11,051 matches
-
mare parte din cuprinsul poemului. Vânătoarea femeilor simbolizează o dorință de depășire a inactivității, a spiritului pasiv, reliefând nevoia de acțiune, de dinamism. La sfârșitul activității cinegetice, femeile se adună în jurul zeiței care le cere o închinare și o supunere demne de figura sa castă. Dar, pe neașteptate, are loc o revoltă, condusă de doamna pe care naratorul o îndrăgea și care nu este identificabilă printr un nume distinct, aceasta cerând o aservire față de o altă zeiță, Venus. Zeița intransigentă, Diana
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de fapt niște alegorii, și este purificat și înnobilat de dragostea pe care o poartă acestor doamne, în special Liei, prin care sufletul accede spre dimensiunile paradisiace. Păstorul se simte acum îndatorat, căci seraficele creaturi i-au oferit exemple moralizatoare, demne de reținut și de urmat, deși inițial le percepuse carnal, povestirile lor receptându-le mai mult estetic, decât spiritual. Doar la sfârșitul narațiunii el află, și odată cu el și noi în calitate de cititori, că nimfele nu erau niște fecioare dezirabile, ci
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
le-a făcut virtuoase. Deși mulți scriitori au surprins virtuțile și noblețea bărbaților (și naratorul exemplifică opera lui Petrarca despre bărbații iluștri), niciunul nu s-a aplecat asupra virtuților femeilor, care merită, de asemenea, să fie lăudate, când se dovedesc demne și curajoase, luând în considerare slăbiciunile lor firești, intrinseci. Opera debutează cu povestirea Evei și, în cele o sută patru biografii, naratorul trece în revistă, mai mult sau mai puțin în ordine cronologică, portrete feminine celebre, ajungând până la regina Giovanna
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
parte,/ Nici lunecos, șiatât de cald/ Încât te-nvăluiau ca-n fald/ și te răpeau pentru de-a pururi.”655 Ceea ce i se reproșează acestei femei de către cei din societate, care vădit îi invidiau calitățile, sunt, paradoxal, tot însușiri pozitive, demne de a oferi un model de conduită tuturor doamnelor din epocă: milostenia și veselia. Măsura și echilibrul îi guvernează ființa: „Cred că-n lumea toată/ N-a fost ca ea mai măsurată.”656 Idealul feminin medieval trebuia să rămână distant
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mai avea, spun sus și tare,/ O minte a-tot cuprinzătoare”661. Cununa însușirilor este reprezentată de un spirit al dreptății („Era nsetată de dreptate,/ Nicicând făcând vreo strâmbătate”662), de o bunătate nemărginită, de o modestie și o cumpătare demne de o adevărată sfântă. Întruchipare a binelui, personajul feminin nu poate accepta și nici nu este influențat de nimic negativ, chiar dacă cunoaște ce este răul, nu poate decât să rămână străină de el. Este un spirit evlavios: „Încât Credința, însăși
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
al Prudenței se apropie, ca ton, de operele Cristinei de Pizan, apărătoare a principiului feminin.779 Personajul feminin vine să arate că femeia poate fi partener egal al bărbatului, un sprijin real pentru acesta și, prin purtarea ei, se face demnă de tot respectul. Femeia este aici principiu al răbdării și al echilibrului, care temperează dorința masculină de răzbunare violentă, nu este doar simbol al carnalității, ci se poate converti și într-unul al rațiunii. Relațiile între sexe pot fi astfel
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
simbol al carnalității, ci se poate converti și într-unul al rațiunii. Relațiile între sexe pot fi astfel privite într o lumină mult mai blândă, mai firească, de fapt normală, antagonismul atât de mult cultivat fiind eludat. Femeia se face demnă de respectul masculin, nu doar în spațiul conjugal, nu mai este permanent ironizată.780 și chiar dacă nu apar defecte, subtil inserate sau deduse, ale acestei donna angelicata, perfecțiunea ei este prea puțin credibilă uman vorbind, rămâne o voce a unei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sfială,/ și vremea nu-și trecea în trândăveală,/ 840 Ibidem, pp. 160-161. 226 Ci inimos trebăluia mereu.”841 Virginia devine un model pentru toți, un exemplu a ceea ce trebuia, după standardele vremii și, poate, din totdeauna, să fie o fată demnă de respect: „Fecioara despre care zic, n-avea/ Nevoie s-o păzească nimeni;/ și-n viața ei puteau citi ca n carte/ Fecioarele cum trebui’ să se poarte,/ Căci neprihanei ea era cunună/ și cumpătată se arăta și bună./ Erau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
deziderat: pentru a iubi pe cineva, trebuie să iubești perfecțiunea, deci virtutea. Fecioria devenea ceva imaterial, aproape abstract, deoarece femeia nu trebuia văzută, auzită, ba chiar nu trebuia să fie conceptualizată, să se gândească cineva la ea, pentru a fi demnă de dragostea cea mai 849 „Tertulian susține, încă o dată, că <<orice expunere publică a unei fecioare reprezintă pentru ea echivalentul unui viol>>.” apud R. Howard Bloch, art. cit., p. 119. (trad. n.) 850 Ibidem, p. 121. (trad. n.) 851 Ibidem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ci devine publică: tinerii sunt omorâți pentru că nu aduc jertfe idolilor, Cecilia reușește însă să-i mobilizeze pe cei din jur, chiar și pe călăi, îl înfruntă pe conducătorul cetății, Almach, ținând în fața lui un discurs apologetic, cu un curaj demn de invidiat. Este supusă unui supliciu (să stea într-o baie încălzită), un călău încearcă să o decapiteze, dar nu reușește. Tânăra va muri peste trei zile, încredințându-i pe creștini papei Urban și lăsând, ca ultimă dorință testamentară, îndemnul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
curtenesc, îl fac ridicol: femeile sunt descrise ca asemănându-se unor zeițe, poftele trupești precum un fel de adorație divină, frustrarea sexuală ca fatală.916 Donna demonicata apare, după cum a reliefat și naratorul chaucerian, în situații comice, licențioase, mai puțin demne, dar foarte autentice și credibile prin naturalețea și prospețimea pe care le degajă. 911 Linda Lomperis, art. cit., p. 245. 912 Ibidem, pp. 248-249. 913 Ibidem, p. 249. 914 H. Marshall Leicester Jr., Newer currents in psychoanalytic criticism, and the
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Nina Façon în Francesco De Sanctis, Istoria literaturii italiene, ed. cit., p. 369. ) 954 „Sir Philip Sidney, criticul atât de receptiv și exigent al secolului al XVI-lea, îl considera drept singurul poem, printe celelalte creații precedente ale literaturii engleze, demn de a sta alături de Homer sau Vergiliu. Deși, timp de două secole de la afirmația criticului, Povestirile din Canterbury au reținut mai mult atenția publicului, cititorii secolului al XX lea și criticii literari sunt înclinați să confere poemului Troilus și Cresida
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
reputație malefică (cf. imaginea păsării din 1021 Ibidem, p. 289. 1022 Ibidem, p. 290. 1023 Ibidem, p. 395. 1024 „El, autorul a numeroase poeme de dragoste și nuvele despre iubire, a scris înspăimântătorul Corbaccio, una dintre cele mai caustice și demne de dispreț cărți, vreodată scrise, împotriva femeilor. Întâlnim o critică dură și incalificabilă. Tonul usturător vulgar și încărcat de repulsie ne determină să râdem pe seama acestei înclinații târzii a autorului, de a dezaproba capodopera sa și să fim de partea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de la această întâmplare, poetul a murit.” De asemenea, spune că lovitura a fost sub ureche și a fost atât de puternică, de i-a sfărâmat „osul capului”. Dacă n-ar circula încă o versiune orală asemănătoare, provenită de la o sursă demnă de încredere (un nepot al doctorului Șuțu), care relata unui distins poet de-al nostru (în viață) că Eminescu ar fi fost lovit cu o scândură în cap de tenorul Petrea Poenaru, că acesta i-a „spart țeasta” omorându-l
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ediții plebee pentru atâta lux și strălucire de artă! Cugetarea cea mai cuprinzătoare și etern românească, turnată de un Demiurg în cel mai etern grai românesc, n-a avut încă până acum parte de o ediție, nu monumentală, ci măcar demnă. Maiorescu alegea în edițiile lui, cu autoritatea prietenului, oarecum patron. Editorii prosteriori /sic! E joc de cuvinte, nu greșeală de tipar/ au înghesuit fără nici un discernământ și fără nici o evlavie toate petecuțele poetice sub pretextul că sunt postume. Nepioasă și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
demonstrat căpitanului că în Iași există o mână de tineri, pe care-i întâlnești oriunde e vorba a se face un lucru bun. Dacă vrei știință și literatură dai de acești oameni; în politică, ei țin un stindard curat și demn; și dacă vei cerceta mai de aproape vei vedea că toți aceștia, care alcătuiesc inteligența Iașului, toți sunt mai mult sau mai puțin socialiști. Și să nu și închipuiască cineva că acești oameni, când se vor apuca să scrie literatură
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
În copilărie Mihai Eminescu mergea la Agafton destul de des, ședea acolo cu săptămânile, participa la viața de obște, asculta povești, cântece, întâmplări reale povestite de călugărițe; se poate spune că era un copil de mânăstire. Informația este în toate sursele demne de crezare și poate că nu e elev care să fi citit „Călin (file din poveste)” și să nu fi aflat că are la bază basme și povești pe aceeași temă auzite de poet la Agafton. Mai puțină lume știe
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
din funcția directorială, aducîndu-l, în locul lui, pe Gr. Păucescu. Să revin însă la noua carte a d-lui N. Georgescu, negreșit învățată și serioasă, în care ecourile amintitului scenariu se fac, totuși, auzite. Dar, repet, exegeza (dincolo de aceste răbufniri) este demnă de toată lauda. Gavril Istrate: Spuneam, mai sus, că s-ar putea ca unii cititori să nu fie de acord cu solutiile propuse de N. Georgescu. Ba aș zice că nici nu se poate să nu se întîmple așa. Problemele
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
prevesteau norocul fiecăruia, rostind, în același timp, urarea de Anul Nou: "Anul vechi, ici, se sfârșește / Și cel nou ni se ivește. / Mergeți măi, tăiați un bou, / Căci mâni este Anul Nou! / Și fripturi bune făcând, / Să bem vinul gâlgâind.../ Demnele din acest vas / Să vă fie tot de tras, / De tras sorț de bucurie / Din anul ce o să vie. Scoate-un semn și-mi spune drept / Mâne care an să-ncep?"358 În alte părți ale Transilvaniei, se desfășoară un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
contactul cu o ambianță în care se cultiva subtilitatea sofistică, o virtuozitate intelectuală ostentativă, dacă se va desprinde de stereotipiile și distracțiile unei vieți burgheze, va putea înfăptui o operă autentică. Lui Pinsent i-a spus că nu există ceva demn de atenție între a înfăptui o operă mare și a nu face practic nimic.20 Într-o scrisoare din 19 octombrie 1913 către Lucy Mary Donnely, Russell relatează eșecul încercării sale de a-l convinge pe Wittgenstein să renunțe la
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
susținute cu argumente plauzibile. Amândouă se confruntă, totodată, cu dificultăți greu de depășit. Examinarea lor arată cât de dificil este să se ajungă la o interpretare neproblematică a Tractatus-ului, o interpretare care ar fi pusă la adăpost de orice obiecții demne de atenție. Voi da o scurtă prezentare a argumentelor unor importanți susținători ai interpretării realiste a ontologiei Tractatus-ului. Mă voi referi, în principal, la versiuni ale acestei interpretări elaborate de Norman Malcolm și de David Pears. „Ontologia Tractatus-ului“ este conținută
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
supozițiile care par să fi fost universal împărtășite de toți cei care au fost socotiți „filozofi“ este aceea că derivarea din principii și concepte de cel mai înalt nivel de generalitate a ceea ce este particular, trecător, vremelnic reprezintă o îndeletnicire demnă de cea mai înaltă considerație. Ei vedeau în filozofie theoria prin excelență. Aceasta ne ridică deasupra orizontului experienței curente prin elaborări teoretice, care urmăresc obiective diferite de cele ale cercetării științifice. Se presupune că, în alt fel decât marile teorii
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în mâneci. Astăzi, strângerea de mână este utilizată pentru a stabili un echilibru înainte de a începe o nouă relație. În legătura cu strângerea de mână, Desmond Morris (1977) ne prezintă moduri greșite de a face acest gest cu ajutorul unor analogii demne de luat în seamă: • mâinile carnivore: prinderea mâinii celuilalt cu ambele mâini (ca o mănușă) pentru a crea iluzia cordialității, prieteniei, fiind de fapt o conduită vicleană a celui care o practică; • mâna ciorchine: întinderea vârfurilor reunite ale degetelor, dând
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
expert în domeniul său de specialitate și în managementul clasei de elevi, cât și prin poziția degajată a corpului, mimica și gestica convingătoare, contactul vizual direct și constant cu elevii. La rândul lor, elevii caracterizează profesorii credibili ca fiind competenți, demni de încredere, empatici, siguri pe sine, cu personalități plăcute și dinamice. Ei se documentează riguros, oferă exemple elocvente și plăcute, îi tratează pe elevi ca pe niște parteneri, apelând la formule colective (,,noi", ,,dumneavoastră împreună cu mine" etc.). O altă calitate
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
social, Însă adevărul este că de aceste conjuncturi favorabile trebuie să ai inteligența de a te ști folosi. * „Nu este nici o diferență Între irosirile noastre, fie că sînt primitive sau rafinate.” (R.W. Emerson) Totuși, „irosirile” pot căpăta un aspect demn sau, dimpotrivă, unul nedemn sau chiar ilogic: „Gelosul este vrednic de plîns dacă Își petrece viața căutînd un secret a cărui descoperire Îi distruge fericirea” (Johan Oxenstiern). * „Cel care se ceartă cu un bețiv rănește un absent.” (P. Syrus) Desigur
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]