13,806 matches
-
creează o formulă sintetică în care intră mai multe stiluri, de fapt "sub limbaje", în planul cunoașterii, poate fi atestat un "eclecticism gnoseologic", căruia noi i-am zice sinteză gnoseologică eminesciană. Poetul Eminescu, în apariția sa firească de a obține armonia nu în sens platonician, ci modern al împăcării contrariilor, este marcat de modelul lui Narcis. Omul de știință Eminescu (și poetul deopotrivă) este marcat de modelul cosmologic al fizicii moderne. Întrucât pentru Eminescu ochiul vede și aude, iar urechea aude
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Timpul, a contopirii lui Narcis cu Echo. "Fuziunea spațio-timpului din viziunea științifică a lui Einstein este înfăptuită la nivelul stilului de către românul Eminescu" (ibidem, p. 150). Arta stilistică eminesciană este pe măsura viziunii cosmologice contemporane, poetul nostru fiind modern prin armonie: așa cum Dostoievski este modern prin polifonism. "Oglinzile eminesciene (reflexiile spațiale) și vocile lucrurilor (reflexiile sonore) tind către o armonie în mișcare-desfășurare proteică convergentă de sublimbaje către un limbaj unic, atoatecuprinzător eminescianismul" (ibidem, p. 168). În drumul anevoios spre această armonie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
stilului de către românul Eminescu" (ibidem, p. 150). Arta stilistică eminesciană este pe măsura viziunii cosmologice contemporane, poetul nostru fiind modern prin armonie: așa cum Dostoievski este modern prin polifonism. "Oglinzile eminesciene (reflexiile spațiale) și vocile lucrurilor (reflexiile sonore) tind către o armonie în mișcare-desfășurare proteică convergentă de sublimbaje către un limbaj unic, atoatecuprinzător eminescianismul" (ibidem, p. 168). În drumul anevoios spre această armonie Eminescu are de trecut mai multe praguri ale cunoașterii. Care sunt ele? În primul rând, disimetria universului, perspectiva morții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
armonie: așa cum Dostoievski este modern prin polifonism. "Oglinzile eminesciene (reflexiile spațiale) și vocile lucrurilor (reflexiile sonore) tind către o armonie în mișcare-desfășurare proteică convergentă de sublimbaje către un limbaj unic, atoatecuprinzător eminescianismul" (ibidem, p. 168). În drumul anevoios spre această armonie Eminescu are de trecut mai multe praguri ale cunoașterii. Care sunt ele? În primul rând, disimetria universului, perspectiva morții termice a lui, entropia lui, a cărei lege a fost reevaluată de L. Boltzmann. În al doilea rând, modelul cosmologic platonician
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Proust). Descoperirea particulei și antiparticulei a periclitat primul tip de simetrie, iar alte descoperiri au zdruncinat a treia simetrie sau tipul combinat al celei dintâi cu cea de-a doua. La Eminescu, avem o formulă dialectică simetrie/disimetrie, depășită prin armonia finală pomenită. Deși pe alocuri analogizările omului de știință Eminescu cu marii oameni de știință sunt sumare sau forțate, Theodor Codreanu ne convinge cu lux de argumente de existența unor similitudini indiscutabile dintre pulsatorul și rotatorul eminescian și acela "în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
impunătoare prin diversitatea direcțiilor gândirii contemporane, identificate în viziunea poetică a lui Eminescu, metodologic deschisă în analogie cu opera lui Dante, prin nouă cercuri dialectice. "Trăind la răscruce de ere, ca și Dante, Eminescu este creatorul unei lumi de o armonie unică, singura poate demnă în timpurile moderne de marele florentin". (...) Și se menține argumentul că nu de Eminescu om de știință este vorba, pe fundalul vechii dihotomii știință-artă, ci de o dialectică a structurilor funcționale dominante, în care arhetipurile gnoseologice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a V-a B din Varvara, în care elevii răspund unui reporter de la radio într-un limbaj pocit, ce tinde să ajungă o limbă universală, unică pe glob, căci "o împestrițare a neamurilor și a limbilor, împinge omenirea dintr-o armonie universală în dezordinea Turnului Babel, care e o pedeapsă a lui Dumnezeu". Tot Rebega mai subliniază că "oamenii nu se mai înțeleg între ei, se ucid, se dușmănesc pentru că nu vorbesc aceeași limbă. Marele-Duh se gândește la toate și a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
altele, în special, presiunile externe care vin din partea marilor puteri, cărora trebuie să ne supunem gândind și înfăptuind numai ceea ce ne este îngăduit să gândim și să înfăptuim. Soluția este una naționalistă și internaționalistă în același timp: conviețuirea, într-o armonie cât mai deplină, a aspirațiilor interne cu interesele prietenilor și neprietenilor din celelalte părți ale lumii. În cartea sa Modelul ontologic eminescian (apărut la Editura Porto-Franco din Galați, în anul 1992), Theodor Codreanu a dezbătut pe larg problema și a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai multor eminescologi, care a stârnit un șuvoi de ironii, dar care trebuie mai curând să ne pună sintagmă pe gânduri): sunt date La iveală o mulțime de confruntări ale "subtilei legături dintre simultaneismul dinamic al viziunii eminesciene și rafinata armonie a stilului", între altele. Apoi, s-a pierdut din vedere modernitatea poetului în privința atitudinii față de limbaj. Narcisismul eminescian, Simultaneitatea dinamică, De ce totuși Eminescu și Einstein stăruie obsedant pe ideea modernității poetului. Să ne intre bine în cap! Pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
însumează preocupările de-o viață despre Eminescu. De la Ontologia arheității până la polemicile cu detractorii poetului, care atacă sistematic, sub ochii noștri, în presa literară de lângă noi sau prin alte mijloace, Theodor Codreanu duce un război pe cont propriu, dar în armonie cu veritabili eminescologi, pentru mai dreapta așezare a creatorului nostru emblematic în destinul culturii române. În Ontologia arheității, polemizează cu aserțiunea eronată că Eminescu ar depinde, potrivit comparatiștilor și priorităților "izvorâte", cum le califica disprețuitor Călinescu, de modele străine. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ontic al poporului său. Intenția lui cea mai statornică a fost să dovedească lumii că românismul poate fi roditor în sensul major al creației culturale". La fel de incitante și profitabile sunt capitolele: Eminescu și erosul divin, De ce totuși Eminescu și Einstein?, Armonia eminesciană, În oglinda pozitivismului. Din aceasta perspectivă, mi se pare normală reacția de apărare împotriva celor care îl atacă, din rea credință ori din interes și prostie, pe "omul total al culturii române". În lipsa lor de minima moralia, ei raportează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
auditiv", cu o unică percepție a straturilor afunde ale limbii. Ambele apologii perceptive le sunt caracteristice celor doi scriitori aflați și în această privință pe aceeași traiectorie. Antiromantic și antisimbolist, dramaturgul oferă surpriza unei poetici în spațiul muzicii, corelativă cu armonia eminesciană. "Simt enorm și văz monstruos" exprimă contiguități spațiale (văzul) și temporale (simțul = auzul), cu "genul orfic muzical": "Eminescu definea fantazia artistică drept punctul de incidență dintre minte și inimă, dintre raționalitatea privirii și adâncimile auzului". Interioritatea, profunzimea, enigma dualității
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
replică la O scrisoare pierdută, conchide eseistul, și cine nu "a sesizat sensul acestei schimbări tematice riscă să rateze înțelesurile abisale ale operei lui Caragiale (p. 154). Și în Năpasta și în O scrisoare pierdută se produce o fisură în "armonia cuplului primordial" și autorul recurge la asemănările de rigoare cu personajele din Iliada lui Homer. Eșecul Năpastei pe scenă demonstrează profunzimea piesei. Ori publicul nu i-a înțeles mesajul. Maiorescu "a intuit ceva" ca și în cazul nuvelei Sărmanul Dionis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cele ce li s-au lăsat. Cu prioritate, în "vânturarea" celor ce vin se arată lucrarea marilor personalități de cultură și artă, privilegiul întâietății avându-l scriitorii mari, poeții și prozatorii importanți, ale căror idei, sentimente și atitudini intră în armonie sau în conflict cu spiritul și credința celor de după. Este soarta personalităților care depășesc epoca lor și continuă să trăiască în componenta spirituală a succesorilor. Adesea controversate ori contestate energic. Sunt acele cazuri departe de clasarea ușoară, prezente postum în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a aborda și complexa operă a d-lui Mihail Diaconescu, pentru a emite judecățile critice cele mai adecvate și comentariile inspirat aplicate, pentru a surprinde importanța și complexitatea operei ei. Suntem prea apropiați de Mihail Diaconescu și prea îndepărtați de armonia și complexitatea operei sale pentru a descoperi misterul și diversitatea semnificantă a unui corpus textual impresionant nu numai prin dimensiuni, ci și prin elaborare, prin consecvența programatică și ideologia da, ideologia românească, de convergență estetică, filosofică și morală. Nu e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
anacronic-tribale" și "antiglobaliste"), susținând pe de altă parte minoritățile etnice, homosexuale, feministe etc. Însăși "teoria secundarului" a lui Virgil Nemoianu devine o armă de luptă împotriva naționalului prin demonizarea gazetarului Eminescu, cel care numise "antitezele monstruoase" din societatea noastră. Echilibrul, armonia și depășirea antitezelor nu poate fi decât transmodernistă pentru că, spune profesorul Codreanu, "transmodernismul se fundează pe antitetică pe care o întrevăd ca filozofie a viitorului", cu o certă pledoarie pentru diversitate și alteritate. Da, asimilarea și omogenizarea nu mai constituie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
universal prin național. Tentativa de înăbușire a manifestării identității naționale prin multiculturalismul de import realizat de celebra, de acum, generație '80, este, pentru autor, o intenție de mankurtizare a culturii române. În asemenea condiții, "transmodernismul, cu tensiunea contradicțională recuperatoare de armonie, este menit a reda omului contemporan inocența pierdută și parodiată de antropocentrismul postmodernist" (p. 223). "Aisberg", Brașov Cluj-Napoca Baia Mare, 2006 [aisberg.8k.ro]12. Amalia VOICU Transmodernismul sau viitorul recent al postmodernismului Pentru a respecta inițial viziunea autorului asupra propriei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a creat lumea din nimic, Dumnezeul-Nimic cum zice Basarab Nicolescu. Taoismul îi zice Dao, unului primordial care însuflețește dualitatea yin-yang logică triadică generând ființa. Lao Tzî: "Ceea ce Este dă folosul; ceea ce Nu-i, folosința" (plinul și golul). François Cheng teoretizează armonia unui al treilea termen, Vidul mediu. Vidul plin de transparență ne duce cu gândul spre lumea ca lumen. Theodor Codreanu observă o afinitate Eminescu Nietzsche Heidegger în ceea ce privește lumea ca transparență, luminiș al ființei. În ontologia triadică (gândirea terțului inclus), Ștefan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Eminescu-Rădulescu-Motru-Cioran), apoi la identificarea grupurilor demografice, majoritare-minoritare, în mișcare istorică și, mai ales, în bătălie nimicitoare între interese de grup, partizanale (Theodor Codreanu). De altfel, primul capitol, Autohtoni și periferici, reamintește ordinea demografică normală, în măsură să asigure stabilitatea și armonia organismului statal. Din păcate, în ultimele trei sute de ani de istorie, inclusiv clipa prezentă, autonomia și, mai ales, autohtonia au fost doar excepții, și acestea de scurtă durată: domnia lui Cuza, aprig hulită de "periferici" în asociere cu "dizidenții" (virusați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
IV) în spațiul românesc este o altă temă "caldă" cu privire la relația majoritari-minoritari, subiect pentru dezbateri palpitante referitoare la atitudini tolerante sau radicale, autorul conchizând că "românii s-au distins în istorie prin toleranță și omenie, dispuși, adică, să trăiască în armonie cu alogeni aduși de împrejurări în spațiul național". Un alt capitol extrem de consistent ideatic și factologic (Cap. VI) este cel intitulat Românitate și occidentalizare, prin punerea în evidență a conținutului relației ortodoxismului oriental cu al catolicismul occidental sau între înfloritoarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de clasă" cheia de boltă a "învățăturii" marxist-leniniste stăpânește și noua ideologie a corectitudinii politice, cu diferența că aici rolul de victimă pozitivă nu-l mai deține proletariatul, ci minoritățile de tot felul aflate sub opresiunea majorităților. Pentru a reinstaura armonia și "dreptatea" socială a raiului comunist, proletariatul trebuia, utilizând o cacofonie consacrată, "să lichideze burghezia ca clasă". Astăzi, miza "revoluționară" a "corecților politici", hotărâți să întroneze alături de "paradisul material, insuficient pentru Occident (și)... paradisul senzual erotic", nu e mai mică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
țărișoara" demagogilor nu putea suporta doi regi!... Ce n-au știut aceștia și nici urmașii lor dintotdeauna e că Eminescu adunase în sine condiția triplă a martirului, eroului și înțeleptului și că dincolo de infernul suferințelor, el a pătruns într-o armonie interioară pe care n-a putut-o găsi în ordinea lumii (ș.a.), o lume strâmbă, care, privindu-se în propria oglindă, se felicita, precum fariseul din Evanghelie, pentru imaginare virtuți. Cartea lui Th. Codreanu, cu o superbă copertă aparținând basarabeanului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
întinde de-a lungul câtorva luni. Recunosc, eram decis ca anul acesta să nu scriu deloc despre Eminescu, fiind pentru încă o dată convins că singurul lucru "cu cap" ar fi fost acela de a-l reciti, de a-i redescoperi armoniile înalte ale unui cânt ce, adevărat, nu îl poți pricepe până la capăt. Dar planurile sunt făcute și pentru a fi încălcate, mai ales că motivația avea să fie una extrem de solidă: la finele anului trecut aveam să primesc cartea profesorului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
EDITURA CARTEA ROMÂNEASCĂ, 1984, COLECȚIA "ESEURI" Al. DOBRESCU Eminescologie 23 Dan C. MIHĂILESCU Eminescu și fervoarea asociativă 25 Teodor PRACSIU Theodor Codreanu: "Eminescu Dialectica stilului" 29 Cristian LIVESCU "Eminescu Dialectica stilului" 30 Ioana Em. PETRESCU Studii eminesciene 33 Al. PIRU Armonia eminesciană 36 Adrian MARINO Cărți și lecturi critice 38 Artur SILVESTRI Cultură și stil 39 Mihai CIMPOI Theodor Codreanu: Hyperion și provocarea științei 41 Eugen TODORAN......................................................................................44 Edgar PAPU.............................................................................................44 George MUNTEANU..................................................................................44 Solomon MARCUS....................................................................................45 MODELUL ONTOLOGIC EMINESCIAN,GALAȚI
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
realitățile și ajunsesem la convingerea că cea mai bună soluție ar fi aceea pe care mi-ai expuso. Aceasta e nota timpului de față din care nu putem să ieșim și mai ales ceea ce mi-ai expus este în perfectă armonie și concordanță cu începutul nostru idilic plin de naturalețe și simplitate. Alții în locul nostru ar fi cheltuit sume mari pentru logodnă, în timp ce noi am făcut-o atât de simplu având martor numai pe Bunul Dumnezeu, și poate acea simplitate a
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]