11,336 matches
-
recepta filozofia apuseană, atribuind discursului filozofic un accentuat profil ontologic. Din acest motiv, cre-de el, cea mai nimerită manieră de filozofare este determinarea cuvintelor întemeietoare ale limbii române, precum și a altor elemente definitorii ale limbii, pe baza cărora să se delimiteze ontologia, maniera de ființare, și gnoseologia, maniera de a vedea lumea, specifice poporului român. Noica pornește în investigația sa și de la lucrările lingviștilor, în primul rînd de la dicționare, dar se delimitează mereu de ei, arătînd că felul în care pun
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
elemente definitorii ale limbii, pe baza cărora să se delimiteze ontologia, maniera de ființare, și gnoseologia, maniera de a vedea lumea, specifice poporului român. Noica pornește în investigația sa și de la lucrările lingviștilor, în primul rînd de la dicționare, dar se delimitează mereu de ei, arătînd că felul în care pun problemele lingviștii și semioticienii, precum și natura întrebărilor pe care le pun, nu sînt decît eforturi sterile de a priva omul de rațiune 406. Din punct de vedere filozofic, se poate constata
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
opusă reflectivismului. Subdisciplina Studiilor de Securitate a produs o tipologie bazată pe reunirea a două criterii de diferențiere: asumpțiile referitoare la anarhie (care fundamentează mai vechea separare între realismul ofensiv și cel defensiv) și fenomenele ce trebuie explicate de teorie (delimitându-se astfel neorealismul și realismul neoclasic). Astfel, neorealismul ar reuni teoriile care încearcă să explice rezultatele internaționale de exemplu, probabilitatea războiului între marile puteri, durabilitatea alianțelor sau probabilitatea cooperării internaționale. Pot fi delimitate două cadrane: defensiv și ofensiv. Primul cuprinde
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
și fenomenele ce trebuie explicate de teorie (delimitându-se astfel neorealismul și realismul neoclasic). Astfel, neorealismul ar reuni teoriile care încearcă să explice rezultatele internaționale de exemplu, probabilitatea războiului între marile puteri, durabilitatea alianțelor sau probabilitatea cooperării internaționale. Pot fi delimitate două cadrane: defensiv și ofensiv. Primul cuprinde teorii bazate pe asumpția că sistemul internațional oferă statelor stimulente pentru expansiune doar în anumite condiții. Aici se regăsesc, printre altele, teoria waltziană a balanței de putere sau teoriile preponderent structurale în privința dilemei
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
stat de drept. Restrângerea legislației doar la nivelul legilor formale nu face posibilă funcționarea statului de drept într-o societate centralizată, căci aceasta este nevoită permanent să adapteze cadrul legislativ la multiplele situații noi apărute în economie. J.S. Mill a delimitat foarte bine sfera de înțelegere a noțiunii de libertate, în înțelesul de libertate negativă. El încercă să demonstreze că nu putem vorbi despre libertate decât dacă individul își urmărește binele propriu, prin metode și mijloace proprii, bineînțeles atâta timp cât nu încearcă
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
Scrisoare despre umanism , desprinde accepțiunile acestui termen, precum și modalitățile principale de abordare a umanismului. Umanism înseamnă Această esență este abordată în moduri diferite: În gândirea vechilor greci, omul își dobândește esența prin cultivarea și formarea virtuților; în creștinism, omul este delimitat față de Dumnezeu, el este om ca fiu al Domnului, care se află în această lume doar într-un simplu popas în drumul către lumea de dincolo. Renașterea opune omul uman, omului inuman al Evului Mediu. În marxism esența omului este
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
în convingerea noastră lucrurile pe care nu le cunoaștem bine, și astfel, acea libertate ne ferește a fi înșelați vreodată.” Îndoiala, prin liberul arbitru, devine expresie a libertății gândirii și condiția esențială a acțiunii spiritului. Înțeleasă în această lumină, îndoiala delimitează în mod fundamental acțiunea dubitativă de scepticism, refuză negarea absolută și agnosticismul, transformând acțiunea spiritului dubitativ în activitate epistemică. Astfel, Descartes aduce îndoiala în ipostaza unui principiu de posibilitate al oricărei construcții metafizice: libertatea spiritului în abordarea obiectului pe care
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
doi autori contemporani, Henri Monnier și Henri Murger. Aceștia vor fi considerați drept exponenții r. în sens strict și de Albert Thibaudet și Gaëtan Picon. În limbajul criticii și istoriei literare accepția termenului e însă fluctuantă, sfera semantică nefiind riguros delimitată până astăzi. Și tendința de subestimare persistă. În Histoire de la littérature française (1894) Gustave Lanson pomenește de r. doar într-un paragraf din capitolul Le Roman romantique, consacrat trecerii, prin Balzac, de la romantism la noul curent. Rezervă, în schimb, naturalismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
fundamentală vor putea fi caracterizate drept kantiene. Apropierea dintre Tractatus și filozofia transcendentală a lui Kant ar consta, în primul rând, în ceea ce s-a numit abordarea critică a înțelegerii naturii și țelurilor filozofiei. În 4.113 se spune: „Filozofia delimitează domeniul controversabil al științelor naturii.“ Filozofia își propune așadar să delimiteze sfera cunoașterii, și nu să ofere ea însăși cunoaștere, în felul în care o face știința naturii. Acesta a fost, cum se știe, programul filozofiei critice a lui Kant
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
filozofia transcendentală a lui Kant ar consta, în primul rând, în ceea ce s-a numit abordarea critică a înțelegerii naturii și țelurilor filozofiei. În 4.113 se spune: „Filozofia delimitează domeniul controversabil al științelor naturii.“ Filozofia își propune așadar să delimiteze sfera cunoașterii, și nu să ofere ea însăși cunoaștere, în felul în care o face știința naturii. Acesta a fost, cum se știe, programul filozofiei critice a lui Kant. Asupra unor asemenea apropieri au atras atenția deja primii comentatori ai
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
direcția în care trebuie ea să fie căutată ne-o poate arăta considerarea unei fețe mai puțin vizibile a lucrării. Cititorul va fi înclinat să accepte drept ceva de la sine înțeles că dacă scrierea lui Wittgenstein și-a propus să delimiteze propozițiile - acele expresii ale limbajului care spun ceva despre lume - ea a realizat această delimitare pe baza unor considerații principiale despre ceea ce este limbajul, lumea și experiența noastră. Se poate susține însă că Wittgenstein nu a urmat această cale. Sumar
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Tractatus-ului a fost că delimitarea sferei cunoașterii, în cuvintele sale delimitarea a ceea ce „se poate spune“ sau a ceea ce „poate fi gândit“, va reuși numai dacă ea va fi realizată „dinăuntru“. Țelul filozofiei, se afirmă în 4.114, este „să delimiteze ceea ce poate fi gândit și, prin aceasta, ceea ce nu poate fi gândit. Ea trebuie să delimiteze ceea ce nu poate fi gândit dinăuntru, prin raportare la ceea ce poate fi gândit“. A distinge „dinăuntru“ o propoziție de ceea ce nu este o propoziție
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sau a ceea ce „poate fi gândit“, va reuși numai dacă ea va fi realizată „dinăuntru“. Țelul filozofiei, se afirmă în 4.114, este „să delimiteze ceea ce poate fi gândit și, prin aceasta, ceea ce nu poate fi gândit. Ea trebuie să delimiteze ceea ce nu poate fi gândit dinăuntru, prin raportare la ceea ce poate fi gândit“. A distinge „dinăuntru“ o propoziție de ceea ce nu este o propoziție înseamnă a le distinge nu pe baza unei definiții, prin formularea și aplicarea unui criteriu universal
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ei au căutat în carte o teorie a logicii și a limbajului.27 Asumarea tuturor implicațiilor distincției dintre „ceea ce se poate spune“ și „ceea ce se arată“ implică respingerea oricărei teorii despre fundamentele logicii, ca și a oricărei încercări de a delimita propozițiile prin aplicarea unui criteriu, adică în cadrul unei „teorii a limbajului“. Examinarea formei logice, care se oglindește în simboluri, este pe deplin suficientă. Analiza logică TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 137 este importantă doar în măsura în care ea ușurează scoaterea în evidență
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
mecanicii, dar și prin propoziții în genere noi „ne facem imagini ale faptelor“. Iar dacă propozițiile sunt „imagini“ în sensul caracterizării pe care le-a dat-o Hertz, adică „modele“, atunci domeniul a ceea ce poate fi spus va putea fi delimitat „dinăuntru“. Formularea unui criteriu de delimitare, în cadrul unei teorii generale, va înceta să fie un obiectiv care merită urmărit. Ca și Janik și Toulmin, Griffin subliniază cât de important este pentru o bună înțelegere a Tractatus-ului să nu uităm că
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ea poate fi descrisă de către această teorie tocmai în felul în care este descrisă. Despre lume spune ceva și faptul că ea poate fi descrisă de către o mecanică într-un mod mai simplu decât de către alta.“ Propozițiile, înțelese ca „imagini“, delimitează „dinăuntru“ domeniul a ceea ce se poate spune. Propoziții ale științelor naturii sunt toate propozițiile care descriu stări de lucruri ce există. Ceea ce înțelege autorul prin „științe ale naturii“ este indicat clar în 4.11: „Totalitatea propozițiilor adevărate este întreaga știință
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
echivoc ca cele din 4.112: „Filozofia nu este o doctrină, ci o activitate. O operă filozofică constă în esență din clarificări. Rezultatul filozofiei nu constă în «propoziții filozofice», ci în faptul că propozițiile devin clare.“ Chiar modul cum este delimitat în Tractatus domeniul a ceea ce se poate spune de ceea ce nu se poate spune ilustrează distincția dintre filozofia ca „doctrină“ și filozofia ca „activitate“. Cititorii care caută în Tractatus o „doctrină“ vor presupune că autorul propune un criteriu pe baza
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și a științei, precum și „depășirea metafizicii“ prin analiza limbajului cu instrumentele sintaxei și semanticii logice. Este ceea ce nu au făcut acei membri ai Cercului de la Viena care au identificat în Tractatus tendințe și poziții de care au înțeles să se delimiteze.81 Tânărul Wittgenstein a fost, ce-i drept, apropiat de filozofi ca Russell, Schlick sau Carnap, prin contestarea pretenției filozofiei speculative de a formula enunțuri adevărate despre absolut, necondiționat, transcendent, despre lume ca întreg. Chiar dacă nu pe temeiul unui criteriu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
într un mare volum de însemnări nepublicate 2, în texte dictate unora din studenții lui și în note luate la lecțiile sale de la Cambridge. Expresia „operă mai târzie“ nu desemnează însă doar faptul că anumite gânduri aparțin unei perioade bine delimitate în timp. Deja în primii ani după reluarea activității filozofice, orientarea gândirii lui Wittgenstein a cunoscut schimbări. Consensul celor care s-au interesat de filozofia lui se limitează la recunoașterea existenței unor schimbări. Ele sunt vizibile pentru orice cititor avizat
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a limbajului. Deja în lecțiile sale din anii 1932-1933, Wittgenstein sublinia că și cuvinte ca „semnificație“, „propoziție“ sau „logică“ sunt folosite în moduri dintre cele mai diferite în contexte și situații variate, ca și celelalte expresii ale limbajului.38 Putem delimita tot atât de puțin semnificația generală a unui cuvânt ca „propoziție“ cum o putem face în cazul cuvântului „joc“.39 „Există o problemă legată de modul cum vorbim despre semnificație. Indică acest mod de a vorbi că socotim semnificația drept obiectul filozofiei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de acest fel. Avem totuși tendința de a trece cu vederea ceea ce stă în fața ochilor noștri. Iată de ce reamintirea și descrierea unor lucruri familiare capătă o mare însemnătate. Discutând cu un presupus interlocutor care crede că noțiunile care nu sunt delimitate prin contururi nete ar fi în general puțin folositoare, Wittgenstein scrie: „Dar este oare lipsit de sens să se spună «Stai pe-aici»? Închipuiește-ți că eu aș sta cu cineva într-o piață, că aș spune acest lucru. Prin asta
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ȘI RUSSELL 363 continuu să caut soluția problemelor filozofice pe calea clarificării analitice; și sunt, ca și mai înainte, pe deplin convins că nu putem ajunge la progrese autentice decât cu mijloacele analizei.“77 Este semnificativ că Russell s-a delimitat tot atât de categoric de „noile tendințe“ de a centra reflecția filozofică asupra limbajului cotidian ca și de vechile sisteme ale metafizicii. Limba de toate zilele - spunea el - încorporează metafizica epocii de piatră. Convingerea lui a fost că în filozofie, ca și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de origine: epiteliale, conjunctive, mezenchi-male, ale țesutului hematopoetic, țesutului reticulohistiocitar, țesutului nervos și țesutului melanogen). 1. Tumorile benigne se caracterizează prin: sunt asemănătoare, macroscopic și microscopic, țesutului de origine prin citoarhitectură, celularitate și mitoze; au o evoluție lentă; sunt bine delimitate de țesutul din jur (de regulă), cel mai adesea, prin existența unei capsule; nu se extind la organele vecine pe care, însă, le pot comprima; nu determină adenopatii și nici metastaze; nu determină, de regulă, decât o simptomatologie locală; nu
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
-
o lucrare bine documentată și structurată. Debutul său se dovedește a fi extrem de realist și de inspirat, autorul făcând trimitere, pe parcursul introducerii, la contextul general de analiză a cadrului juridic privind dimensiunea parlamentară a unor organizații internaționale. De asemenea, este delimitat foarte clar universul de analiză, sugerând din start o rigoare pe care însuși subiectul o impune: componenta parlamentară a organizațiilor internaționale. Analiza este centrată pe regimul juridic al parlamentarismului, reliefarea compatibilității cu dreptul internațional public și poziționarea adunărilor parlamentare în dreptul
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
organism care să asigure cooperarea și pacea. Climatul politic în Europa postbelică nu era însă de natură ca o asemenea construcție să poată fi clădită cu ușurință; suspiciunile și rivalitățile dintre state persistau, cele două mari blocuri politice fuseseră deja delimitate la Yalta, iar antagonismele între acestea deveniseră suficient de profunde încât puteam vorbi despre începuturile Războiului Rece. Uniunea Sovietică a lansat în anii 1950 ideea de a construi o instituție permanentă de cooperare europeană, bazată pe un tratat care să
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]