13,496 matches
-
aici pe Pământ." Răspunsul păru să fie o acceptare resemnată. "Ești un bărbat mai curajos decât mine. Dar ce faci cu băiatul?" Gosseyn fusese preocupat. Acum, privi în jurul lui. Și fu cam speriat să constate că Enin dispăruse... "Expresia aceea ciudată pe fața lui: pune precis ceva la cale..." Mental, transmise: Cred că, temporar, aș putea să-l las aici cu Dan. Mă-ndoiesc că ar vrea să se întoarcă pe navă acum." Zâmbi. "Reeducarea sa conform Semanticii Generale nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ia stai puțin! Hai să discutăm!" Probabil din cauza gândului celuilalt Gosseyn care-l solicitase, și cu ușa care se deschisese chiar în momentul acela, și lumina dintr-o încăpere care-i izbi ochii și-n care - imediat - văzu niște ființe ciudate, în două picioare, care-l fixau cu niște ochi rotunzi, negri, fără pleoape,... fu un moment de confuzie... Suficient pentru a declanșa o reacție. 20 Sosi gol, încă stând întins pe spate, cu fața în sus. Gosseyn Trei stătea nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Președintelui Blayney, pe rând, pe o stradă pe care o știa el mai dinainte. Enin se întoarse în cameră. Întrebă: - Ce faci cu indivizii care au telefonat? Gosseyn trase adânc aer în piept. - Nimic, spuse el. Îi veni o idee ciudată - ciudată pentru el. Era timpul să-și ofere o pauză; aceasta era senzația. Trebuia să fie pauză în existența agitată pe care o avusese acest corp Gosseyn din momentul în care se trezise în capsula de la borul navei de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Blayney, pe rând, pe o stradă pe care o știa el mai dinainte. Enin se întoarse în cameră. Întrebă: - Ce faci cu indivizii care au telefonat? Gosseyn trase adânc aer în piept. - Nimic, spuse el. Îi veni o idee ciudată - ciudată pentru el. Era timpul să-și ofere o pauză; aceasta era senzația. Trebuia să fie pauză în existența agitată pe care o avusese acest corp Gosseyn din momentul în care se trezise în capsula de la borul navei de luptă Dzan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
de obicei femei care arătau foarte bine în exterior și care, în consecință, aveau un fel de forță interioară. Interesant era că, probabil, forța interioară era tot ce era necesar. Se opri. Pentru că... În interiorul lui... se iscase brusc o senzație ciudată, ca și cum ceva îl atrăgea spre nicăieri, Se ridică degrabă în picioare și spuse: - Îl duci pe Enin înapoi la Institut. Spunând acestea, scoase repede din buzunar banii dați de Blayney și-i trânti pe masă. De data aceasta n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
această listă a părerilor directe; și Gosseyn, după ce potoli protestele împotriva acestei pierderi de timp, îl numi: - Președintele Blayney? spuse el. Șeful ales al continentului Americii de Nord spuse: - Mă aflam din nefericire, singur în biroul meu când am simțit acea senzație ciudată. Și, în momentul următor, m-am trezit în alcovul acestui restaurant, fără gărzile mele. După ce am făcut câțiva pași, a apărut acel maâtre d'hotel, evident deja pus la curent; pentru că a spus: "Pe aici domnule Președinte." Blayney adăugă: - L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
tuturor... Dacă avea să fie lăsat s-o facă. Nimeni nu spuse nimic: dar încăperea era suficient de întunecată, așa cum erau unele restaurante, pentru ca cei prezenți să fie rezervați unul față de altul. Astfel, avu ocazia să arunce o privire ființelor ciudate din jurul mesei, care își dăduseră așa de mult silința să aducă numai necazuri din momentul în care sosiseră. Abordarea pozitivă avu imediat de suferit. Pentru că indivizii arătau groaznic. Avu aceeași reacție ca atunci când îi zărise prima dată în laborator, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Capul, ca și fața, era rotund. Și aproape chel. Avea un fel de podoabă urâtă pe cap care semăna a păr: un smoc de țepi se răsfira în creștet. Dar fața: o gură mică, aproape lipsită de buze, un nas ciudat, mic și deasupra, dominând, doi ochi mari, rotunzi, cu pupile negre, dar fără sprâncene. Păreau să aibă un fel de pliuri de piele deasupra și dedesubtul ochilor. Înainte de a mai observa și altceva, la dreapta sa se deschise o ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
punct cu punct? Și apoi, pe măsură ce realizăm câte un punct, vom reuși să căpătăm încredere; și totul se va sfârși cu bine. Urmă un moment de tăcere. Purtătorul de cuvânt se holba la el. Ochii lui enormi aveau o expresie ciudată, de nedumerire și surpriză. Cum stătea acolo, lui Gosseyn îi veni o idee ciudată: nu cumva individul acesta nu era autoritatea supremă? Într-un fel, el pornise cu ideea preconcepută că va sta de vorbă cu ofițerii de rang superior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
încredere; și totul se va sfârși cu bine. Urmă un moment de tăcere. Purtătorul de cuvânt se holba la el. Ochii lui enormi aveau o expresie ciudată, de nedumerire și surpriză. Cum stătea acolo, lui Gosseyn îi veni o idee ciudată: nu cumva individul acesta nu era autoritatea supremă? Într-un fel, el pornise cu ideea preconcepută că va sta de vorbă cu ofițerii de rang superior. Să fi fost cineva mai "de sus" care să supravegheze această întâlnire? Iar acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
pentru ființele umane captive, pentru toți liderii ce-ar fi putut urma la putere. Era oare posibil ca un inițiat în Semantica Generală să supraviețuiască în mediul psihologic Troog, de-a dreptul incredibil de competitiv?... 27 Era adunarea cea mai ciudată la care luase vreodată parte vreun pământean: optsprezece invitați - opt dintre ei - Troog. Iar ceilalți zece, în afară de el, erau ființe umane care avuseseră roluri-cheie în toată această afacere cu transportul intergalactic: Enro, Leej, cei doi Prescott și cei doi Crang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Astfel distanța dintre o sută de mii de milioane de bilioane de stele fusese cucerită; metoda, în viitor, putea fi folosită după dorință. - Nu prea știu ce să spun, zise Regina Mamă Strala, Chestiunea aceasta cu corpurile Gosseyn este prea ciudată pentru mine. Stăteau în camera extraordinar de elegantă din Palatul de pe Planeta Dzan Zero, în Galaxia Unu. Afară era ziuă; și el sosise după ce-și împlinise misiunea - numai că nu îndepărtase și abilitatea de a vorbi englezește a Dzan-ilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
că nu îndepărtase și abilitatea de a vorbi englezește a Dzan-ilor, atunci când le-o returnase pe aceea de a vorbi propria lor limbă. Stând acolo, în fața frumoasei Strala, Gosseyn Trei încuviință calm că afirmația ei era corectă. Era într-adevăr ciudat. Ea stătea acolo, pe un scaun aurit, în fața canapelei pe care i-o arătase cu capul. Ochii ei aveau o expresie de îndepărtare; și, în cele din urmă, ca dovadă că se gândea, privi din nou spre el și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
-l și imaginam pălmuit de mânuța ei nervoasă: doi purceluși roz, nepotriviți și îmbujorați. La ora stabilită, a apărut și fata. M-am frecat la ochi, iar dacă n-am făcut-o, gestul tot merita consemnat. Se purtau niște chestii ciudate pe vremea aia: ba pantofiori plați, cu fundiță colorată, ba niște dresuri negre și lucioase, până la glezne (bănuiam că se lipeau ca prenadezul de picior, altfel nu le-ar fi zis „colanți“), ba jachete scurte, din imitație de blugi, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nimic.“ „Tu de unde știi toate astea?“, s-a interesat Maria. Era întrebarea logică. „Treaba mea. Din muzeu lipsește totuși ceva.“ „Parcă ziceai că n-au luat nimic...“, m-am băgat și eu în discuție. Mihnea a zâmbit din privirea aia ciudată, la fel de schimbătoare ca el, cu care înnebunea fetele și motanii. Îi juca tricolorul în ochi. „Nu, n-au luat. Toate hărțile sunt la locul lor pe pereți. De-aia nici n-a venit poliția.“ „Nu-nțeleg. Clarifică.“ „Stai că-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o literă. Parcă citea un ziar, până și tiparul arăta la fel: mic, infect, de neînțeles. Ne holbam la el ca proștii. „Hârtie poroasă, densitate opt sau nouă. Trei straturi de celuloză. Cerneala e autentică, probabil adusă din Indii; obicei ciudat, la modă în Țările de Jos în a doua jumătate a secolului 18. O preparau surinamezii, dintr-un amestec de vopseluri și mirodenii. Încă se mai simte mirosul de cuișoare. Dacă aș avea un microscop, ți-aș putea zice cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-ți alegi complimentele, să învârți cuvintele de zece ori în gând, înainte să le scoți pe gură; cu Maria, puteai să le ai gata pregătite, câte-un set pentru fiecare impresie, și tot greșeai. Frica îi strecurase în minte ideea ciudată că în spatele fiecărui cuvânt se-ascunde un adevăr nerostit (prin urmare, amenințător), care trebuie identificat și expus. Când nu-l obținea, se enerva atât de rău încât îi dădeau lacrimile. Era în stare să se închidă la loc în baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pierduse coada, de la Capul Corfo la Strâmtoarea Sfântului Bonifaciu; Mediterana înghițise coasta Dalmației, urcând până la Mostar și Sarajevo; Muntele Athos ajunsese tocmai la Rodopi, lângă Adrianopolis; Efesul se-afla în mijlocul Mării Marmara, între Gallipoli și insula Prinkipos. Dar cele mai ciudate lucruri se petreceau la noi, în locul unde am fi așteptat să ne găsim strămoșii și patria lor fărâmată, dar vie: acolo nu mai mișca nimic! Dunărea curgea de la sârbi direct în Bulgaria; Lipsca, Tighina și Kamenița coborâseră până la malurile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
geamantane la inele cu diamant. Pantofii și cizmele, mai ales, erau la mare căutare, parcă nimeni nu-și dădea seama că aceleași chestii se vindeau și-anul trecut, doar că mai ieftine și cu altă formă. Venise rândul unei mode ciudate, care făcea din botul încălțămintei un soi de melc răsucit, ridicat sfidător în aer, cu vârful în sus: îți venea să-l tai cu cuțitul și să aduci pantoful la dimensiunea lui firească. De aspect, nici nu mai putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
neagră până la genunchi; ea într-o rochie crem, cu dantela strânsă pe braț, mai sus de cot. Mașina stă pe faleză, bunică-meu ține o mână pe capota nichelată. Putere, mândrie, liniște - asta degajă scena. Iar în spate, marea aia ciudată, care nu se vede.“ Maria a tras plapuma peste noi. Ne instalasem centrală termică, dar de pomană. Nu s-ar fi putut spune exact dacă făceam noi economie sau fusese o greșeală de proiectare. Era mai frig ca pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tabinetul (un joc de cărți pe care îl câștiga bunica Aneta, chiar înainte s-o nască pe maică-mea), șperaclele (niște chei imense, cu ajutorul cărora deschideam toate ușile, ca-n Stăpânul Inelelor). Nu mai găseai paușalul (un sistem de plată ciudat; doar administratorii de bloc pot da lămuriri), carbidul (o pastă albicioasă, pe care o turnam în copilărie-n cutii de conserve și exploda-n contact cu apa), lița (o sârmă moale și subțire, de culoare arămie, cu care reparai siguranțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ăștia?“, m-a interogat Maria. Se citea îngrijorarea în vocea ei, dar și puțină iritare. Cine erau ăștia care se țineau după noi și noi nu puteam să-i lăsăm în urmă? suna de fapt întrebarea. „Rapotan și Penciu. Niște ciudați care te strâng de gât când vorbesc cu tine. Genul brută imbecilă: întâi lovesc, pe-urmă întreabă. Au motor de 1.8, ca și-al meu. Nu pot să scap așa ușor de ei.“ Maria s-a încruntat. Știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de reparat, o priză defectă, o ușă la dulap, un frigider mort peste noapte (prin ’89, când se lua curentul, te așteptai să găsești dimineața o baltă de apă pe hol). Prin băi, dădeai peste fel de fel de obiecte ciudate: damigene, copăi cu făină, saci de cartofi, cazane cu prune. Iarna blocurile miroseau frumos, a țuică și cozonac. Locatarii treceau des unii pe la alții, știa toată lumea ce face vecinul. Unii dintre ei creșteau găini și curcani în balcon; și-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
are timp să afle. Din oaza asta de mizerii, ieșeau flori rare. Cartierul scotea an de an zeci de-adolescente curate, cu pielea albă sau măslinie, ca-n poeziile lui Bolintineanu (a nu se confunda cu Bidileanu!). Printr-o suceală ciudată a soartei, frumuseți scumpe și irezistibile, încă neatinse de oboseala vieții, coborau din apartamentele descojite și se plimbau la braț pe-alei. Îți luau imediat ochii cu părul negru lăsat să fluture pe spate și fundurile micuțe tresăltând prin blugii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prietenele sau cunoștințele mele nu mă implica aproape cu nimic. Cât despre brașoavele cu care se suprapunea, nimeni nu le putea găsi o formă sau o măsură: îmbinările veneau firesc, liniile se prelungeau fără pauză, conturul arăta convingător. În mod ciudat, contradicțiile se dovedeau cele mai atractive, vandabile, ele alcătuiau motorul vieții mele, piesa care-mi convertea gândurile în energie motrice și-o transmitea lumii din jur. Cu cât mai multe contradicții, cu-atât mai interesantă viața, mai enigmatică. Minciunile despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]