11,261 matches
-
al zburdălniciilor copilăriei și al înfiorărilor primei iubiri. Stârnind regrete, întoarcerea în trecut e, însă, o cărare pierdută. Și în Aur vechi (1936), paseistul, mai împăcat, căzut pe gânduri, își apleacă urechea la felurite „glasuri de demult”, gata să capteze ecouri din vremuri scitice și, cum va proceda și în Versuri de după amiază (1940), din epoci de legendă. Străbătută de o undă de pesimism, reflexivitatea, vrând parcă să se degaje din aburul sămănătorist (vădit în Exod), își propune mize înalte („eternitatea
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
lui Ion Chihaia, funcționar. Învață la Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța, după care va absolvi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1944). Colaborează cu pagini de proză (schițe și povestiri) și cu cronici plastice la „Timpul”, „Ecoul”, „Fapta”, „Universul literar”, „Lumea”. Debutează editorial în 1945, la Editura Fundațiilor Regale, cu piesa de teatru în trei acte La Farmecul nopții, care luase Premiul scriitorilor tineri pe anul respectiv. Textul, vizibil influențat de O’Neill (cum observa Al. Piru
CHIHAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
femeie matură foarte vulnerabilă, ce își va metamorfoza continuu complexele în orgolii. Pentru început, devine o „revoluționară în viață”, făcând politică comunistă, și în artă, cultivând o poezie avangardistă. În 1944, debutează în presă, în pagina a doua a ziarului „Ecoul” (condus de Mircea Grigorescu), sub pseudonimul Maria Veniamin, traducând Viața odăilor de Rodenbach și Broasca țestoasă de Christian Morgenstern. Debutul cu poezie originală se produce în 1945, în ziarul „România liberă”. La cenaclul condus de Miron Radu Paraschivescu, va face
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
dramaturg. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău (1957). A fost vicepreședinte (1965-1971) și secretar al comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova și redactor-șef al revistei „Nistru” (1971-1988). A debutat editorial în 1958, cu placheta de versuri Ecoul gliei. Aparent nepretențioasă, poezia de început a lui C. alimenta speranțe serioase, de regăsit ulterior în tendința spre un limbaj metaforic și simbolic bogat, spre interpretare filosofică, spre valorificarea motivelor folclorice autohtone. Dincolo de tributul plătit conjuncturii ideologice și politice, C.
CIBOTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286224_a_287553]
-
ca și posibilitățile unei fantezii bogate. Aceleași calități de umorist și satiric își vor pune amprenta și pe piesele de teatru din volumul Șase de dobă (1981). A scris și poezii pentru copii, a făcut traduceri din literatura universală. SCRIERI: Ecoul gliei, Chișinău, 1958; Umbra comorilor, Chișinău, 1967; Șase de dobă, Chișinău, 1981. Repere bibliografice: Mihail Dolgan, Idee și imagine, Chișinău, 1971, 235-249; Ion Ciocanu, Măsura adevărului, Chișinău, 1986, 162-169. I.C.
CIBOTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286224_a_287553]
-
Nestor Cazvan, redactor Horia Robeanu, administrator Vasile Filipescu, înlocuiți în 1926 cu George Theodorescu și Adrian Schatz, iar în 1927 cu Paul Constantin și M. Blossmos. Că „revista consacrată exclusiv mișcării cinematografice”, are rubrici specializate: „American Section Cinema”, „Curierul cititorilor”, „Ecouri și informațiuni”, „Anchetă noastră”, „Cronică filmelor”, „Curierul cinefililor”, „Culisele ecranului” ș.a. Aici colaborează și unii scriitori, precum Al. Bilciurescu, Cezar Petrescu, Corneliu Moldovanu, Lucrezzia Karnabatt, Sărina Cassvan-Pas, N. Davidescu, Ioan Timus. La rubrică „Intelectualul și cinematograful” răspund Liviu Rebreanu, Jean
CINEMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286233_a_287562]
-
Artre cu litere de platină, satiră, în manieră ionesciană, a gândirii dogmatice și a cultului personalității, distinsă cu Premiul revistei „Amfiteatru”, și Panta rei, scenariu de pantomimă. Publicată în revista „Teatrul”, piesa Schimbarea la față este o frescă expresionistă, cu ecouri brechtiene, a revoluției proletare într-o țară din America Latină, iar Mârâiala, reprezentată în 1981 și publicată în 1982, o viziune polemică asupra conformismului și lașității din contemporaneitatea imediată, ambele încadrându-se în formula, originală pe teren românesc, a „teatrului agitatoric
CHITIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286215_a_287544]
-
metaforă, pastel colorat al trecerii de la vară la toamnă, în care totul se interiorizează, devenind peisaj sufletesc. Plopii de cronică, componentă independentă în ansamblul volumului, este o evocare a Tețcanilor lui George Enescu. Descripția transpune acum o geografie imaginară cu ecou de letopiseț, iar legenda capătă înțelesuri noi în grupajul închinat Meșterului Manole. Formal, poezia lui C. continuă să evolueze spre o severitate geometrică în Infranord (1981). Ciclul Înveșmântarea cu țărmul este un ecran, ce se vrea neutru, al zbuciumului sufletesc
CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286242_a_287571]
-
din domeniul polonisticii, cele mai însemnate fiind cuprinse în volumul Literackie studia i szkice rumunistyczno-polonistyczne (1983). Cartea este întocmită din trei secțiuni, întrepătrunse în funcție de scopurile integratoare ale autorului: evidențierea relațiilor culturale româno-polone cu însemnătate marcantă în istoria celor două popoare, ecourile marilor valori naționale ale literaturii poloneze în România și momente esențiale ale culturii populare de la noi. Cele trei mănunchiuri de probleme sunt mai totdeauna perspectivate, conceptual și metodologic, dintr-un unghi comparatist. Personalitatea specialistului consacrat de lucrări remarcabile este dublată
CHIŢIMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286217_a_287546]
-
recupera” epic atmosfera unei epoci revolute (aici, aceea interbelică, în special), prin mijloacele consacrate ale realismului. Romanul etalează în pagini descriptive remarcabile imaginea unui oraș de altădată (în filigran se descifrează Timișoara), scene de gen (talciocul, evenimente de familie cu ecou comunitar etc.), portrete și momente de rememorare implicând impactul cu istoria. Zilele (1972) continuă tendința spre fresca socială, prefigurată în Crepuscul, anexând în formula romanului de familie problematica faptului de actualitate, a banalului cotidian. Tot pe structura unor „biografii” configurate
CIOBANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286239_a_287568]
-
ani în preajma domnitorului Ioan Gh. Caragea; în 1829 era al doilea vistiernic, și după 1830, când s-a înrolat în miliția națională ca praporgic, ajunge chiar aghiotant domnesc. A fost unul dintre membrii fondatori ai Societății Filarmonice (1833). Făcându-se ecoul nemulțumirii generale, el redactează în 1843 un memoriu prin care demasca abuzurile săvârșite de fanarioți (Neamului românesc, prea plecată plângere). Memoriul fiind considerat un act de instigare la revoluție, C.M. este destituit de Gheorghe Bibescu și îndepărtat din capitală. Va
CIOCARDIA MATILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286250_a_287579]
-
privat, cât și a celui public, într-un moment când acestea două, îndeajuns de bine definite, devin apte a se segrega. Prin dimensiunea sa estet-socializatoare, ca mod de petrecere a timpului sub emblema lui utile dulci, practica cenaclieră păstrează multiple ecouri culturale. C.l. ilustrează o mare varietate de precedențe și ascendențe: el este ruda îndepărtată și „democratizată” a banchetului din Antichitate, dar și a lecturii familiale din secolul al XVIII-lea, a salonului și seratei din secolul al XIX-lea, a
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
literare între 1932 și 1939), „România literară”, „Viața românească” (al cărei codirector este împreună cu Mihai Ralea între 1932 și 1934), „Revista Fundațiilor Regale”,„Jurnalul literar” (1939, publicație editată de el însuși; a doua serie în 1947-1948), „Cuvântul”, „Iașul”, „Mișcarea”, „Politica”, „Ecoul”, „Vestul”, „Studii și cercetări de istorie literară și folclor” (devenită „Revista de istorie și teorie literară”), „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Steaua”, „Teatrul” etc. A mai semnat Gh. Călinescu, Călin, G. Călin, Sportiv, Ovidius, Al., Aristarc (cel mai constant pseudonim), Nostradamus. Prima
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
vraci”, „vârcolaci”, „paparude-n zdrențe și rusalce”, „scorpii, iele-n zdrențuite rochii”. Crâșma ce răsare în drumul bietului croitor apare și dispare, ca în La hanul lui Mânjoală al lui I. L. Caragiale; bocetul săracului, prigonit de o nevastă rea, are ecouri din Creangă, iar demența distructivă a caprei, ce sare în final ca un diavol, răsturnând toate tarabele pieței, evocă imagini din Ivan Turbincă. Umorul dobândește sub pana lui C. imaginație, haz lexical, totdeauna din aria stilului oral-folcloric românesc. O traducere
CLAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286291_a_287620]
-
educația convențională pare cu adevărat bolnavă. O dată cu ancorarea în acest tipar de gândire, în încercarea de a deveni o ființă umană bună, la întrebarea: „Cum m-a ajutat cursul de trigonometrie să devin un om mai bun?” în liceu, un ecou îți răspunde: „Dumnezeule, nu m-a ajutat!”. Într-un fel, trigonometria a fost o pierdere de timp. Maslow declară că educația sa muzicală primară n-a prea avut nici ea succes, pentru că i-a spus unui copil care avea un
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Jurnalul cu dublă intrare" Această tehnică presupune următorii pași: - cursanții sunt solicitați de către formator să citească cu atenție un anumit text; - fiecare cursant își va alege din text un pasaj care a exercitat asupra sa o influență semnificativă (a avut ecou în experiența personală ori contrazice ceea ce știa el despre acel subiect până în clipa de față); - fila de hârtie este împărțită în două: în stânga, cursantul va descrie pasajul ales, pentru ca în dreapta să noteze comentariile/impresiile personale referitoare la textul respectiv; o
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
O elegantă descriptivitate caracterizează manieră de a recenza a lui G., conferindu-i meritul unei atitudini obiective. Scrisul sau este de un intelectualism rafinat, ironic și emancipat, înclinat cu intermitențe, dar fără exces, și către corelări mai generale, cu vagi ecouri lirice și uneori chiar metafizice. Foarte semnificativă pentru preferințele criticului este și selecția numelor care îl interesează. El se îndreaptă mai ales către scriitorii intelectualiști și problematici, iar în privința criticilor, desi diversitatea și numărul lor sunt mai mari, arată predilecție
GHEORGHIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287235_a_288564]
-
Lisa”, care s-a oprit din păcate la primul număr, iar în 2002 și-a văzut editat și un album, Uși celebre. Uși umile, cu o substanțială prefață de Alexandru Zub, ilustrând o expoziție din 1995 care a stârnit multe ecouri. Crochiurile, desenele, tablourile sale filtrează materia concretă, percepută cu acuități senzoriale, în stilizări ce mizează, în tropismul lor către un conceptual bătând spre metafizic, pe rigoarea severă a formelor și simbolismul cromatic. Ca scriitor, G. își face apariția, cu proză
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
G. Ibrăileanu examinează evoluția societății moderne apelând la concepte și criterii de analiză sociologică. În perioada de început a secolului XX, Dumitru Drăghicescu se afirmă puternic în Franța, unde publică lucrări bine primite în reviste prestigioase de sociologie, dar cu ecou foarte redus în țară. Destul de puțin cunoscute, lucrările socialiștilor români cuprind considerații sociologice privind realitățile românești analizate cu instrumentarul teoretic și metodologic marxist. Se cuvine să menționăm apariția până în 1916 a unor lucrări ce abordează exclusiv știința despre social: Haralambie
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
dascăl în satul prahovean Lunca Mare, A. a slujit cu modestie un crez, tradiția. A scris poezie, file de jurnal, proză scurtă, romane, recenzii literare, articole despre limba și cântecul popular în „Săptămâna”, „Înfrățirea”, „Miorița”, „Strada”, „Orientări”, „Prahova”, „Gazeta cărților”, „Ecoul Prahovei”, „Flacăra”, „Cruciada românismului”, „Școala și viața”, „Slova noastră”, „Opinia liberă”, semnând și D’Artagnan, D’Art, Șt. Al. Luca. A fost redactor la „Gazeta învățătorilor prahoveni” și la „Prahova noastră”. A scos, împreună cu F. Voican, revista „Crainicul” (1928-1929), apoi
ALEXIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285253_a_286582]
-
1840 o imagine a sufletului omenesc surprins în impulsurile sale contrarii. Dincolo de filosofia tonică, a încrederii în viitor, tabloul prezentului, dominat de degradare și fals, prevestește prin virulență satirică Scrisorile eminesciene și atinge, pe alocuri, chiar dezgustul obosit al Glossei. Ecourile îndoielilor și temerilor „de-mbunătățiri rele”, proiectate asupra viitorului, dau o ardoare aparte dialogului (rămas deschis, suspendat) speranță-scepticism: „Ce bine va aduce o astfel de schimbare? / Și ce mai rău ar face o stea, un comet mare, / Care să arză
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
adunate de Plinius, Aelian, Albertus Magnus sau de autorii de bestiare atestă în primul rând calitatea de vânător extrem de priceput a carnasierului. Ceea ce ne rămâne să observăm este modul în care își găsesc aceste surse, alături de altele cu rădăcini folclorice, ecourile în pildele din Istoria ieroglifică. În prima dintre povestiri, după repetate tentative eșuate din cauza agilității unui dulău, Vulpea reușește să-l determine pe Lup să-și încerce și el norocul. Nu îmi scapă faptul că ea, cea mai vicleană dintre
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
știa: că Strutocamila nu este nici pasăre, nici dobitoc și că merită, cu atât mai mult decât Vidra, exilul din cele două regnuri. El se folosește de noțiunile logicii aristotelice, dar și de lecturi filosofice, din care recunoaștem, de pildă, ecouri din relatarea de către Diogene Laertios a dezbaterii despre om, în care Diogene cinicul demontează definiția lui Platon, confirm căreia omul ar fi singura ființă bipedă și fără pene8: "Și de s-ar da în lucrurile firii vreun dobitoc cu péne
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și tehnicile vremii 3. Cititorii pot beneficia astfel de deteritorializarea datorată schimbărilor de repere, anamorfozelor, și pot medita la prezentul lor pornind de la această deteritorializare culturală, legată de emergența actuală a unei tehnoculturi. Când este original, SF-ul, se face ecoul transformărilor produse de dezvoltarea științelor și tehnicilor și le întruchipează virtualitățile. El întărește sentimentul modern al incertitudinii și ne ajută astfel să ne înfruntăm propria ignoranță la modul ludic, jucând același rol ca și miturile* din civilizațiile preștiințifice. După cum scria
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
amestec de primitivism și ignoranță; dacă nu a fost vorba, de fapt, de o interpretare deliberat aberantă, pentru a înlătura din discuție meritele lui Paulescu). Oricum am analiza evenimentele din 1921-1923, rezultă limpede că lucrările lui Paulescu au avut un ecou puternic în SUA și Canada, fiind intenționat ascunse de canadienii antrenați în competiția pentru descoperirea hormonului antidiabetic pancreatic. Indiferent cum am privi lucrurile, descoperirea insulinei a fost făcută de Paulescu în urma unei laborioase activități de cercetare, datele sale fiind publicate
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]