10,800 matches
-
doctrinele Bisericii, dar munca de cercetare i-a condus la concluzia că „tradiția în sine nu este sub nicio formă garant al adevărului unei anumite învățături.” Viziunea romano-catolică asupra masturbării s-a dezvoltat ca urmare a condamnării de către Casian a călugărilor care-și încălcau legământul, și a primit o formă stabilă abia în secolul al VI-lea. Sf. Toma de Aquino, unul dintre cei mai de seamă Doctori ai Bisericii Romano-Catolice, scria că masturbarea era un „un viciu împotriva firii” care
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]
-
de pe acest loc a fost construită în anul 1440, la sugestia împăratului Frederic al III-lea. Această fostă capelă cu hramul "Corporis Christi" a fost predată la un sfert de secol după finalizarea ei către Ordinul Dominican. Începând din 1478 călugării dominicani au extins capela mică cu trei travee prin lungirea altarului, lucrările fiind finalizate abia în 1520. Deoarece fosta biserică parohială "Sf. Egidiu" (actualmente Domul din Graz) a fost cedată Ordinului Iezuit și era nevoie de o nouă biserică parohială
Biserica Sângele Domnului din Graz () [Corola-website/Science/327986_a_329315]
-
ghiulele din piatră și două tunuri ce trăgeau ghiulele de plumb. Acest armament a ajutat teutonilor în bătălia de la Grunwald. Sub castel se află pivnițe extinse, care au fost folosite ca depozite și arsenal. La primul etaj erau camere pentru călugări, cantina, sala mare a cavalerilor. Din descrierile păstrate din a doua jumătate a secolului XVII este bine cunoscut faptul că aici au existat, de asemenea zona de gestionare, ce constituiau încăperi cu praf de pușcă și depozitul de sare, precum și
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
frânt odată cu boltirea navei. Colaterala estică are un frumos portal cu ambrazură cu arc trilobat în stil gotic târziu. Corul păstrează bolta inițială în cruce, iar absida o semicalotă. La început, corul era flancat de două capele cisterciene menite rugăciunii călugărilor, dar în secolul al XV-lea capela nordică a fost transformată în sacristie. Aceasta este boltită în leagăn cu penetrații și nervuri din teracotă. Bolta urcă de pe console în formă de capete de bărbați cu mustață și femei cu gura
Biserica fortificată din Hărman () [Corola-website/Science/327014_a_328343]
-
a fost o mănăstire benedictină din orașul Mondsee aflat în Austria Superioară. Regiunea "Mondseeland", unde se află orașul Mondsee, a făcut inițial parte din Bavaria. În 748 a fost fondată de ducele bavarez Odilo de Bavaria. După tradiția monastică, primii călugări au venit de la mănăstirea de la Monte Cassino (Italia). La scurt timp după aceea, a fost adusă aici Psaltirea de la Montpellier, un codex biblic bogat decorat cu text în limba latină, precum și Mondsee Fragmente, o colecție bilingvă latino-bavareză veche de versuri
Abația Mondsee () [Corola-website/Science/327190_a_328519]
-
în limba latină. În 831 regele Ludovic cel Pios a plasat mănăstirea în administrarea Episcopiei de Regensburg. Mănăstirea și-a recâștigat independența abia în 1142, în timpul abatelui Conrad al II-lea, cunsocut astăzi ca "Fericitul Conrad de Mondsee". Conrad , fost călugăr la Abația Siegburg, a fost abate de Mondsee începând din 1127 și a avut mare succes în apărarea și recâștigarea drepturilor și posesiunile mănăstirii, fiind ucis în 1145 de un grup de nobili în localitatea Oberwang din apropiere. El a
Abația Mondsee () [Corola-website/Science/327190_a_328519]
-
de nord cu fosta mănăstire. Magnifice, componentele baroce au fost confecționate de pictorul și sculptorul Meinrad Guggenbichler. În 1497 starețul Benedikt Eck de la Piburg a comandat unor meșteri necunoscuți confecționarea unui nou altar. Fosta trezorerie (azi sacristie) a mănăstirii, corul călugărilor și biblioteca gotică cu o lungime de 36 m, care a fost cândva o bibliotecă medievală, sunt integrate în clădirea bisericii. Biserica Sf. Mihai a fost ridicată în 2005 de către Papa Ioan Paul al II-lea la rangul de basilica
Abația Mondsee () [Corola-website/Science/327190_a_328519]
-
calvină, nu este, așadar, exclusă. După 1701, potrivit datelor cuprinse în tabelele comisiilor de catagrafiere din anii 1733 și 1750, lăcașul a fost preluat de uniți, rămânând în această situație până la izbucnirea cunoscutei mișcări de redeșteptare religioasă (1759-1761), condusă de călugărul Sofronie de la Cioara. În conscripția ordonată de generalul austriac Niccolaus Adolph von Buccow în anii 1761-1762, lăcașul, închinat la acea dată ”Sfintei Treimi”, reapare ca unit, statut confesional păstrat cu scurte întreruperi, până în 1948. Harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) și
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Ostrov () [Corola-website/Science/327259_a_328588]
-
mișcare energia. Aceasta sugerezează că tehnica Prananadi este o metoda cu ajutorul căreia se pun în mișcare diferite fluxuri de energie. Tehnica de vindecare Prananadi, conform afirmațiilor practicanților săi, este o metodă secretă foarte veche, păstrată de-a lungul mileniilor de către călugării din mănăstirile tibetane. Ea a fost adusă în lumea occidentală de un învățător, Christian Weber, după 16 ani de formare în Tibet. Din sursele disponibile, originea ei orientală, tibetană sau nepaleză nu poate fi verificată. Tehnica s-a răspândit în
Prananadi () [Corola-website/Science/327277_a_328606]
-
la fel ca și Sfântul Ieronim, care și el credea și promova ideea Pământului nu numai aflat în centrul Universului (geocentrism), ci și ideea de origine biblică că Pământul este plat; astfel de idei va manifesta în aceeași epocă și călugărul bizantin geograf Cosmas Indicopleustes, și nici măcar Isidor din Sevilia nu poate fi exclus dintre adepții Pământului plat, căci deși era un teolog care dispunea de numeroase surse păgâne, va compila enciclopedii pe baza lor rămânând prea confuz în chestiunea sfericității
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
Szabó, unde până în 1764 cu ajutorul politicii procatolice habsburgice iezuiții au construit după planurile lui Bálint Scherzer o Biserica Sfântul Ioan Botezătorul (în ) cu două turnuri în stil baroc. Reîntoarcerea franciscanilor a fost în secolul al XVIII-lea. Cu ajutorul familiei Petky călugării au construit între anii 1745-1747 o biserică și mănăstire pe Piața Centrală. Ei au avut un rol important în educarea și ajutarea săracilor în oraș. În 1971 biserica a fost demolată, odată cu începerea lucrărilor la clădirea Teatrului Național. Din mănăstirea
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
rol important în educarea și ajutarea săracilor în oraș. În 1971 biserica a fost demolată, odată cu începerea lucrărilor la clădirea Teatrului Național. Din mănăstirea franciscanilor din Centru a fost păstrată numai turnul baroc sub care se află intrarea în cavoul călugărilor. În prezent romano-catolicii dețin șapte biserici, Centrul Deus Providebit, clădiriile Colegiului Național Unirea și Liceului de Artă, alte centre sociale. Prima biserică a ortodocșilor din Târgu Mureș a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în anul 1793. Construită
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
religia ca fiind oficială în stat. Până în acest moment comunitatea română din Târgu Mureș, fiind una mică și fără putere economică, n-a avut un lăcaș de cult. În 1750 românii catolici au primit o parcelă de la oraș în urma intervenției călugărului iezuit József Balogh. Cu ajutorul economic al unui comerciant român a fost ridicată aici o biserică de lemn. În 1792, după ce vechea biserică arsese într-un incendiu, episcopul greco-catolic Ioan Bob a acordat sprijinul material necesar pentru ridicarea unui lăcaș de
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
principală a templului, eveniment ce atrage mulți vizitatori veniți din China și Coreea. Statuia îi este dedicată lui Buddha Vairocana ("Dainichi Nyorai") și are o înălțime de 15 metri. În anul 754 sosește în Japonia, la invitația împărtului Shōmu, vestitul călugăr chinez Ganjin (688-763). El este cel ce a introdus ritualul de hirotonire ("kaidan"), un an mai târziu construinduse la Tōdai-ji primul altar de hirotonire ("kaidan-in") din Japonia. Toți noii preoți și călugări budiști trebuiau să vină aici pentru a fi
Tōdai-ji () [Corola-website/Science/330624_a_331953]
-
sosește în Japonia, la invitația împărtului Shōmu, vestitul călugăr chinez Ganjin (688-763). El este cel ce a introdus ritualul de hirotonire ("kaidan"), un an mai târziu construinduse la Tōdai-ji primul altar de hirotonire ("kaidan-in") din Japonia. Toți noii preoți și călugări budiști trebuiau să vină aici pentru a fi hirotonisiți. Printre clericii budiști ce au fost hirotonisiți aici se numără celebrul Saichō (767-822) și Kūkai (774-835). Tot aici aveau loc și alte ceremonii importante, ca de exemplu celebrul ritual Omizutori. Cu
Tōdai-ji () [Corola-website/Science/330624_a_331953]
-
prezent, templul joacă rolul de centru atât religios, petrecându-se aici ceremonii și procesiuni budiste, cât și cultural-istoric, găzduind expoziții și fiind una din principalele atracții turistice a orașului Nara. Se spune că la constrcția templului au participat foarte mulți călugări, conduși de către arhitectul și călugărul Gyōki (668-749), care au călătorit în toată Japonia pentru a solicita donați. Templul a fost construit în anul 745, dar a fost finalizat complet abia în anul 751, constituind un mare complex religios. La ora
Tōdai-ji () [Corola-website/Science/330624_a_331953]
-
centru atât religios, petrecându-se aici ceremonii și procesiuni budiste, cât și cultural-istoric, găzduind expoziții și fiind una din principalele atracții turistice a orașului Nara. Se spune că la constrcția templului au participat foarte mulți călugări, conduși de către arhitectul și călugărul Gyōki (668-749), care au călătorit în toată Japonia pentru a solicita donați. Templul a fost construit în anul 745, dar a fost finalizat complet abia în anul 751, constituind un mare complex religios. La ora actuală, Tōdai-ji este cea mai
Tōdai-ji () [Corola-website/Science/330624_a_331953]
-
Construcția actuală datează din secolul al XVIII-lea. Marele Buddha are o înălțime de 15 metri și este în întregime din bronz. La ceremonia de sfințire a statuii, au participat 10.000 de oameni, iar ceremonia a fost efectuată de călugărul indian Bodhisena. Pe lângă Sala Marelui Buddha, Tōdai-ji mai deține în complețul său câteva altare ,o clopotniță budistă ("shuro"), o sală de lectură a sūtrelor ("kōdo"), o sală de păstrare a tobei sacre ("kōro"), și în sud se află o poartă
Tōdai-ji () [Corola-website/Science/330624_a_331953]
-
sud se află o poartă cu două statui a doi paznici cerești ("Niōmon"). Poarta datează din secolul al XII-lea, fiind construită în stilul chinezesc al dinastiei Song, iar cei doi paznici cerești ("Niō") au fost realizați din lemn de către călugărul japonez Unkei (1150-1223). Complexul inițial conținea două pagode ("tō") de 100 de metri, dar au fost distruse în urma unui cutermur. De asemenea, există și o Sală a Lotusului ("Hokke-dō") unde se păstrează o colecție impresionantă de statui și de obiecte
Tōdai-ji () [Corola-website/Science/330624_a_331953]
-
tânărului prinț Mieszko, în anul 1089. În același an, primul fiu născut al lui Vladislav, Zbigniew, a fost trimis în afara țării, la o mănăstire în Quedlinburg, Saxonia. Acest lucru sugerează că Vladislav era determinat să scape de Zbigniew, făcându-l călugăr și lipsindu-l de orice șansă de succesiune. Eliminand doi potențiali pretendenți la tron, a securizat moștenirea tânărului Boleslav și a diminuat opoziția tot mai mare în rândul nobilimii. La scurt timp după urcarea sa pe tron, Vladislav a fost
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
conțin predici din timpul vieții lui Buddha. Cuvântul "sūttras" vine din limba sanscrită și înseamnă "predică" sau "discurs". au fost predicile făcute de către Buddha în timpul vieții sale. La scurt timp după moartea sa, a fost organizat Primul consiliu budist, unde călugării budiști au luat hotărârea să scrie predicile sale pe hârtie. Acestea au devenit ulterior sūtrele de astăzi, textele canonice și cele mai importante ale budismului, împreună cu Vinaya, regulile monahale. Înițial au fost nouă sūtre, apoi doisprezece, apoi numărul lor a
Sūtrele () [Corola-website/Science/330638_a_331967]
-
a devenit soția sa. În scopul de a mări stăpânirile sale, Conrad a încercat fără succes să cucerească ținuturile păgâne adiacente cum ar fi Chełmno în Prusia, în timpul cruciadei din 1209, cu acordul Papei Inocențiu al III-lea. În 1215, călugărul Cristian din Oliva a fost numit episcop misionar printre prusacii vechi, iar reședința sa de la Chełmno a fost distrusă de forțele prusace. Mai multe campanii de sensibilitate, în 1219 și 1222, nu au reușit, în schimb, Conrad s-a ales
Conrad I () [Corola-website/Science/330639_a_331968]
-
politică majoră a lui Vladislav al III-lea. În urma informațiilor din sursele medievale, deși nu s-a confirmat în mod corespunzător de către alte surse de informații, decesul lui Vladislav al III-lea s-a desfășurat în situații scandaloase. Potrivit cronicilor călugărului francez Alberic de Trois-Fontaines, Vladislav, la aproape 70 de ani, a fost ucis în Środa Śląska de către o fată germană pe care a încercat să o violeze. O altă sursă care confirmă comportamentul nedem al lui Vladislav a venit de la
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
o sectă budistă ezoterică , a budismului Mahayana și una dintre numeroasele școli majore ale budismului japonez. Numele de "shingon" vine din limba sanscrită și înseamnă "cuvântul adevărului". Ideile școlii au apărut în secolul al VIII-lea, în China, odată cu venirea călugărului indian Śubhakarasiṃha. După conceptul lui, toate ființele posedă natura lui Buddha. El mai considera că trebuie urmate mai multe etape succesive de practici ezoterice pentru a ajunge la iluminare. La fel ca și secta Tendai, secta Shingon este de origine
Shingon () [Corola-website/Science/330647_a_331976]
-
tradusă în limba chineză de către Śubhakarasiṃha în anul 716, anul sosirii sale în Chang'an. De asemenea, în China secta, ce se numea în chineză "Zhēnyán", i-a mai avut ca reprezentanți pe Vajrabodhi, Amoghavajra și Huiguo. În anul 806, călugărul japonez Kūkai (774-835), aduce această doctrină în Japonia unde întemeiază secta propriuzisă. În anul 810, Kūkai a întemeiat primul templu al sectei Shingon, templul Tō-ji din Kyoto, iar în anul 816 se instalează pe Muntele Koya, de lângă Osaka, unde înființează
Shingon () [Corola-website/Science/330647_a_331976]