11,388 matches
-
și Gherman, fiind prăznuiți în ziua de 29 februarie (în anii bisecți), sau 28 februarie. S-au păstrat de la Ioan Casian trei mari lucrări: Ioan Casian a fost un mare propovăduitor al credinței creștine și al traiului monahal. În literatura bisericească, Ioan Casian a folosit, și introdus în occident, patericul, adică disciplina literară în care ideile principale ale vieții monahale sunt îmbrățișate prin convorbiri sau discursuri reale ori imaginare rostite de către părinții de seamă ai mănăstirilor din orient. Conform legendei bisericești
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
bisericească, Ioan Casian a folosit, și introdus în occident, patericul, adică disciplina literară în care ideile principale ale vieții monahale sunt îmbrățișate prin convorbiri sau discursuri reale ori imaginare rostite de către părinții de seamă ai mănăstirilor din orient. Conform legendei bisericești române, Ioan Casian s-ar fi născut în Valea Casimcei (județul Constanța), zonă denumită de această legendă « "ținut al Casienilor și peșterilor" » și prezentată ca o « "vatră de trăire duhovnicească profundă, a vestiților călugări sciți" ». O peșteră din Podișul Casimcei
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
de către Coriolan Petranu surprinde această modificare adusă bisericii. Ulterior, pe latura de sud a bisericii a fost amplasată o prispă ce se întindea pe întreaga lungime a naosului și a absidei altarului, situație surprinsă la momentul publicării lucrării "Monumente istorice bisericești din Eparhia Ortodoxă Română a Oradei" în anul 1978. În urma intervențiilor de după această dată, biserica a căpătat o formă mai apropiată de cea inițială. De dimensiuni mici spre medii, biserica prezintă planimetria obișnuită. Printr-un frumos portal, ce seamănă cu
Biserica de lemn din Mierag () [Corola-website/Science/312400_a_313729]
-
sfințire a noii biserici adăugând hramul Sf. Apostoli Petru și Pavel pe lângă hramul istoric Nașterea Maicii Domnului; Între anii 2000-2002 interiorul noii bisericii a fost împodobit cu pictură în frescă, realizată de pictorul Ciprian Istrate din Piatra Neamț. Catapeteasma și mobilierul bisericesc au fost executate de sculptori bisericești din Târgul Neamț. La 15 septembrie 2002 - când s-au finalizat lucrările de pictură a bisericii, a fost sfințită pictura acesteia de către Înaltpreasfințitul Părinte Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Tot atunci schitul Sf. Apostoli
Mănăstirea Dumbrăvele () [Corola-website/Science/312437_a_313766]
-
Sf. Apostoli Petru și Pavel pe lângă hramul istoric Nașterea Maicii Domnului; Între anii 2000-2002 interiorul noii bisericii a fost împodobit cu pictură în frescă, realizată de pictorul Ciprian Istrate din Piatra Neamț. Catapeteasma și mobilierul bisericesc au fost executate de sculptori bisericești din Târgul Neamț. La 15 septembrie 2002 - când s-au finalizat lucrările de pictură a bisericii, a fost sfințită pictura acesteia de către Înaltpreasfințitul Părinte Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Tot atunci schitul Sf. Apostoli Petru și Pavel - Dumbrăvele a fost
Mănăstirea Dumbrăvele () [Corola-website/Science/312437_a_313766]
-
la cele veșnice, iar Sfântul Scaun l-a numit la 18 octombrie 1944 pe episcopul Glaser ca administrator apostolic al Diecezei de Iași până la reglementarea situației prin alegerea unui nou ierarh. El a primit dificila misiune de a reface viața bisericească din Moldova, care fusese mult afectată în timpul desfășurării celui de-al doilea război mondial. Deoarece clădirea Seminarului Diecezan din Iași aflată pe Copou era în mare parte distrusă de lupte, episcopul Glaser a redeschis Seminarul în toamna anului 1945 în
Marcu Glaser () [Corola-website/Science/312864_a_314193]
-
și 71 femei; parohia aparținea protopopiatului Agrieș (Viișoara) din varmeghia Turzii. În anul 1805 în Stolna erau 43 de familii ortodoxe și aveau biserică, 2 câble de teren arabil și fânațe de un car de fân. În Contribuțiune la istoria bisericească din Ardeal, Pr. Matei Voileanu enumeră Stolna între cele 304 comune bisericești trecute la uniație în timpul episcopului Vasile Moga . Nu este însă precizat anul trecerii. Informația nu se confirmă. În timpul celui de-al doilea război mondial între 1940-1944 parohia a
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
anul 1805 în Stolna erau 43 de familii ortodoxe și aveau biserică, 2 câble de teren arabil și fânațe de un car de fân. În Contribuțiune la istoria bisericească din Ardeal, Pr. Matei Voileanu enumeră Stolna între cele 304 comune bisericești trecute la uniație în timpul episcopului Vasile Moga . Nu este însă precizat anul trecerii. Informația nu se confirmă. În timpul celui de-al doilea război mondial între 1940-1944 parohia a aparținut protopopiatului Cluj-Huedin, din cadrul Vicariatului Ortodox Român din Alba-Iulia, iar între 1944-1948
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
Nicolae Stoicescu, consilier militar - col. Gheorghe Romanescu, consilier pirotehnic - col. Constantin Ucrain, consilieri de călărie - dr. Ion Apahideanu și prof. Ion Bîrloiu, consilier de scrimă - Constantin Stelian, șef cascador - Tudor Stavru, consultant pentru scenografie - Dan Popa și consultant pentru cult bisericesc - preot Gheorghe Matei. Filmările au avut loc în anii 1969-1970, filmându-se "„vara, iarna, primăvara, la munte, la mare, în castele și cetăți - Peleș, Bran, Râșnov - la Roma, Viena, Praga, Istanbul, ba chiar și la Tunis, unde am găsit un
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
din vara anului 1864. Considerat drept ""un bărbat încărunțit în cariera învățătorească și rutinat în ramurile științei pedagogice"" el a făcut parte și din primul Comitet administrativ al Fondului școlastic al fostului Regiment grăniceresc român, militând totodată la forurile superioare bisericești blăjene pentru redeschiderea Preparandiei din Orlat. A murit la 62 de ani în vara anului 1866 august 16 și este înmormântat la Orlat. Racovicenii la sfârșitul anului 1854 nu aveau încă un preot sufletesc și ca atare au refuzat să
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
murit la 62 de ani în vara anului 1866 august 16 și este înmormântat la Orlat. Racovicenii la sfârșitul anului 1854 nu aveau încă un preot sufletesc și ca atare au refuzat să primească pe cel recomandat de forurile superioare bisericești, venind cu propuneri propri. Conchistorul blăjean l-a numit pe Petru Florianu scriindu-le în același timp racovicenilor următoarea mustrare: Descendent al unei familii de preoți din Biertan,înnobilată, din rândurile căreia făcea parte și cunoscutul istoric Florian Aaron, Petru
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
satului a participat la lucrările Sinodului ținut la Blaj în zilele de 10-11 august 1866 când a îndeplinit și funcția de notar al acestuia, precum și la cel de la Blaj din zilele de 20-28 august 1869. Pentru meritele sale pe plan bisericesc a fost numit viceprotopop onorar. Pe plan cultural a fost un bun propovăduitor al intențiilor "Astrei", fiind membru ordinar al acestei instituții culturale încă de la înființarea sa. În literatura de specialitate analizată de Cornel Lupea apare după părerea sa o
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
Bielefeld evaluarea posibilității întemeierii unei comunități protestante autonome în Warburg. Raportul pozitiv al superintendentului Scheer a dus la înființarea parohiei în 1826. Superintendentul Scheer a fost extrem de surprins să afle de existența comunității protestante din Herlinghausen, care ținea de domeniul bisericesc pe care în administra dar “de a cărei existență habar nu avea”. Biserica congregației dominicane cu hramul "Maria-in-vinea / Maria-im-Weinberg" construită în jurul anului 1200 a fost trecută în proprietatea comunității evanghelice prin ordinul de cabinet al împăratului Friedrich Wilhelm al III
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
în vigoare și astăzi face din biserica amintită defacto o „biserică simultană“ pentru comunitatea evanghelică din Warburg și pentru liceul Marianum. Comunitatea evanghelică are un centru parohial „Casa Corvin“ , un centru familial "Arche", o biserică în Herlinghausen și un centru bisericesc în Herlinghausen. Pentru credincioșii protestanți mai există în partea de vest a orașului Warburg, în Rimbeck încă o parohie cu biserică, centru parohial și un azil de bătrâni aflat sub patronajul diaconiței Febe. În anul 1890 existau în parohiile din
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
de vedere administrativ-canonic în trei noi eparhii ortodoxe și anume: Aceste eparhii au fost conduse de doi ierarhi și un locțiitor de episcop. Cancelaria Misiunii era compusă din 27 persoane, printre care și un director, 3 consilieri mitropolitani, 2 inspectori bisericești, un revizor și 4 șefi de servicii (administrativ, arhitectură, cultural și economico-financiar). Arhimandritul Antim Nica, cel de-al treilea conducător al Misiunii, odată cu demisia Mitropolitului Visarion Puiu. Unul martorii acelor timpuri descria sarcina care îi revenea Patriarhiei Române astfel: „..Situația
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
și economico-financiar). Arhimandritul Antim Nica, cel de-al treilea conducător al Misiunii, odată cu demisia Mitropolitului Visarion Puiu. Unul martorii acelor timpuri descria sarcina care îi revenea Patriarhiei Române astfel: „..Situația era următoarea: Biserica ortodoxă rusă ca instituție desființată, înalta ierarhie bisericească inexistentă, preotul înlăturat complet din viața satului, religia refugiată în familie sau în suflete.” „Momentul istoric actual oferă Bisericii ortodoxe române un prilej unic pentru a face cunoscut, prin faptă și cuvânt, idealul creștin și a răspândi învățătura evangheliei în
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
Sfântul Antonie (Osipovca) și 8) Sfântul Mihail (Coșnița, Dubăsari din județul Dubăsari, 9) Sfânta Treime, 10) Păsățel și 11) Berșad din județul Balta și 12) Șargorod din județul Movilău. Mitropolitul Visarion Puiu a înființat în provincie două așezăminte de învățământ bisericesc și anume: Seminarul Teologic Ortodox din Odesa, cu predare în limba rusă, și Seminarul Teologic Ortodox din Dubăsari, cu predare în limba română. Seminarul din Odesa l-a avut ca director pe protoiereul Teodosie Bogaci, fost director al Seminarului Teologic
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
limbilor română, rusă sau ucraineană. Majoritatea preoților localnici, peste 150, erau întorși din lagărele sovietice. Mulți dintre acești preoți au urmat cursuri preoțești de 6 luni la centrul eparhial din Chișinău. Mitropolitul Visarion Puiu a înființat la Odesa o Tipografie bisericească, în care au văzut lumina tiparului revistele bilingve româno-ruse Foaia de zidire sufletească, Revista pentru copii, Transnistria creștină, Foaia Duminicală și Viața creștină, peste 60 de mii de exemplare de cărți de rugăciune în limba rusă și peste 10 mii
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
de exemplare de cărți de rugăciune în limba rusă și peste 10 mii de exemplare în limba română, manualele Istoria Noului și Vechiului Testament, Istoria Bisericii, manuale de religie pentru cursurile obligatorii din toate școlile primare, Cântările Sfintei Liturghii, calendare bisericești, tablouri instructive și diverse broșuri cu caracter religios. Au fost înființate ateliere pentru confecționarea obiectelor de cult necesare bisericilor din provincie, de la veșminte preoțești și vase liturgice, la clopote, candelabre și iconostase. Misiunea a mai organizat o farmacie și un
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
mărturiei, la condamnarea la moarte a unui om. Palahniuk își recunoaște, în 2003, orientarea homosexuală, iar, la acest moment, conform unui interviu publicat în "The Advocate", se știe că scriitorul trăiește, împreună cu partenerul său de viață, într-un fost complex bisericesc de lângă Vancouver, Washington. Palahniuk a câștigat, până acum, următoarele distincții: De-a lungul timpului, Palahniuk a primit și diverse nominalizări:
Chuck Palahniuk () [Corola-website/Science/309526_a_310855]
-
(n. 25 iulie 1882, Pătrăuții de Sus, azi în raionul Storojineț, regiunea Cernăuți, Ucraina - d. 10 octombrie 1945, Suceava) a fost un profesor de teologie și istoric bisericesc din Bucovina. Născut în satul Pătrăuții de Sus, aflat astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, a urmat studii la Liceul din Cernăuți (1896-1904), Facultatea de Teologie din Cernăuți (1904-1908). El a devenit licențiat în Litere și Filosofie la Universitatea din
Simeon Reli () [Corola-website/Science/309547_a_310876]
-
studii la Liceul din Cernăuți (1896-1904), Facultatea de Teologie din Cernăuți (1904-1908). El a devenit licențiat în Litere și Filosofie la Universitatea din Cernăuți, apoi a obținut doctoratul în teologie în anul 1928. Simeon Reli a fost profesor de istorie bisericească la Facultatea de Teologie din Cernăuți, îndeplinind în perioada 1934-1935 și funcția de decan al acestei instituții. A urmat studii de specializare în istorie și cercetări de arhivă la Viena (1928-1929). Recunoscut specialist în istoria Bucovinei, mai ales în istoria
Simeon Reli () [Corola-website/Science/309547_a_310876]
-
la Facultatea de Teologie din Cernăuți, îndeplinind în perioada 1934-1935 și funcția de decan al acestei instituții. A urmat studii de specializare în istorie și cercetări de arhivă la Viena (1928-1929). Recunoscut specialist în istoria Bucovinei, mai ales în istoria bisericească a acestei provincii, profesorul Reli a fost desemnat pentru a îndeplini mai multe demnități legate de protejarea patrimoniului istoric: membru în Comisia Monumentelor Istorice - secția pentru Bucovina, secretar apoi director delegat al Arhivelor Statului din Cernăuți, organizatorul Muzeului istoric bisericesc
Simeon Reli () [Corola-website/Science/309547_a_310876]
-
bisericească a acestei provincii, profesorul Reli a fost desemnat pentru a îndeplini mai multe demnități legate de protejarea patrimoniului istoric: membru în Comisia Monumentelor Istorice - secția pentru Bucovina, secretar apoi director delegat al Arhivelor Statului din Cernăuți, organizatorul Muzeului istoric bisericesc și etnografic al Mitropoliei din Cernăuți. A murit în refugiu la Suceava în anul 1945, fiind înmormântat în Cimitirul Pacea din fosta capitala a Moldovei. Prin Hotărârea nr. 97/2000 a Consiliului Local Siret, prof. Simeon Reli a primit post-mortem
Simeon Reli () [Corola-website/Science/309547_a_310876]
-
primit post-mortem titlul de cetățean de onoare al orașului Siret, ca urmare a faptului că a scris prima monografie a acestei localități. În prezent, o stradă din Siret îi poartă numele. Profesorul Simeon Reli a publicat valoroase studii de istorie bisericească (îndeosebi privind Bucovina), de pedagogie, lucrări literare. Lucrările sale tratează în mod special istoria bisericească a Bucovinei, el studiind documente inedite aflate în arhivele din Viena și Cernăuți. De asemenea, a scris și articole de culturalizare și recenzii în revistele
Simeon Reli () [Corola-website/Science/309547_a_310876]