10,368 matches
-
II-lea. Emigrarea longobarzilor a început într-o luni, după ziua de Paște, la 2 aprilie 568. Decizia plecării într-o zi de sărbătoare creștină e explicabilă în contextul recentei convertiri a lui Alboin la creștinismul de rit arian, fapt atestat și de prezența la curtea sa a unor misionari goți arianiști. Alboin poate că a acceptat botezul din considerente politice, pentru a obține coeziunea grupului eterogen care a imigrat în Italia venind din Pannonia. Opțiunea pentru ritul creștin al lui
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
cu același nume din județul Vâlcea, Oltenia, România. Se afla a în zona Oltețului, pe râul Cerna. Comună este formată din zece sate: Lădesti(reședința com.), Olteanca,Cermegești, Chiricești,Popești,Măldărești,Ciumagi,Păsculești,Găgeni și Valea Corni. Comună Lădești este atestata documentar la 7iulie 1536 când Radu Paisie da un hrisov prin care îi cedează lui Fartat vornicul ocine din Giulești și Gavănești. Și din Măciuca a cumpărat partea Lădeștilor, toata, pentru 400 aspri.Probabil, etimologia numelui vine de la o familie
Lădești, Vâlcea () [Corola-website/Science/325243_a_326572]
-
când profesorul Davidhazy Coloman, conduce o echipă a României la un concurs organizat în Ungaria, în apropiere de lacul Balaton, căpitan al echipei fiind Neagu Alexandru. Primul Campionat Republican pe Echipe și Noapte, octombrie 1964, Pârâul Rece. Primii arbitri trasatori atestați, în număr de 41 au absolvit cursul din decembrie 1966, organizat la Căminul Alpin din Bușteni. Anul 1967, primul concurs de Orientare - Schi de Noapte, la Gărâna, munții Semenic, organizat de timișoreni. Primele titluri de Maestru al Sportului se acordă
Federația Română de Orientare () [Corola-website/Science/322649_a_323978]
-
se apreciază că are o adâncime de 2,6 - 2,8 km, fiind în acest fel cel mai mare corp diapirogen de sare gema din țară. Primele exploatări de sare sunt atestate de pe vremea românilor, dar mină din Praid este atestata documentar de la 1200, iar exploatarea intensivă se face din 1700. Românii lucrau numai la suprafață, în gropi patrulatere, până la o adâncime de 12-15 m, de unde sarea se putea scoate ușor pe punți alunecoase și cu aparate simple de ridicat, după
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
Istoria atestată a localității Turda începe în paleoliticul mijlociu, de când datează primele urme de locuire umană, și se extinde până în prezent. În peșterile din Cheile Turzii se găsesc cele mai vechi urme ale vieții omenești din zona Turda. Aceste urme, vechi de
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
Doctrina obține un suport considerabil în secolul următor. Origen (185-254) a insistat asupra problemei fraților lui Iisus, susținând că frații lui Iisus erau copiii lui Iosif dintr-o căsătorie anterioară. Începând cu secolul 4 doctrina pururei feciorii era foarte bine atestată. Spre exemplu putem găsi referințe în secolul al III-lea în scrierile lui , care o numea pe Maria “templu sfânt, neatins de profanare și păcat” iar în secolul al IV-lea lucrările lui Atanasie din Alexandria, Epifanie, Ilarie, , Ambrozie, Ieronim
Pururea Fecioară Maria () [Corola-website/Science/328049_a_329378]
-
au fost distruse în 1920,iar ceea ce a mai rămas a fost distrus în perioada 1946 - 1948. După 1700 , famiile nobiliare din Aruncuta sunt preponderent de origine germanica ceea ce explică apariția timpurie a școlii românești din sat { școala românească fiind atestata în anul 1801}. Familiile nobiliare au administrat circa 75% -80% din terenurile agricole , diferența aparținând unor familii de oameni liberi, ponderea iobagilor din totalul populației variind între 33 - 50% în perioada 1700-1848. Rolul pozitiv al familiior nobiliare din Aruncuta se
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
unde avea loc până în 1856 târgul de toamnă, denumit și Rupertimarkt. De obicei, în mijlocul unei piețe se afla o fântână arteziană. Prin urmare, și în mijlocul Pieței Vechi a fost amplasată o fântână, care a fost construită în locul alteia mai vechi, atestată documentar în 1488, atunci a fost realizată aducțiunea apei de la Gaisberg până în Piața Veche. Cea mai veche parte păstrată a fântânii este grilajul artistic. El a înfrumusețat precursoarea actualei fântâni și a fost creat de Wolf Guppenberger în 1583. Același
Alter Markt (Salzburg) () [Corola-website/Science/328299_a_329628]
-
Se bănuiește că la Ațel exista încă din secolul al XIII-lea o biserică, pentru că episcopul Petru din Alba Iulia l-a așezat în 1283 pe decanul Walter din villa Echellini (Ațel) în fruntea listei preoților din Capitulul de Mediaș. Atestată documentar din anul 1283 cu denumirea , cu referire la un anume "Walterus decanus de Villa Echelini", și făcea parte din "Terra Medies". Denumirea germană ortografiată "Hetzeldorf" datează din 1423. În anul 1466 a obținut din partea regelui Matei Corvin "ius gladii
Biserica fortificată din Ațel () [Corola-website/Science/327222_a_328551]
-
47°30ʹ50ʺ latitudine nordică și meridianele 23°41ʹ20ʺ și 23°41ʹ45ʺ longitudine estică, învecinându-se la nord cu localitățile Dănești și Bontăieni, la est cu Șurdești, la sud cu localitatea Făurești, iar la vest cu localitățile Cărpiniș și Șindrești. Deși atestată documentar la 1411, prin descoperirile arheologice și toponimiile locurilor, cu deplin temei se poate fixa data întemeierii localității cel mai devreme la 1350. Actuala denumire a satului apare în documente la anul 1776, sub forma maghiarizată Czetetzel sau Czurkafalu (satul
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Cetățele () [Corola-website/Science/330805_a_332134]
-
este cea mai veche cafenea atestată documentar în București, datând din 1781 și fiind atestată în anul 1812. se află pe Strada Covaci nr. 16, în fața pieței Sfântul Anton din centrul istoric, clădirea în care se află fiind clasată monument istoric cu . În anul 1781, armeanul
Cafeneaua Veche () [Corola-website/Science/328583_a_329912]
-
zona Gilăului de astăzi (care a păstrat numele lui Gelou). In urma luptelor s-a încheiat pacea de la Esculeu (astăzi comuna Așchileu în județul Cluj) prin care românii erau nevoiți să aibă un conducător (gyula) străin. Gelou rămâne primul voievod atestat al Transilvaniei A fost urmat de Tuhutum, Horca și Iula (Geula sau Gyula). Cercetarea arheologică a localizat voievodatele lui Gelu, Glad si Menumorut descoperind numeroase așezări în aceste zone. Unele așezări erau bine fortificate iar urmele găsite indicau o populație
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
acela al unui dublu anacronism, pe de o parte în istoria ceremonialului imperial și pe de altă parte în derularea vieții lui Dioclețian — el nu mai era împărat în perioada în care a ocupat această reședință, iar principala sa activitate atestată nu este guvernarea țării, ci grădinăritul — luând în calcul și revenirea care îi este atribuită la întâlnirea de la Carnuntum. Arhitectura complexului din Split a fost apropiată de alte construcții contemporane: Dioclețian a construit un veritabil palat în timpul domniei sale, la Antiohia
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
cea a apeductului și alimentează o populație de de locuitori. Apeductul antic de la Salona era mai puțin important ca cel de la Split, deși deservea un oraș de . Supracapacitatea apeductului din Split este și mai surprinzătoare dat fiind că singura instalație atestată arheologic, mare consumatoare de apă, este complexul termal al palatului, de mărime mult mai modestă față de marele terme imperiale urbane. Funcționarea lor a continuat probabil până când apeductul a fost avariat în timpul războiului împotriva goților de la începutul secolului al VI-lea
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
cronicilor pontificale, aceste moaște au făcut obiectul unei alte strămutări, în 641 în timpul papei Ioan al IV-lea, care era de origine dalmată. El negociase cu slavii restituirea rămășițelor și le adusese la Roma. Această a doua tradiție, mai bine atestată, asupra istoriei moaștelor salonitane, a condus la repunerea în discuție a veridicității lui Ioan din Ravenna și a acțiunilor lui: era vorba de o ficțiune ulterioară, probabil din secolul al IX-lea sau al X-lea. Aceasta nu invalidează însă
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
confesională într-un teritoriu tot mai frecventat de negustorii și prelații catolici. Atribuțiile noului scaun s-au întins în zona curburii Carpaților, cel puțin în partea de sud a Moldovei și în estul Munteniei, precum și în Basarabia istorică. Primul ierarh atestat documentar în scaunul mitropolitan a fost Teodor, care a ocupat scaunul în 1283 în timpul domniei împăratului Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328). După Teodor a urmat Luca, iar între anii 1337 - 1347 Macarie și apoi Chiril, ultimul fiind Iachint. Ierarhii
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
de singular reprezintă o sinecdocă și nu implică faptul că Melampus ar fi avut un singur picior sau că doar unul dintre ele ar fi fost negru (aceeași formă este prezentă și în compunerea numelui Οἰδίπους, "Oidipous" = Oedip). O legendă atestată cel puțin din sec. IV î. Hr. explică astfel numele lui Melampus: după ce l-a născut, mama sa l-a așezat la umbra unui copac, dar picioarele i-au rămas descoperite și i-au fost arse de soare, de unde și culoarea
Melampus () [Corola-website/Science/331968_a_333297]
-
dată (presupunând că norii nu au ascuns-o), la scurt timp după apusul soarelui precedent serii zilei de 15 iulie. Deși Patricia Crone și Michael Cook în „Hagarism-ul sau facerea lumii islamice” citează o monedă din 17 AH , primele utilizări atestate care au supraviețuit ale unui calendar islamic datează, alături de o altă dată calendaristica dintr-un calendar copt,pe un papirus din Egipt din 22 AH, PERF 558. Inscripții de vechi calendare ale Arabiei de Sud dezvăluie utilizarea unui număr de
Calendarul islamic () [Corola-website/Science/331941_a_333270]
-
pastă chimică și celuloză. În structura ei sunt multe capilare mici, fapt ce-i generează capacitatea absorbantă a ei. Greutatea de bază este de 80 - 200 de grame pe metru pătrat. Acest tip de hârtie a fost pentru prima dată atestat în Anglia, în secolul al XV-lea. Conform unei legende neverificate, sugativa a fost inventată din greșeală la o fabrică de hârtie, atunci când meșterul a comis o eroare de dozare uitând să adauge clei la fabricarea hârtiei.
Hârtie sugativă () [Corola-website/Science/332023_a_333352]
-
în martie 2009. În urma lucrărilor de modernizare, puterea instalată a acestui agregat a crescut cu 4,4MW, potrivit datelor Hidroelectrica. Tot aici se mai găsesc și unii din cei mai mari stâlpi de electricitate din lume - locul I - aceștia fiind atestați de Cartea Recordurilor; ei sunt confecționați din metal, la Drobeta Turnu Severin. Deasemenea, la 15 de km de Porțile de Fier II se afla Barajul Porțile de Fier II care a fost dat în folosință în 1984 fiind de tip
Porțile de Fier II () [Corola-website/Science/337024_a_338353]
-
este un muzeu județean din Săcele, amplasat în B-dul Brașovului nr. 153. Clădirea este monument istoric, atestată documentar în anul 1543. Timp de trei secole a servit ca loc de strângere a dijmelor. În timp, clădirea a suferit modificări, aspectul actual datând din anul 1804. Din 1848 Casa Dijmelor își pierde rolul inițial, primind diverse destinații de
Muzeul Etnografic din Săcele () [Corola-website/Science/331326_a_332655]
-
devine filială a Muzeului de Etnografie Brașov. Muzeul adăpostește documente istorice, piese de port popular mocănesc și ceangăiesc, obiecte ce amintesc de cărăușitul mocanilor săceleni, unelte, obiecte de uz casnic, costume, reconstituiri de interioare sătești tradiționale. Clădirea este monument istoric, atestată documentar în anul 1543. Timp de trei secole a servit ca loc de strângere a dijmelor. În timp, clădirea a suferit modificări, aspectul actual datând din anul 1804. Din 1848 „Casa Dijmelor” își pierde rolul inițial
Muzeul Etnografic din Săcele () [Corola-website/Science/331326_a_332655]
-
scânteietoarea inteligență creatoare, prin adânca și fascinanta putere de a aprinde flacăra unor timpuri demult apuse. Casa în care a locuit cu familia și a creat o parte consistentă a edificiului nemuririi sal, a fost construită de polcovnicul Panca și atestată documentar în 1833. Nicolae Iorga cumpără casa de la urmașii polcovnicului in 1908, asistă și supraveghează renovarea ei. De la intrare, vizitatorul este întâmpinat de o poartă masivă din lemn, străjuită de doi stâlpi din cărămidă, văruiți în alb. Imediat, o curte
Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331365_a_332694]
-
Nicolae Iorga. Valoarea umana de creator de geniu, radiază din fiecare colț al casei. Învăluită într-o aură de mister, “la ceasuri adânci din noapte, când toți se odihnesc, el pare că veghează”. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Atestată documentar in 1833, casa construită de polcovnicul Panca, este monument de arhitectură datând de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, caracteristic zonei subcarpatice prahovene. Nicolae Iorga a locuit și a creat la Vălenii de Munte între anii 19
Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331365_a_332694]
-
Treignes, a predat Muzeografie, Muzeologie generală, Muzee românești în aer liber. În plus, a avut ideea realizării unui muzeu în aer liber, a unui muzeu viu, și este inițiatorul Proiectului „Muzeul Etnografic al Țării Codrului” de la Măriuș, un sat arhaic, atestat documentar din 1424. Proiectul a fost inițiat în 2008 în parteneriat cu Universitatea de Nord Baia Mare. Muzeul trebuia să devină, în concepția sa, un „Templu Spiritual Codrenesc”. Îl vedea precum satul său natal la vremea copilăriei: „un sat codrenesc răsfirat-spre-adunat
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]