10,806 matches
-
cel desemnat de către istorici cu numele de „autorul sacerdotal” („sursa P”, de la Priesterschrift), el trăind probabil mult mai târziu, în perioada Exilului babilonian (sec. al VI-lea î.e.n.). Un alt autor, Deuteronomistul ar fi trăit și el tot în perioada Exilului babilonian. Ipoteza lui Wellhausen a rămas modelul dominant al studiilor Pentateuhului până în ultimul sfert al secolului XX, când a început să fie atacată de către cercetătorii care observau mult mai multe mâini implicate în scrierea Torei și le atribuiau unor perioade
Autori ai cărților lui Moise () [Corola-website/Science/328149_a_329478]
-
Militello și de Andrei de Rupecanina. În iunie 1156, s-a ajuns la un acord între rege și suveranul pontif — așa-numitul tratat de la Benevento — prin care lui Robert de Loritello și lui Andrei, ca și altora, li se acordă exilul. Cu toate acestea, după ce Abruzzi s-a supus regelui Guillaume, Andrei s-a reunit cu Robert pentru a reveni în Apulia. El a invadat Capua și Fondi în 1157. Armata bizantina din regiune a părăsit zona, insă papă a trimis
Andrea di Raviscanina () [Corola-website/Science/328155_a_329484]
-
într-o ambuscadă de către Roger. Papa a fost capturat, însă Robert a reușit să scape. Ca urmare, "principatus Capuae" a fost acordat învingătorului. În ce îl privește, Robert și-a petrecut cea mai mare parte a următorilor 15 ani în exil în Germania. Atunci când Alfons de Hauteville a murit în 1144, regele Roger l-a numit ca principe pe cel de al patrulea fiu al său Guillaume "cel Rău". Cu toate acestea, ca urmare a morții lui Roger din 1154, a
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
Franz Heinrich von Naumann (Ingenieur, Maler), Franz Michael Vierthaler (Schulreformer, Schriftsteller) und Lorenz Hübner (1785-1799: Herausgeber der ’’Oberdeutschen Staatszeitung’’). Colloredo a stăpânit, pe lângă germană și latină, franceza, italiana și ceha. A fost de asemenea un bun violoncelist. A murit în exil la Viena, după ce trupele napoleoniene au ocupat Principatul de Salzburg.
Hieronymus von Colloredo () [Corola-website/Science/328308_a_329637]
-
înainte ca Simon să se impună, rebeliunea a fost reprimată. Participanții la insurecție au fost nevoiți să îl elibereze pe rege și să se retragă la castelele lor. Iertarea le-a fost acordată doar cu condiția de a pleca în exil și mulți dintre ei, inclusiv Tancred, au acceptat această ofertă. În 1174, Tancred s-a aflat la comanda unei largi flote către Egipt, în numele noului rege, Guillaume al II-lea "cel Bun". Sicilienii au debarcat în apropiere de Alexandria, însă
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
l-au suspectat pe Petru că vrea să închine țară Sfanțului Imperiu German. În timpul rebeliunii din 1041, cumnatul lui Ștefan, Samuel Aba, a preluat conducerea țării și l-a detronat pe Petru. Acesta din urmă a fugit în Bavaria. În exil, Urselo s-a aliat cu regele german și Împărat Român Henric al III-lea. În anii care au urmat, puterea lui Aba a scăzut, în parte din parte din cauza opoziției clerului catolic, care era nemulțumit de tolerarea de către monarh a
Răscoala lui Vata () [Corola-website/Science/328344_a_329673]
-
la 5 septembrie 1944 și pe data de 8 armatele sovietice au trecut granița română și Dunăre. Frontul Patriei, o coaliție a Partidului Comunist, aripa stângă a Uniunii Agrare, grupul Zveno și câțiva politicieni pro-sovietici care s-au întors din exil în Uniunea Sovietică, au executat o lovitură de stat militară pro-sovietică la 9 septembrie și au confiscat puterea. În noaptea de 1 februarie 1945, Kiril, fostul prim-ministru și regent - profesorul Bogdan Filov, generalul Nikola Mihov, precum și o serie de
Prințul Kiril al Bulgariei () [Corola-website/Science/327533_a_328862]
-
dat controlul asupra aproximativ 2/3 din teritoriul țării. Și de această dată, Hoare și descris aventurile în două cărți: „Congo y” și „Congo Warriors”. În timpul Operațiunii Dragonul Roșu, 5 Commando a cooperat îndeaproape cu parașutiștii belgieni, exilații cubanezi din exil și mercenarii angajați de CIA. Operațiunea Dragonul Roșu a avut ca scop principal cucerirea orașului Stanleyville și salvarea mai multor sute de ostatici ai rebelilor, cei mai mulți civili europeni și misionari. Operațiunea a fost un succes. Pe de altă parte, reputația
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
disidență". Aceeași denumire se dă și unui grup de persoane cu opinii diferite de acelea ale majorității, precum și sciziunii formate prin acțiunea unui astfel de grup. Unele dintre consecințele disidenței într-o societate nedemocratică sunt: marginalizare, ostracizare, arestare și detenție, exil forțat, internare forțată într-un spital de psihiatrie, lichidarea. În viziunea redactorilor de la secția română a postului de radio Europa Liberă, în timpul regimului comunist din România, următorii cetățeni români corespundeau definiției de "disident": Alți disidenți din România: Paul Goma, Gheorghe
Disident () [Corola-website/Science/327609_a_328938]
-
Widukind de Corvey în Res, o cronică a secolului al X-lea din Germania. Widukind a relatat că forțele lui Mieszko au fost învinse de două ori în 963 de către triburile Veleti care acționau în colaborare cu saxonul aflat în exil, Wichmann cel Tânăr. Sub conducerea lui Mieszko (960 - 922) tribul a acceptat creștinismul și a devenit stat polonez. Viabilitatea statului în curs de dezvoltare a fost asigurat de extinderea teritorială persistentă al primilor conducători Piast. Începând cu o suprafață foarte
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
992 și 1025) și-a început domnia lăsată moștenire de tatăl său, continuând politica de alianță cu Sfântul Imperiu Roman. Boleslav a l-a primit și l-a ajutat pe Wojciech din familia Slavnik, un episcop ceh bine conectat în exil și un misionar care a fost ucis în 997, în timpul unei misiuni în Prusia. Boleslav a profitat cu pricepere de moartea lui Wojciech: chinurile lui Wojciech a oferit Poloniei un patron sfânt, St. Adalbert, și a dus la crearea unei
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
forțele conduse de Bretislaus I al Boemiei. Țara a suferit pierderi teritoriale, iar modul de funcționare a Arhidiecezei Gniezno fusese tulburat. Națiunea s-a refăcut sub domnia fiului lui Mieszko, Ducele Cazimir (1016-1058), cunoscut ca Restauratorul. După întoarcerea sa din exil în 1039, Cazimir a reconstruit monarhia poloneză și integritatea teritorială a țării, prin mai multe campanii militare: în 1047, Mazovia a fost recuperată de la Miecław iar în 1050, Silezia a fost recuperată de la Cehi. Cazimir a fost ajutat de oponenții
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
Episcopului Stanislav de Szczepanów; ulterior, Boleslav a fost forțat să abdice de la tronul polonez, din cauza presiunii Bisericii Catolice și a grupului pro-imperial al nobilimii. Stanislav avea să devină al doilea martir și sfânt al Poloniei, canonizat în anul 1253. După exilul lui Boleslav, țara se afla sub conducerea instabilă a fratelui său mai mic, Vladislav I Herman (a domnit între 1079 și 1102). Vladislav a fost puternic dependent de Palatinul Sieciech. Când cei doi fii ai lui Vladislav, Zbigniew și Boleslav
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
părăsit regatul într-o situație precară. Deși zona de sub controlul regelui Vladislav a fost limitată și multe alte probleme care rămăseseră nerezolvate, Vladislav a salvat existenta Poloniei ca stat. Susținut de către aliații săi din Ungaria, Vladislav s-a întors din exil și l-a provocat pe Venceslau al II-lea, iar după moartea sa, pe Venceslau al III-lea, în 1304-1036. Asasinarea lui Vaclav al III-lea a dus la finalizarea dinastiei Přemyslid și a implicării lor în Polonia. Ulterior, Vladislav
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
seamă reprezentant al acestei familii a fost scriitorul Miklós Jósika. Născut în 1794 la Turda, și-a petrecut o parte din viață pe moșia de la Surduc, a fost prieten apropiat cu Miklós Wesselényi Jr. După revenimentele de la 1848 pleacă în exil și moare la Dresda în 1865. În 1897, la 103 ani de la naștere, osemintele lui au fost îngropate în cimitirul Hászongárd din Cluj-Napoca. Conform unelor surse, Miklós Jósika a construit cripta în memoria tatălui său, în jurul anului 1825, pe locul
Castelul Jósika din Surduc () [Corola-website/Science/327777_a_329106]
-
în ambele principate. În numărul din 7/19 iunie 1857, "Israelitul Român" a publicat Scrisoarea lui C. A. Rosetti, cu titlul "Rusciuk, 11/25 mai 1857". Din scrisoarea să rezultă că C. A. Rosetti intra în țară, la întoarcerea din exil, cu pașaport de la ambasada otomană și cu concursul unor cercuri evreiești. În periodicul Albină, (în ortografia vremii) "Anulu III — Nr. 96, Viena, sambeta 14/26 septembre 1868" apărea următoarea știre: "„Israelitulu Romanu“, organu alu jidaniloru patrioți, a scosu la lumină
Israelitul român () [Corola-website/Science/327947_a_329276]
-
Frederic Barbarossa îl deposedează pe Henric de ducatele de Saxonia și Bavaria. În 1182, Henric Leul și soția sa, Matilda Plantagenêt, fiică a regelui Henric al II-lea al Angliei cu Eleanor de Aquitania, părăsesc Germania pentru a pleca în exil în Anglia. Frederic Barbarossa a împărțit Saxony în mai multe teritorii dependente direct de Imperiu, acordându-l pe fiecare câte unui aliat al său. După ce, în 1168, clanul saxon al Ascanienilor, aliați ai lui Frederic Barbarossa, eșuaseră în tentativa de
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
coloniale și continuau să recunoască puterea regală. Această situație a condus în mod invitabil la război civil între venezuelanii care erau în favoarea juntelor autonome și loialiștilor coroanei spaniole. La scurt timp după ce s-a format junta, s-a întors din exil Francisco de Miranda, care era "persona non grata" în Venezuela datorită încercării lui eșuate de a elibera Venezuela. Miranda s-a folosit de climatul politic în rapidă schimbare, fiind ales în Congres. A început să adune în jurul său persoane cu
Războiul de Independență al Venezuelei () [Corola-website/Science/327990_a_329319]
-
pentru prima dată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid (condus de George Uscătescu, profesor de filozofie la Universitatea Complutense din Madrid) în cadrul unei colecții de scrieri publicate de personalități românești proeminente ale exilului românesc. Ca urmare a faptului că, după cel de-al Doilea Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Douăsprezece mii de capete de vite” a
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
banalității cotidiene”. Criticul literar Angelo Mitchievici a împărțit personajele lui Mircea Eliade în trei tipuri, în funcție de nivelul de cunoaștere sau de inițiere la care au acces: Eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu considera că începuturile perioadei de creație din exil al lui Mircea Eliade sunt marcate de o trecere de la revelarea sacrului de către un specialist inițiat (precum Andronic, dr. Zerlendi sau Swami Shivananda din nuvelele fantastice scrise înainte de război) la trăirea unui miracol irecognoscibil de către un personaj inocent, „ingenuul, idiotul
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
avut loc în anul 708 lângă orașul Pomorie, Bulgaria, între trupele bizantine conduse de Iustinian al II-lea și cele bulgare ale hanului Tervel. În 705, Tervel îl ajută pe Iustinian să-și recapete tronul pierdut, după zece ani în exil. Ca mulțumire, noul împărat bizantin le oferă cantități enorme de aur, argint, mătase, precum și teritoriul situat între Stara Zagora, Sliven și Marea Neagra. Dar trei ani mai târziu, Iustinian se consideră destul de puternic pentru a recuceri teritoriile pierdute. Bătălia a avut
Bătălia de la Anchialus (708) () [Corola-website/Science/327031_a_328360]
-
Exilații din Malta (în limba turcă: Malta sürgünleri) (martie 1919 - octombrie 1920) reprezintă un termen generic prin care sunt numiți politicieni, ofițeri de rang superior, administratori și intelectuali din Imperiul Otoman care au fost trimiși în exil în Malta după semnarea Armistițiului de la Mudros în timpul ocupației Constantinopolului de către forțele Aliaților. Exilații din Malta au fost închiși în închisori britanice după ce mai mulți oficiali ai Comitetului Unității și Progresului în așteptarea unor viitoare procese intentate lor de un
Exilații otomani din timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/327053_a_328382]
-
armatele otomane în campania victorioasă din Irak. Ali İhsan Pașa a fost învinuit că a organizat masacrarea soldaților creștini neînarmați din armata otomană cât și a civililor creștini din regiunea graniței otomano-iranieien (lacul Urmia). Ordonanța sa l-a urmat în exil în mod voluntar. Amândoi au plecat în exil pe 29 martie 1919. Pe 28 martie a avut loc un raid masiv pentru arestarea a 30 de persoane care urmau să fie exilați. Printre cei căutați s-a aflat și Mustafa
Exilații otomani din timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/327053_a_328382]
-
İhsan Pașa a fost învinuit că a organizat masacrarea soldaților creștini neînarmați din armata otomană cât și a civililor creștini din regiunea graniței otomano-iranieien (lacul Urmia). Ordonanța sa l-a urmat în exil în mod voluntar. Amândoi au plecat în exil pe 29 martie 1919. Pe 28 martie a avut loc un raid masiv pentru arestarea a 30 de persoane care urmau să fie exilați. Printre cei căutați s-a aflat și Mustafa Kemal Pașa. Pe două iunie 1919 au fost
Exilații otomani din timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/327053_a_328382]
-
favorabilă lui Octavian, când va începe conflictul dintre el și Antoniu. O mutare politică greșită de Lepidus i-a dat lui Octavian o scuză de-al deposedat de toate birourile sale, cu excepția poziției de "Pontifex Maximus" și-al trimite în exil la Circeii, făcându-se vinovat de uzurparea a puterii politice în Sicilia și tentativă de rebeliune. Provinciile sale i-au fost oferite lui Octavian. O mare parte din terenurile agricole din Sicilia au fost distruse sau lăsate necultivate, și o
Revolta siciliană () [Corola-website/Science/327054_a_328383]