11,853 matches
-
este „generalul” care a venit să-l ia”. Mihail Manoilescu relatează faptele povestite chiar de Regele Carol, pe când se aflau, în august 1930, la Sinaia. „Regele (Carol - n.n.) s-a întors (în Palatul din Calea Victoriei, - n.n.) emoționat cu copilul care călca serios și intimidat. După ce a stat o jumătate de oră cu feciorașul lui (Carol - n.n.) a ieșit contrariat și trist. Căci băiețelul lui se purtase cu dânsul rece, ca și când i-ar fi fost străin”, scrie M. Manoilescu, prezent atunci în
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
palatului”. Schimbările adoptate în structura educației școlare a moștenitorului tronului au impus modificări și în conținutul acesteia. „În ce privește istoria, tradiția la Curte era să se înceapă educația cu istoria casei de Hohenzollern. Pentru Prințul Mihai însă, regele a ținut să calce această tradiție și să înceapă ca toți copiii, cu legendele și istoria patriei românești. În felul acesta, legătura sufletească cu țara devine mai strânsă încă din prima copilărie.” „În Școala Palatină se învățau toate materiile prevăzute de legea învățământului pentru
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
de ani (Gorbaciov a recunoscut vinovăția Uniunii Sovietice în 13 aprilie 1990). Rândul României a venit printr-o lovitură de trăsnet în noaptea de 26 iunie 1940, când un ultimatum sovietic impunea „înapoierea” Bucovinei de Nord, învinuind România că a „călcat unitatea seculară a Basarabiei”, ținut populat „în majoritate de ucrainieni”(!). Sovieticii nu mai vorbesc acum de necesitatea “eliberării țăranilor moldoveni de jugul boierilor români”, ci vin cu o minciună destinată celor care știau că în Basarabia numai 12% din locuitori
PACTUL RIBBENTROP – MOLOTOV DE FAPT, PACTUL HITLER-STALIN. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Toma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1669]
-
îngerii o laudă în ceruri și noi pe pământ, ne învrednicește cu inima curată să Te slăvim". Apoi se citea Evanghelia, după care venea vestirea cea plină de bucurie și lumină: "Hristos a înviat din morți, cu moarte pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le" cu care începea, propriu-zis, Slujba Învierii. Apoi urma Sfânta Liturgie și credincioșii se împărtășeau cu Sfântul Trup și Sânge al Mântuitorului Hristos cel Înviat. La miezul zilei se săvârșea Slujba Vecerniei numită și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
fie frică! Dar unde-i este coada? Trăgând piciorul sub mine am zărit între morcovi ceva... nemaipomenit. Am țipat și m-am speriat pe loc. Tot sora m-a lămurit și de astă dată. E coada șopârlei, pe care ai călcat-o cu piciorul gol! Să știi că șopârlele își lasă uneori coada, când sunt atinse. În curând, organismul lor se regenerează și nu este nicio nenorocire pentru ele lăsarea cozii. Repede mi-am luat șlapii pe picioare și abia am
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Mama a murit și ea după trei ani. În anul 1957, în luna ianuarie am venit la unul din frații mei la Bacău și am stat în gazdă. Cu mare greutate am găsit de lucru la fabrica de confecții unde călcam cu un fier de 10 kg. Câștigam foarte puțin și aproape totul dădeam pentru gazdă iar pentru mâncare nu mai rămânea aproape nimic. Am muncit foarte mult și am trăit în condiții foarte grele pe la diverse gazde în camere friguroase
MEMORIU DESPRE REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ortansa I. Bălan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1673]
-
după comandamentele rațiunii, se arată tot așa de mare în evitarea, ca și în înfrângerea primejdiei “.Cartea este o sinteză a vieții japonezului, în care se găsește, condensată, splendoarea barocă a tablourilor descries. Prozatoarea pare a fi un renascentist ce calcă pe urmele lui Nicolae Milescu Spătaru, cu voluptăți pentru tratate rare și pline de miez, un erudit în domeniul vieții niponilor, cu viziuni neoplatonice, în fine, un degustător rafinat al călătoriilor spre Soare Răsare. Gustul pentru cunoașterea vieții și istoriei
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
tânăr. Poate e și un vis, ai dreptate, dar e mai mult decât atâta. M-am gândit Îndelung și mi-am dat seama că ne-a rămas un singur drum către putere. Împă răteasa Agnes ne-a trădat când a călcat cuvântul dat de soțul ei bunicului nostru, Îndepărtându-l de la stăpânirea ducatului suab. Henric IV ne-a trădat când, pe la spatele nostru, a Încheiat alianțe cu tot felul de nobili mărunți, stârnindu-i Împotriva noastră. Familia noastră nu e mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
bărbat sau femeie, care nu-și respectă promisiunile, nu e cu adevărat Împărat, și vasalii săi au tot dreptul să nu-l recunoască și să nu-i fie credincioși. Eu, un simplu cavaler, n-aș fi putut niciodată să-mi calc cuvântul dat. și un cap Încoronat, Împărăteasa văduvă, a călcat cuvântul pecetluit de inel, al soțului ei. Aud mereu că vremea pumnului a trecut și că nici un războinic nu are voie să-și capete drepturile cu sabia. Dar uneori trebuie
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu adevărat Împărat, și vasalii săi au tot dreptul să nu-l recunoască și să nu-i fie credincioși. Eu, un simplu cavaler, n-aș fi putut niciodată să-mi calc cuvântul dat. și un cap Încoronat, Împărăteasa văduvă, a călcat cuvântul pecetluit de inel, al soțului ei. Aud mereu că vremea pumnului a trecut și că nici un războinic nu are voie să-și capete drepturile cu sabia. Dar uneori trebuie să o facă... Domnii noștri Zähringer au fost Înșelați Într-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nemernicul de negustor! spumega acesta. Întâi el și apoi ea! Ce și Închipuie ticălosul? Că poate sfida un cavaler numai pentru că tatăl lui e cel mai bogat negustor din Zürich? și pentru că s-a băgat pe sub pielea lui Conrad și calcă amândoi În picioare tradițiile străvechi ale cavalerilor! Au ajuns acum cei mai buni prieteni! În loc să se sprijine pe noi, floarea nobilimii, stă toată ziua cu blestematul de zürichez, aplecat peste pergamente, trage linii și visează orașe noi! La ce ne
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
l-am copleșit cu bunuri și onoruri și știe că nu poate avea suverani mai Îngăduitori și mai generoși decât noi. și pe deasupra e cavaler, nu uita! Nu cred ca un cavaler să decadă până Într-atât Încât să-și calce jurământul de credință! Ai dovezi? Arată-mi și mie dovezile tale, dar nu-l acuza pe temeiul vorbelor care, știm amândoi, nu cruță pe nimeni. — și dacă-ți voi aduce dovezi, Bertold? Atunci vai lui! Bertold sări În picioare cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și o meserie care să-i placă. și, la urma urmelor, și pentru mine, care mi-aș fi dorit să rămân un pustnic fără nume, așa cum am jurat odinioară. N-a fost să fie. Deși Întristat peste măsură, Îmi voi călca jurământul de tăcere. Dumnezeu mi-e martor că o fac doar pentru Bodo și pentru a-i netezi drumul pe care și l-a ales. și nădăjduiesc, pustnicul se Înclină În fața unei mici statuete a Maicii Domnului cu Pruncul În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fiul olandezei ca singur moștenitor și urmaș la tron. Mă vei Întreba, pe drept, de unde știu toate acestea, consiliere, eu, un sihastru pe jumătate sălbatic, trăitor În acest colț de lume uitat până și de Dumnezeu. Va trebui să-mi calc un jurământ pe care l-am păstrat cu sfințenie până astăzi și Stăpânul nostru Atotputernic va hotărî dacă trebuie să mă pedepsească pentru acest sperjur. Nădăjduiesc Însă că El Îmi va Îndulci pedeapsa și nu mă va trimite În flăcările
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Împreună?“ Își spuse Adelheid, În timp ce privea pânzele de păianjen de pe tavan. „Am fi găsit un preot să ne cunune... și am fi plecat undeva, departe. Departe de Curte, de tatăl meu...“ Dar Bodo n-ar fi consimțit niciodată să-și calce jurământul de credință față de stăpânii lui. „Bodo n-ar fi În stare de o faptă care să ne dezonoreze. Nu, fericire cu asemenea preț nu există...“ Sihastrul le promisese că va veni ziua când toate piedicile vor fi Înlăturate. „Îl
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pașnică, fără ziduri Întărite de cetate, fără pază și pod În lanțuri, se pregătește o asemenea trădare! — Neidhard din Molsheim a fost totdeauna un om pașnic și cinstit, spuse Hildebrand. N-am auzit niciodată de spre el să-și fi călcat cuvântul, sau să fie vinovat de sperjur și necredință! Cum de s-a putut el Înhăita cu ucigașii? — Poate nici nu s-a Înhăitat cu ei, spuse Conrad cu amărăciune. Poate că a fost de bună-credință când a Încuvi ințat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ducele Conrad făgăduiește Îndurare pentru toți cei ce nu se Împotrivesc. Deschideți porțile. Nu-i vrem decât pe răzvrătiți, pe cei doi ticăloși Eglord și Adalbrecht, vinovați de crime strigătoare la cer și de Înaltă trădare, cei care și-au călcat jurămintele, ucigându-l pe stăpânul lor. De asemenea au răpit-o pe nobila Adelheid și-o țin prizonieră aici În cetate. Nu vă faceți părtași acestor fărădelegi pentru care nici o pedeapsă nu-i prea mare. — Veniți de ne luați, strigă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În prietenul lui, Josua. Era un om cu totul și cu totul cinstit și de Încredere, care nu l-ar fi mințit. Cu brațele ridicate ca pentru rugăciune, răspunse: — Dumnezeul părinților mei să mă ierte. Îmi vine greu să-mi calc cuvântul dat binefăcătorului meu. Da, știu că acea călătorie pe care o face nu e neprimejdioasă și-mi fac mari griji. În domniile voastre am Încredere deplină. N-ați fi făcut drumul acesta lung dacă n-ați fi avut o veste
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
văd de cealaltă parte a crestei, copacii răzleți spre care tindeau gândurile mele în diminețile de primăvară, când mergeam la liceu, și mă întrebam cum era pe acolo. De câte ori nu-mi dorisem să ajung la acei copaci, să calc pe tăietura cu aspect de stâncă golașă, care se dezvăluie în partea dinspre Gâdinți a dealurilor care păreau un zid! ÎN NEAMȚ - 1984 Primul drum, într-adevăr lung cu bicicleta, a fost în Neamț, în 1984. Plecarea, într-o dimineață
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
orele trei-patru după amiaza și nu mai terminam mersul prin pădurea aceea deasă, pe o potecă tare grea pentru bicicletă. Evident, de când mă despărțisem de binevoitorul care-mi arătase drumul la Buhuși, mersesem doar pe lângă bicicletă. Obosit, prin pădure am călcat în bălți, am cărat ca vai de mine bicicleta enorm de grea, cu bagajele pe ea. De vreo două trei ori m-am așezat aproape epuizat, fiindcă timpul trecea, îmi era foame și sete, și nu ajungeam nicăieri. De câteva
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Christie Obosit, dar încântat de modul în care echipa noastră a evoluat în cadrul meciului care se prelungise până la căderea întunericului, mă îndreptam grăbit spre casă. Din când în când durerea din vârful degetului mare de la piciorul drept mă determina să calc mai mult pe călcâi, căci pielea, îmbibată în sânge cu praf și pământ, atârna ca un steag în bernă. Mingea noastră de cârpe, meșterită ad-hoc la începutul meciului, în ciuda eforturilor și a strădaniilor noastre, avea mai degrabă o formă ovală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
este Domnul. (Psalmi 6) Dar cum, Doamne? În ce fel? În rândurile care urmează veți afla povestea unei familii simple, la fel ca a multora care au suferit pe nedrept persecuțiile unui regim totalitar. Cu vârful degetului zdrelit și însângerat, călcând din ce în ce mai greu, mă grăbeam să ajung acasă. Era o liniște deplină, cu o noapte frumoasă și călduroasă. Dar, de undeva, din găurile nevăzute ale pământului, miasmele invizibile, otrăvitoare și ucigașe ieșind la suprafață din straturile cele mai infecte ale mlaștinilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și cleios chiftea sub picioarele noastre, fiind acoperit de o mulțime de ambalaje: cutii de conserve de toate mărimile, hârtii de împachetat, sticle de toate dimensiunile și formele, batiste mototolite, mănuși desperecheate, pantofiori de copii și chiar păpuși. Totul era călcat în picioare, strivit și înecat în noroi. Vuietul avioanelor era tot mai puternic. Silvia m-a ținut tot timpul de mână, tot timpul, de acasă și până la tranșee. Hai, Titi, să coborâm. Dă mânuțele la mine. Așa. Ținându-mă strâns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
rebelă pe fruntea șiroind de apă. Hai, Titi, că plouă din ce în ce mai tare! Hai, fuga, să mergem, acasă. Mi-e frig! Da, Silvia, hai, repede! Ploua. Sub acțiunea ploii, pământul se muiase. Sutele de picioare, care încălțate, care desculțe, l-au călcat, l-au sucit și l-au răsucit, încât acum cu puțină pleavă și paie era tocmai bun de făcut chirpici. În sfârșit, am ajuns acasă. 16. RĂCEALA Mama și bapțea erau deja în alertă. Tu, Rozinka, unde stau copii ăștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mamei. N-am mai fost atent nici la slujbă și nici la ce se întâmpla împrejurul meu. Mintea mea era concentrată asupra unei singure chestiuni: de ce mă lovise mama? Mă simțeam umilit, desființat, anulat. Întreaga mea personalitate era terfelită, murdărită, călcată în picioare. Din păcate, n-am găsit răspuns la întrebările mele, iar mama nu mi-a oferit o explicație nici atunci și nici mai târziu. Cum? Mama știa foarte bine cât de mult o iubesc pe Silvia. Și atunci? Spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]