12,301 matches
-
bulgarilor. Așezările lor de pe Don au fost însă atacate de pecenegi ce căutau teritorii împinși de triburile uzilor, fiind și chemați de bulgari. Fiind presați de pecenegi, ungurii s-au stabilit în Câmpia Panonică între anii 895-896, de unde au întreprins expediții în Europa centrală și vestică. Au ajuns până la coasta Atlantică, în peninsula Iberică și în sudul peninsulei italice, fiind stimulați de principii creștini care se aflau în război cu vecinii lor, fie de bogații. Ungurii erau rapizi și cruzi în
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
în Europa centrală și vestică. Au ajuns până la coasta Atlantică, în peninsula Iberică și în sudul peninsulei italice, fiind stimulați de principii creștini care se aflau în război cu vecinii lor, fie de bogații. Ungurii erau rapizi și cruzi în expedițiile lor, cronicari fiind determinați să-i numească "flagelul lui Dumnezeu". După 934 au conduși raiduri în teritoriile Imperiului Bizantin, jefuind în colaborare cu pecenegii. Când au primit o solie, două căpetenii maghiare, Bulcsu și Gyula s-au creștinat și au
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
Dumnezeu". După 934 au conduși raiduri în teritoriile Imperiului Bizantin, jefuind în colaborare cu pecenegii. Când au primit o solie, două căpetenii maghiare, Bulcsu și Gyula s-au creștinat și au adus un episcop, Hierotheos să-i creștineze pe unguri. Expedițiile în Europa occidentală s-au încheiat în 955 odată cu Bătălia de la Lechfeld, fiind învinși de germanii conduși de Otto I al Sfântului Imperiu Roman. Între timp, au fost trimiși misionari germani la unguri, aceștia fiind aduși definitiv din anul 1000
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
fiind învinși de germanii conduși de Otto I al Sfântului Imperiu Roman. Între timp, au fost trimiși misionari germani la unguri, aceștia fiind aduși definitiv din anul 1000 în sfera catolică. De-a lungul secolului al X-lea, după multe expediții, ungurii s-au sedentarizat și au adoptat practici agricole de la populațiile care conviețuiau în Pannonia. Sedentarizarea, evoluția socială și creștinarea au fost premisele infintarii regatului maghiar în anul 1000, când Ștefan I al Ungariei a fost încoronat ca rege . În
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
boierimii locale revoltate împotriva coroanei maghiare, a părăsit Maramureșul, împreună cu familia, acoliții săi, și prin lupta, a proclamat autonomia Moldovei, îndepărtându-l pe urmașul lui Dragoș, Bâlc. Nemulțumit, Ludovic de Anjou a întreprins, între 1359 și 1365, o serie de expediții de pedepsire a lui Bogdar, dar fără succes. La 2 februarie 1365, regele Ungariei, Ludovic, recunoștea eșecul oamenilor săi în Ungaria și acceptă succesul lui Bogdan printr-un document ce poate fi considerat un act de naștere a noului stat
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
nordul și din sudul lanțului munților Balcani după instalarea slavilor la Dunărea de Jos începând cu secolul VI. Doi cronicari bizantini, Teofan Mărturisitorul( care a trăit în secolele VIII-IX d.H.) și Teofilact din Symocatta secolul VII amintesc faimosul episod al expediției militare contra avarilor, din 587, cunoscut sub numele de (re)torna, (torna,) fratre. Există numeroase ediții și comentarii ale acestor pasaje care spulberă mitul lipsei de documente istorice ale limbii române vechi. Poate cea mai remarcabilă trimitere va rămâne "Patrologiae
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
în Malta din 1266 până la începutul secolului al XIV-lea, când teritoriile respective au fost cucerite de aragonezi. Familia nobilă franceză de Lusignan a ocupat tronul Ierusalimului până la cucerirea orașului de mameluci în 1291, iar Regatul Ciprului până în 1489. Primele expediții ale lui Giovanni da Verrazzano și Jacques Cartier de la începutul secolului al XVI-lea, ca și desele călătorii ale pescarilor francezi către Marile Bancuri și Newfoundland din acel secol, au fost precursorii încercărilor de colonizare ale Americilor. Interesele Spaniei în
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
Tunisiei (1881). Treptat, Franța a reușit să controleze aproape toată Africa nordică, centrală, vestică, (Mauritania, Senegal, Guinea, Mali, Côte d'Ivoire, Benin, Niger, Ciad, Republica Centrafricană, Republica Congo), dar și enclava estică Djibouti (Somalilandul Francez) până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Expediția militară Voulet-Chanoine a fost trimisă în 1898 din Senegal pentru a cuceri Bazinul Ciad și să unifice toate teritoriile franceze din Africa de Vest. Această expediție a cooperat cu alte două expediții (Misiunea Foureau-Lamy și Misiunea Gentil), care înaintau din Algeria și
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
Republica Centrafricană, Republica Congo), dar și enclava estică Djibouti (Somalilandul Francez) până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Expediția militară Voulet-Chanoine a fost trimisă în 1898 din Senegal pentru a cuceri Bazinul Ciad și să unifice toate teritoriile franceze din Africa de Vest. Această expediție a cooperat cu alte două expediții (Misiunea Foureau-Lamy și Misiunea Gentil), care înaintau din Algeria și cursul mijlociu al fluviului Congo. Odată cu moartea războinicului musulman Rabih az-Zubayr, considerat cel mai mare conducător al zonei, completată ce crearea Teritoriului Militar Ciad
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
estică Djibouti (Somalilandul Francez) până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Expediția militară Voulet-Chanoine a fost trimisă în 1898 din Senegal pentru a cuceri Bazinul Ciad și să unifice toate teritoriile franceze din Africa de Vest. Această expediție a cooperat cu alte două expediții (Misiunea Foureau-Lamy și Misiunea Gentil), care înaintau din Algeria și cursul mijlociu al fluviului Congo. Odată cu moartea războinicului musulman Rabih az-Zubayr, considerat cel mai mare conducător al zonei, completată ce crearea Teritoriului Militar Ciad în 1900, Misiunea militară Voulet-Chanoine Mission
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
navelor în porturile islandeze. Același fenomen s-a petrecut și în Groenlanda. Imposibilitatea cu care se confruntau navele daneze de a accesa porturile acestor teritorii dependente, a determinat o izolare față de Danemarca care practic „a uitat” de aceste națiuni. O expediție daneză de la 1500, a găsit Groenlanda complet nelocuită. În Etiopia și în Mauritania, zăpada permanentă se găsea la nivele de altitudine mult sub cele la care se găsește astăzi. Timbuktu, un important oraș de pe ruta trans-sahariană, a fost inundat de
Mica eră glaciară () [Corola-website/Science/306447_a_307776]
-
a început să plănuiască excaladarea vârfului dinspre Tibet. Francezii au susținut că au descoperit un traseu comod după ce au privit un set de fotografii vechi. Guvernul din Lhasa a refuzat însă să permită alpiniștilor accesul pe teritoriul Tibetului, iar riscanta expediție nu a mai avut loc. După transformările politice din anul 1950, Nepalul s-a deschis către lume. Alpiniștii au avut în sfârșit posibilitatea să atace dinspre sud piscurile la care visau. În 1953, o echipă britanică a încercat să urce
Makalu () [Corola-website/Science/306458_a_307787]
-
acoperită de gheță care potrivit unuia dintre participanți, părea a se ține de peretele de stâncă asemenea unui magnet. Enrc Shipton, Bruce Lowe, Charles Evans și Edmund Hillary au găsit o trecătoare pe care au folosit-o mai târziu toate expedițiile care i-au urmat. Descoperirea a fost posibilă numai datorită păstorilor din Barun care, cunoscând foarte bine regiunea și fiind șerpași experimentați, i-au ajutat pe alpiniști. Expediția din 1953 a deschis calea către vârf, dar nu a reușit să
Makalu () [Corola-website/Science/306458_a_307787]
-
au găsit o trecătoare pe care au folosit-o mai târziu toate expedițiile care i-au urmat. Descoperirea a fost posibilă numai datorită păstorilor din Barun care, cunoscând foarte bine regiunea și fiind șerpași experimentați, i-au ajutat pe alpiniști. Expediția din 1953 a deschis calea către vârf, dar nu a reușit să-l cucerească. Un an mai târziu, unul dintre membrii grupului, Edmund Hillary (Noua Zeelandă), și-a încercat din nou norocul pe Makalu. Aproape în același au pornit spre vârf
Makalu () [Corola-website/Science/306458_a_307787]
-
a deschis calea către vârf, dar nu a reușit să-l cucerească. Un an mai târziu, unul dintre membrii grupului, Edmund Hillary (Noua Zeelandă), și-a încercat din nou norocul pe Makalu. Aproape în același au pornit spre vârf alte două expediții, una franceză și alta californiană. Americanii au făcut calea întoarsă după ce au ajuns la altitudinea de 7.000 de metri, urcând dinspre sud-est. Hillary a renunțat și el după ce a căzut într-o crevasă și a fost rănit atât de
Makalu () [Corola-website/Science/306458_a_307787]
-
făcut calea întoarsă după ce au ajuns la altitudinea de 7.000 de metri, urcând dinspre sud-est. Hillary a renunțat și el după ce a căzut într-o crevasă și a fost rănit atât de grav încât abia a scăpat cu viață. Expediția franceză condusă de Jean Franco a ajuns pe șaua de sub vârful Makalu încă din anul 1954. Francezii au reușit să cucerească vârful un an mai târziu. Membrii expediției, care în 1954 au ajuns până la altitudinea de 7.410 de metri
Makalu () [Corola-website/Science/306458_a_307787]
-
a fost rănit atât de grav încât abia a scăpat cu viață. Expediția franceză condusă de Jean Franco a ajuns pe șaua de sub vârful Makalu încă din anul 1954. Francezii au reușit să cucerească vârful un an mai târziu. Membrii expediției, care în 1954 au ajuns până la altitudinea de 7.410 de metri, au explorat părți ale vârfului Makalu pe care niciun om nu pusese încă piciorul. Această ascensiune a reprezentat o etapă pregătitoare pentru cucerirea de mai târziu a vârfului
Makalu () [Corola-website/Science/306458_a_307787]
-
15 mai, grupul a ajuns pe vârful Makalu. Aparatele de oxigen de ultimă generație s-au dovedit foarte utile. În plus, condițiile atmosferice au fost deosebit de îngăduitoare cu alpiniștii. Jean Franco a descris experiențele pe care le-a trăit în timpul expediției în cartea intitulată ""Makalu"", în care numește maiestosul vârf ""muntele norocului"". După cucerirea vârfului Makalu în 1955, expediția franceză și-a mai înscris în palmares și cucerirea vârfului Baruntse, cu altitudinea de 7.220 metri. Numeroși alți cutezători, care și-
Makalu () [Corola-website/Science/306458_a_307787]
-
utile. În plus, condițiile atmosferice au fost deosebit de îngăduitoare cu alpiniștii. Jean Franco a descris experiențele pe care le-a trăit în timpul expediției în cartea intitulată ""Makalu"", în care numește maiestosul vârf ""muntele norocului"". După cucerirea vârfului Makalu în 1955, expediția franceză și-a mai înscris în palmares și cucerirea vârfului Baruntse, cu altitudinea de 7.220 metri. Numeroși alți cutezători, care și-au încercat puterile pe Makalu în anii care au urmat, ar ezita să califice vârful drept "norocos". Acest
Makalu () [Corola-website/Science/306458_a_307787]
-
ezita să califice vârful drept "norocos". Acest colos este atât de înalt, încât niciun alt vârf din imediata apropiere nu îi poate ține tovărășie, ceea ce face ca pe crestele sale să sufle permanent vânturi puternice. Acestea au fost aproape fatale expediției din Noua Zeelandă, care, în 1961, a încercat să excaladeze vârful fără ajutorul aparatelor de oxigen. La altitudinea de 8.250 de metri, unul dintre participanți a suferit degerături foarte periculoase. Colegii săi au reușt îl salveze, dar medicii au fost
Makalu () [Corola-website/Science/306458_a_307787]
-
Statelor Unite contra a sumei de 80 milioane de franci, iar suveranitatea americană va intra în vigoare pe 20 decembrie 1803. Saint Louis fac parte din Statele Unite din anul 1803, perioadă în care avea aproximativ 1000 de locuitori. Anul următor, celebra expediție Lewis și Clark, cât și expediția de explorare a coastei de vest a Pacificului au făcut oamenii să apară din nou pe 23 septembrie 1806. Marea perioadă a industriei de bărci și vapoare a avut loc în anul 1817, atunci când
Saint Louis () [Corola-website/Science/306464_a_307793]
-
milioane de franci, iar suveranitatea americană va intra în vigoare pe 20 decembrie 1803. Saint Louis fac parte din Statele Unite din anul 1803, perioadă în care avea aproximativ 1000 de locuitori. Anul următor, celebra expediție Lewis și Clark, cât și expediția de explorare a coastei de vest a Pacificului au făcut oamenii să apară din nou pe 23 septembrie 1806. Marea perioadă a industriei de bărci și vapoare a avut loc în anul 1817, atunci când Zebulon Pike a sosit în oraș
Saint Louis () [Corola-website/Science/306464_a_307793]
-
supra-reproducției, recent ele au fost izolate într-un perimetru închis. Șobolanii sunt o altă specie exogenă care a ploriferat pe insulă, ulterior fiind introduse pisici, actualmente sălbăticite, pentru a limita populația acestora. Insula este menționată pentru prima dată în jurnalul expediției lui Magellan, fiind observată ulterior și de alți navigatori, datorită situării ei pe ruta maritimă ce leagă Cape Town de sudul Indoneziei. A fost botezată de navigatorul olandez "Van Diemen" care a observat-o în 1633, dar prima debarcare a avut
Insula Amsterdam () [Corola-website/Science/305782_a_307111]
-
a marinei franceze precum și organizația Greenpeace patrulează regulat apele din jurul acestora. <br clear="all"> un grup format din două insule principale (Grand Île - insula mare și Petite Île - Insula Mică) și alte 20 de stânci. Insulele au fost descoperite de expediția exploratorului francez "Nicolas Thomas Marion-Dufresne" în 1772, acesta numindu-le după secundul său (în prealabil el a numit o altă insulă cu numele său). În Secolul XIX insulele au fost deseori vizitate de vânătorii de foci, până în 1835 acestea fiind
Insulele Crozet () [Corola-website/Science/305786_a_307115]
-
trimitea regulat nave pentru a recupera eventualii supraviețuitori. După 1923, Franța își afirmă suveranitatea asupra insulelor și le atașează coloniei Madagascar, iar din 1955 ele sunt atașate Teritoriilor Australe și Antarctice Franceze. În 1961 pe insulă se desfășoară o primă expediție, urmând ca din 1963 să fie instalată o bază permanentă pe insula Posesiunii. La ora actuală, personalul variează între 18 și 32 de cercetători, în funcție de perioada anului, domeniile principale de cercetare fiind meteorologia, biologia, geologia și magnetismul terestru. În plus
Insulele Crozet () [Corola-website/Science/305786_a_307115]