fost distrus de un incendiu sau într-un război în jurul aceleiași date ca cea estimată pentru Războiul Troian. În situl arheologic nu s-
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
istorice sau arheologice, chiar dacă a existat un oraș din Epoca Bronzului în locul numit astăzi Troia, și chiar dacă acel oraș a fost distrus de un incendiu sau într-un război în jurul aceleiași date ca cea estimată pentru Războiul Troian. În situl arheologic nu s-a descoperit nicio inscripție sau alt obiect care să identifice clar orașul din Epoca Bronzului. Acest lucru se datorează probabil planificării fostului fort în timpul construcției Iliumului elenistic (Troia IX), fiind distruse părțile care cel mai probabil conțineau arhivele
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
din perioada miceniană. La originea poemului ar sta, din acest punct de vedere, o campanie istorică care a avut loc la începutul declinului civilizației miceniene. În această periadă a fost adăugat mult material legendar, însă ar trebui să existe dovezi arheologice sau textuale corespunzând evenimentelor la care se face referire în Iliada. Un asemenea cadru istoric oferă o explicație credibilă pentru cunoștințele geografice referitoare la Troia (care totuși ar fi putut fi obținute de Homer și în alt mod, prin vizitarea
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
detaliate legate de continent, dar care nu se întindeau și asupra insulelor ionieene din Anatolia, lucru care sugerează că Iliada reproduce o relatare a unor evenimete transmise prin tradiție, cărora autorul nu le-a adăugat propriile sale cunoștințe geografice. Situl arheologic de la Troia a fost înscris în anul 1998 pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Astăzi, un oraș turcesc numit Truva se află în apropierea sitului arheologic, oraș care s-a dezvoltat în ultimii ani, datorită turiștilor. Situl arheologic este denumit oficial
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
evenimete transmise prin tradiție, cărora autorul nu le-a adăugat propriile sale cunoștințe geografice. Situl arheologic de la Troia a fost înscris în anul 1998 pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Astăzi, un oraș turcesc numit Truva se află în apropierea sitului arheologic, oraș care s-a dezvoltat în ultimii ani, datorită turiștilor. Situl arheologic este denumit oficial Troia de către guvernul turc, și apare pe majoritatea hărților sub acest nume. Un mare număr de turiști vizitează situl în fiecare an, majoritatea venind cu
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
cunoștințe geografice. Situl arheologic de la Troia a fost înscris în anul 1998 pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Astăzi, un oraș turcesc numit Truva se află în apropierea sitului arheologic, oraș care s-a dezvoltat în ultimii ani, datorită turiștilor. Situl arheologic este denumit oficial Troia de către guvernul turc, și apare pe majoritatea hărților sub acest nume. Un mare număr de turiști vizitează situl în fiecare an, majoritatea venind cu autobuzul de la Istanbul sau cu feribotul de la Çanakkale, cel mai apropiat oraș
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
feribotul de la Çanakkale, cel mai apropiat oraș important aflat la circa 50 km spre nord-est. Vizitatorul vede un sit foarte comercial, cu un cal de lemn mare ,construit ca teren de joacă pentru copii, apoi magazine și un muzeu. Situl arheologic însuși este, așa cum a afirmat recent un scriitor, o "ruină a unei ruini", fiind frecvent excavat, și deoarece metodele arheologice ale lui Schliemann însuși erau foarte distructive: în convingerea sa că orașul lui Priam s-ar afla în straturile inferioare
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
comercial, cu un cal de lemn mare ,construit ca teren de joacă pentru copii, apoi magazine și un muzeu. Situl arheologic însuși este, așa cum a afirmat recent un scriitor, o "ruină a unei ruini", fiind frecvent excavat, și deoarece metodele arheologice ale lui Schliemann însuși erau foarte distructive: în convingerea sa că orașul lui Priam s-ar afla în straturile inferioare, a demolat numeroase structuri foarte interesante din epocile ulterioare, inclusiv toți pereții caselor din Troia II. Pentru mult timp, situl
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
povestea Exodului biblic. Akhenaton a murit în anul al 17-lea al domniei sale, urmat de Smenkhkare care a devenit co-regent. Odată cu moartea sa, cultul lui Aton a fost abandonat. Numele lui Akhenaton nu a mai apărut niciodată pe vreun izvor arheologic, fiind necunoscut până în secolul al XIX-lea, cănd identitatea să a fost redescoperita de către arheologi. Numele său a fost șters de pe toate inscripțiile vremii la porunca faraonului-general, Horemheb care dorea ștergerea oricărei urme istorice ale atonismului. Chiar după moartea faraonului
Akhenaton () [Corola-website/Science/303306_a_304635]
-
câte un "seren" (Iosua 13:3, Jud. 3:3, 16:5). Termenul pare a fi echivalentul cuvântului hitit "tarwanas" „judecător” și probabil similar etimonului protogrec "τυραννοι" „stăpân absolut”. Patru din cele cinci așezări atribuite filistenilor au fost identificate și cercetate arheologic: Așdod (Tell ed-Ras, lângă Esdud), Așkelon (Tell el-Harra), Gaza (Gazze) și Ekron (Hirbet el-Muqanna). Cercetările arheologice au demonstrat că așezările Așdod și Ekron au fost ridicate pe ruinele unor așezări canaanite, distruse în jurul anului 1200 î.Hr. Prăbușirea dominației egiptene în jurul
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
cuvântului hitit "tarwanas" „judecător” și probabil similar etimonului protogrec "τυραννοι" „stăpân absolut”. Patru din cele cinci așezări atribuite filistenilor au fost identificate și cercetate arheologic: Așdod (Tell ed-Ras, lângă Esdud), Așkelon (Tell el-Harra), Gaza (Gazze) și Ekron (Hirbet el-Muqanna). Cercetările arheologice au demonstrat că așezările Așdod și Ekron au fost ridicate pe ruinele unor așezări canaanite, distruse în jurul anului 1200 î.Hr. Prăbușirea dominației egiptene în jurul anului 1225 î.Hr. a permis filistenilor să-și exercite dominația în Pentapolis. Abia după aceasstă dată
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
și militare și asupra zonei deluroase, locuită în această perioadă de triburi israelite. Expansiunea filistenilor a dus la confruntări militare cu israeliții, despre care Biblia relatează frecvent (Ios. 13: 2-3; Iud. 3:31; Iud. 13-16) și confirmate parțial de cercetările arheologice. Potrivit Bibliei, între filisteni și israeliți au loc contacte sociale și o osmoză culturală, facilitată și de căsătoriile mixte. Abia după instaurarea monarhiei, în timpul regilor Saul (cca. 1025-1005) și David (cca. 1005-970), israeliții reușesc să se impună în fața filistenilor (II
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
este prezent în construcțiile canaanitee. La Ekron, în stratul de călcare VII, a fost dezvelită o clădire, identificată ipotetic cu un megaron, a cărui planimetrie pune în evidență elemente tipic grecești. O clădire sacrală, care se extinde în trei straturi arheologice, pare să fi fost descoperită și la Tell-Qasile. Funcția sacrală a clădirii rezultă din structura sa planimetrică precum și din numărul relativ mare de materiale arheologice cu utilitate cultică. Analogii cu spațiul cultural grecesc prezintă și ceramica descoperită pe teritoriul "Filistiei
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
pune în evidență elemente tipic grecești. O clădire sacrală, care se extinde în trei straturi arheologice, pare să fi fost descoperită și la Tell-Qasile. Funcția sacrală a clădirii rezultă din structura sa planimetrică precum și din numărul relativ mare de materiale arheologice cu utilitate cultică. Analogii cu spațiul cultural grecesc prezintă și ceramica descoperită pe teritoriul "Filistiei". Unele vase pun în lumină asemănari frapante cu ceramica descoperită relativ recent la Enkomi și Sinda în Cipru. Alte vase ceramice descoperite în așezările filistene
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
își propunea s-o inițieze înflorise deja din chiar clipa în care măiastra sa mână apucase penelul. S-a născut în Oltenia, la Dobriceni, la 17 iunie 1932. Tatăl său, preot, și mama sa, învățătoare, își transformaseră casa în muzeu arheologic și etnografic, cu peste 3000 de piese. A fost școlit la Craiova și apoi la București. A fost legat spiritual de Italia pe care a vizitat-o de mai multe ori, pentru a primi diferite premii, dar și pentru a
Sabin Bălașa () [Corola-website/Science/303328_a_304657]
-
grave stricăciuni bisericii. , cunoscută și sub denumirea de Mănăstirea Vlad Țepeș este situată pe o mică insulă din partea de Nord-Vest a lacului Snagov. Vechi centru de spiritualitate și cultură ortodoxă, el dăinuie pe temeliile unei vechi așezări dacice. În urma cercetărilor arheologice din 1933, o primă așezare monahala a existat aici în secolul al XI-lea, care, fiind din lemn, a ars. Prima atestare documentara scrisă, referitoare la această mănăstire, datează din a doua jumătate a sec. al XIV-lea, din timpul
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
Moldovei și Sucevei și a statului. Cu acest prilej, au fost consolidate zidul de incintă, turnul clopotniță și cele două turle ale bisericii, a fost curățat paramentul bisericii de tencuielile adăugate în decursul timpului și a fost reconstituit acoperișul. Cercetările arheologice desfășurate aici au dus la descoperirea mai multor morminte, printre care și cel al Mariei Amirali din Rodos, soția lui Petru Șchiopul. De asemenea, a fost reconstruită din imaginație o parte din Palatul domnesc de odinioară, păstrându-se unele ruine
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
ajuns ulterior episcop vicar al Mitropoliei Moldovei și Sucevei, scria într-un raport înaintat Mitropolitului Iosif Naniescu, la 19 septembrie 1877: Documentele istorice păstrate în Muzeul parohial Episcop Narcis Crețulescu, aflat în curs de amenajare în Turnul Clopotniță, precum și cercetările arheologice din ultimele decenii ale secolului trecut atestă faptul că primul lăcaș de rugăciune al acestei mănăstiri cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a fost construit din lemn și sfințit de către episcopul Olivian de Ianina. Hramul „Adormirea Maicii Domnului”, primit de către prima
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
unică prin această amprenta levantină a edificiului străvechiului lăcaș de rugăciune și îi conferă acestuia o valoare simbolică unică în Țările Române. Iar dacă până în anul 1975 existau neclarități și controverse între istorici cu privire la anul ctitoriei Bisericii „Sf. Sava", cercetările arheologice efectuate în situl istoric din aceasta parte a orașului, în perioada 1976-1979, de către renumiții arheologi Nicolae N. Pușcașu și Voica Maria Pușcașu, au dovedit cu certitudine că prima biserică zidită din piatră , ca forma și arhitectură foarte apropiată cu cea
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
departe, faima acestor locuri; iar pe la jumătatea secolului următor, curtea Basarabilor și biserica "Sfântul Nicolae Domnesc" răsfrâng această faimă asupra întregii așezări adunată cu timpul în preajma lor: Curtea de Argeș de mai târziu. După documente și inscripții, ca și din mărturiile săpăturilor arheologice, istoria acestui străvechi ținut voievodal, chiar dacă nu consemnează data precisă când s-au grupat aici întâiele centre locuite, face însă dovada că: aceste centre s-au dezvoltat îndeajuns de repede, pentru ca, pe la jumătatea veacului al XIV-lea, să ateste deopotrivă
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
Olanda, Zeelanda, Brabant și Flandra. Din secolul V centrul regiunii ocupată de franci era Kölnul. În 420 (surse nesigure) traversează Rinul spre vest prințul Pharamond creînd despărțirea francilor în francii de est (francii de pe Rin) și în vest Salfrancii. Izvoarele arheologice atestă faptul că francii ar fi fost acceptați pașnic în "Galia romană" unde s-au așezat ca "laeti" (aliați fără "civitas" fără cetățenie romană). Migrarea francilor spre sud probabil a influențat migrarea saxonilor spre Anglia și coasta olandeză care a
Franci () [Corola-website/Science/302424_a_303753]
-
trei faze interglaciare de retragere a ghețarilor, caracterizate printr-o climă mai caldă. Cercetări mai recente au dovedit existența unor glaciații noi: Biber, Donau, precum și a unor stadii de retragere și înaintare a ghețarilor în cadrul glaciațiunilor cunoscute mai de mult. Arheologic, acestor glaciații le corespund în timp mai multe faze de cultură materială, grupate pe baza elementelor specifice vieții materiale în trei perioade: paleoliticul inferior, paleoliticul mijlociu și superior. ul este divizat în cinci faze: Protopaleolitic, ul inferior, Paleoliticul de mijloc
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
ulterior, avea să fie folosit la vânătoare. Domesticirea animalelor a jucat un rol cheie în evoluția speciei umane. Activitatea omului de a crește animale a grăbit procesele de creare a uneltelor și de dezvoltare a limbajului. Pentru paleoliticul inferior, dovezile arheologice care pot aduce elemente în această problemă sunt sărace. Desigur, o societate bazată economic pe cules, pescuit și vânătoare cu ajutorul unor arme și unelte primitive, în strânsă legătură cu o muncă puțin productivă, avea un caracter egalitar, bazat pe solidaritatea
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
din peretele sudic al bisericii Mănăstirii Cetățuia. Peste mormânt nu a fost pusă însă o piatră funerară. Mult timp s-a exprimat îndoiala că domnitorul a fost îngropat aici, din moment ce nu s-a pus nici o lespede pe mormânt, totuși cercetările arheologice din 1933 au confirmat existența unor rămășițe pământești aici. În peretele nordic al pronaosului se află o altă nișă, care fusese pregătit probabil pentru Doamna Anastasia, soția ctitotorului. Mormântul a rămas gol, Doamna Anastasia fiind înmormântată în Biserica Albă, care
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
Țiganilor, care trece prin Grădina Botanică și la momentul respectiv se vărsa în Canalul Morilor. Actualmente Canalul Morilor se află pe același loc, iar Pârâul Țiganilor, după ce trece de Grădina Botanică este colectat în sistemul de canalizare al orașului. Descoperirile arheologice au reușit să stabilească în mare parte traseul exact al orașului roman Napoca: La vest era mărginită de Pârâul Țiganilor (pe actualele străzi Emil Isac și Samuil Micu), la nord cetatea se oprea la Canalul Morilor (în zona actualelor străzi
Cetatea Clujului () [Corola-website/Science/302442_a_303771]