10,713 matches
-
denigrare condusă de Meletios Syrigos, acuzat de a fi răspândit idei de orientare calvinistă, este suspendat din scaun și se stabilește la Atena, unde continuă să predea filosofia până la moarte. Vreme de aproape două veacuri, de la 1615 la 1780, lucrările filosofice ale lui Korydalleus au constituit unicul învățământ filosofic în școlile superioare grecești și în bună parte din școlile din lumea ortodoxă, cum ar fi Academiile domnești de la Iași și București, întemeiate de Vasile Lupu (1645) și Șerban Cantacuzino (1675). Korydalleus
Teophilos Korydalleus () [Corola-website/Science/313751_a_315080]
-
fi răspândit idei de orientare calvinistă, este suspendat din scaun și se stabilește la Atena, unde continuă să predea filosofia până la moarte. Vreme de aproape două veacuri, de la 1615 la 1780, lucrările filosofice ale lui Korydalleus au constituit unicul învățământ filosofic în școlile superioare grecești și în bună parte din școlile din lumea ortodoxă, cum ar fi Academiile domnești de la Iași și București, întemeiate de Vasile Lupu (1645) și Șerban Cantacuzino (1675). Korydalleus era perceput în așa măsură ca fiind legat
Teophilos Korydalleus () [Corola-website/Science/313751_a_315080]
-
face cititorilor educație politică, așa cum își propusese. De la începutul studenției sale Eminescu s-a preocupat să înțeleagă societatea românească și să caute soluții la problemele ei. Așa cum afirma într-o scrisoare către Maiorescu din 5 februarie 1874, în timpul studiilor sale filosofice el a fost interesat mai mult de filozofia dreptului, a statului și a istoriei, unde sistemul lui Schopenhauer „mi se părea prea puțin elaborat”. Mai mult chiar, credea că a găsit soluția acestor probleme, soluție care avea și utilitate practică
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
reprezintă una sau mai multe teorii filosofice în care poziția fatalistă a ciobanului din balada populară română Miorița reprezintă poziția poporului român față de viață. Miorița este o baladă produsă de folclorul românesc. Alecu Russo, descoperitorul baladei, consideră că „"păstorul câmpiilor și al munților noștri (...) a produs cea
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
Ipoteza creației colective succesive „este tot atât de nefirească, cum este și reversul său, adică aceea că autorul unui cântec ar fi cutare poet popular. Adevărul este la mijloc”. Rădăcinile acestei concepții moderne au fost prefigurate în scrierile primilor clasici. Seria analizelor filosofice ale acestei balade e inaugurată de un istoric francez (Jules Michelet) și finalizată de un istoric american (Ernest H. Lathan jr.). E lesne de constatat dâra lăsată de fiecare curent, modă sau etapă istorică în concepțiile exegeților, deoarece „fiecare generație
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
popoare. De altă parte, întreg mediul epicii noastre poporane arată că această credință nu smulge din suflete resortul adânc omenesc de a reacționa acolo unde, ca în situația din Miorița, lucrul ar fi posibil” Autor al unor sinteze de estetică filosofică și literară, Liviu Rusu (1935) analizează „sensul existenței” în poezia populară românească, subliniind cu acest prilej pasivitatea și resemnarea din Miorița. Astfel, eroul „nu încearcă nici un gest de rezistență, nu se revoltă împotriva destinului, și singura lui consolare este că
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
român” . Dintre toți, Lucian Blaga va aduna cei mai mulți opozanți, începând cu H.H. Stahl (1938), George Călinescu (1941), Constantin Brăiloiu (1946) și până la Adrian Fochi (1964), Mircea Eliade (1970) și Constantin Noica (1976). Sociologul H.H. Stahl (1938) consideră drept sterile interpretările filosofice și literare, afirmând că, în definitiv, urcarea ciobanilor la munte se explică prin împrejurări istorice și economice, nu prin tânjirea după spațiul ondulat al plaiului, ocupația pastorală nefiind efectul unui dor metafizic Dramaturgului Victor Eftimiu (1942) nu propune nici sensuri
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
modulațiilor ființei nu mai poate face sufletului românesc nedreptatea să-l înțeleagă printr-o singură tonalitate, cea a Mioriței, cu resemnarea ei în fața morții. Miorița poate fi o reușită a creației noastre folclorice, dar nu și măsura unică pentru sensibilitatea filosofică a unui suflet căruia a fi sau a nu fi îi apar nespus de bine orchestrarea”. Istoricul american Ernest H. Latham jr., autorul unei lucrări editate în Statele Unite despre balada Miorița, propune o soluție extrem de simplă, într-o abordare plină
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
mai frumoasă epopee pastorală din lume"”. Creație colectivă succesivă, Miorița a fost cooptată ca parte din viziunea romantică a pașoptiștilor - „poporul era singur în stare să producă minuni atât de originale” (Vasile Alecsandri). Această baladă a dat naștere unor teorii filosofice în care poziția fatalistă a ciobanului reprezintă pozitia poporului român față de viață. Ipoteza «creației colective succesive» „este tot atât de nefirească, cum este și reversul său, adică aceea că autorul unui cântec ar fi cutare poet popular. Adevărul este la mijloc”. Rădăcinile
Creatorul Mioriței () [Corola-website/Science/314193_a_315522]
-
infirmate). Teoremele de incompletitudine ale lui Gödel pun evidență caracterul deschis al cunoașterii matematice. În prima perioadă a activității sale, Gödel a făcut parte din Cercul de la Viena. Mai târziu a criticat subiectivismul lui Russell și al altora în problemele filosofice ale logicii moderne. Gödel a studiat și algebra logicii a lui Boole. A demonstrat că ipoteza conținutului nu vine în contradicție cu sistemul de axiome ale teoriei mulțimilor, dacă acest sistem nu este contradictoriu în sine. Ocupându-se în mod
Kurt Gödel () [Corola-website/Science/314206_a_315535]
-
Bach” (1979), pentru care lui Douglas Hofstadter i s-a acordat Premiul Pulitzer. Cu problemele abordate de Gödel s-a ocupat și matematicianul român C. Constantinescu în memoriul " Semnificația rezultatelor lui Gödel pentru teoria sistemelor formale", lucrare apărută în "Cercetări Filosofice" nr. 2/1963.
Kurt Gödel () [Corola-website/Science/314206_a_315535]
-
împrumut) Federația Rusă, Republica Ucraina, Canada, S.U.A., Israel, România, Republica Moldova nu este o coloristă în sensul plenar, tradițional al cuvântului; viziunea sa răspunde unui anumit armonism cromatic, pe cât de liber, pe atât de dozat cu o grație spontană, păstrând farmecul filosofic al tabloului. Sobrietatea culorii, dar și gândul profund, cucerește tot mai mult un simț de o rară eleganță estetică. Binefeciind de lecțiile mai multor profesori (Tâciuc, Jabinschi etc.), având spirit creator, atinge diverse niveluri de experiență și de tonalism la
Victoria Rocaciuc () [Corola-website/Science/314197_a_315526]
-
El a descris un calendar solar precis în "Shatapatha Brahmana". "Aitareya Brahmana" (2.7) (secolele al IX-lea-al VIII-lea î.e.n.) afirmă și că: În secolul al IV-lea î.e.n., Aristotel a scris că: Motivele pentru această plasare erau filosofice, bazate pe elementele clasice, și nu științifică; focul era mai prețios decât pământul în opinia pitagoreenilor, și din acest motiv, focul trebuie să ocupe un loc central. Totuși, focul din centru nu este Soarele. Pitagoreenii credeau că Soarele se rotește
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
astronomici ce pot fi interpretați ca implicând o formă de heliocentricitate. Mai mulți astronomi musulmani au dezvoltat sisteme de calcul cu parametri astronomici compatibili cu heliocentricitatea, după cum scria Biruni, dar conceptul de heliocentrism a fost considerat mai degrabă o problemă filosofică decât una matematică. Parametrii lor astronomici, însă, au fost mai târziu adaptați în modelul copernican într-un context heliocentric. Aryabhata (476-550), în lucrarea sa "Aryabhatiya", a propus un sistem de calcul bazat pe un model planetar în care Pământul era
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
rădăcinii pătrate, a rădăcinii cubice, rezolvarea unor ecuații polinomiale, trigonometrie, fracții, aritmetica numerelor naturale, etc. Acestea au apărut în cadrul civilizațiilor akkadiene, babyloniene, egiptene, chineze și civilizațiile de pe valea Indului. În Grecia antică, matematica, influențată de lucrările anterioare și de specificațiile filosofice, generează un grad mai mare de abstractizare. Noțiunile de demonstrație și de axiomă apar în această perioadă. Apar două ramuri ale matematicii, aritmetica și geometria. În secolul al III-lea î.Hr., Elementele lui Euclid rezumă și pun în ordine cunoștințele
Istoria matematicii () [Corola-website/Science/314232_a_315561]
-
Filosofia biologiei este o ramură din filosofia științei care se ocupă cu fundamentele și problemele conceptuale, metodologice și teoretice ale biologiei. Asemenea biologiei teoretice, filosofia biologiei se concentrează asupra problemelor de natură conceptuală ce apar în cadrul disciplinei. Abordarea filosofică a biologiei adduce o perspectivă distinctivă prin concentrarea pe structura logică a construcțiilor teoretice, pe interpretarea și folosirea rezultatelor, pe modurile în care conceptele sunt întrebuințate de biologi, precum și pe raportul dintre elementele empirice și teoretice ale programelor de cercetare
Filozofia biologiei () [Corola-website/Science/314240_a_315569]
-
biologul J.H. Woodger și filosoful Morton Beckner, subiectul nu a generat un interes prea mare pe atunci. Domeniul distinct al filosofiei biologiei a apărut abia în urma eforturilor unor biologi, precum Ernst Mayr sau F.J. Ayala, de a încuraja o abordare filosofică a biologiei. Toate procesele din organismele vii se supun legilor fizicii, diferența față de procesele neanimate constând în organizarea și controlarea lor prin intermediul informațiilor codate. Acest aspect i-a făcut pe unii filosofi să se întoarcă la reflecțiile lui Darwin pentru
Filozofia biologiei () [Corola-website/Science/314240_a_315569]
-
a dezvolta o filosofie a științei derivată din fizica clasică. Această abordare pozitivistă pune accent pe un determinism strict și pe descoperirea de levi universal aplicabile, testabile prin intermediul experimentelor. Încercând să înțeleagă mai bine natura organismelor vii, biologii cu pregătire filosofică s-au concentrat pe natura duală a acestora. Pe de-o parte, avem programul genetic (păstrat în acizii nucleici), numit și genotip, iar pe de alta, avem corpul întins sau fenotip. Aceasta a condus la o distinctive între teoriile privind
Filozofia biologiei () [Corola-website/Science/314240_a_315569]
-
relația dintre genetica clasică Mendeliană și, pe atunci, noua genetică moleculară. David Hull era de părere că singura concluzie a acestei tentative era că genetica Mendeliană era ireductibilă la cea moleculară. A doua direcție de cercetare este în sensul analizei filosofice a așa-ziselor “puzzle-uri” conceptuale din cadrul biologiei. În această situație, sintagma “puzzle conceptual” ar trebui interpretată ca având o semnificație mai largă, în multe cazuri filosofia biologiei și biologia teoretică se îmbină. O a treia formă în care putem
Filozofia biologiei () [Corola-website/Science/314240_a_315569]
-
sintagma “puzzle conceptual” ar trebui interpretată ca având o semnificație mai largă, în multe cazuri filosofia biologiei și biologia teoretică se îmbină. O a treia formă în care putem găsi filosofia biologiei este ca încercare de a răspunde unor chestiuni filosofice generale prin apelul la biologie. Teleologia biologică este un exemplu pentru acest caz. Dintre teoriile din biologie, evoluționsimul a atras atenția filosofilor în special. Între cei care au abordat acest subiect se numără Elliot Sober, Richard Dawkins, E.O. Wilson
Filozofia biologiei () [Corola-website/Science/314240_a_315569]
-
se sprijină, ci prin întrebările pe care și le pune. În ceea ce privește întrebările al căror răspuns îl caută, filosofia biologiei și biologia nu se disting foarte clar. Filosofii biologiei tratează întrebări legate de natura științei, dificultățile conceptuale din biologie, ori chestiuni filosofice tradiționale ce și-ar putea găsi răspunsuri prin biologie. Din perspectiva cercetării problemelor conceptuale distincțiile între filosofia biologiei și biologia teoretică nu sunt, din nou, foarte clare.
Filozofia biologiei () [Corola-website/Science/314240_a_315569]
-
recupera din inconștientul nostru cunoașterea înnăscută, dar uitată, cunoașterea fiind rememorare. A examinat natura iubirii platonice în dialogul său Symposion, spunând că iubirea este căutarea nemuririi. Aristotel, ca dișcipol al lui Platon, a considerat metafizica ca cea mai importantă dișciplină filosofică și vedea omul ca pe o ființă politică, o entitate socială capabilă să își găsească fericirea numai în cadrul unei comunități. Diogene din Sinop a căutat fericirea în izolare de toate convențiile și nevoile, iar Epicur a promovat rațiunea contra pasiunii
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
film. Filmul “Greva” are următoarele principii: Eisenstein este de acord cu ideologia “colectivistă”. După filmul Crucișatorul Potemkin socotit de el o victorie a “montajului atracțiilor”, Eisenstein elaborează teoria “cinematografului intelectual”, cu subiect. În afară de emoții dorește să introducă și concepte politice, filosofice și științifice. Filmul trebuie să anuleze dualismul sferelor “sentimentului” și “rațiunii”. Eisenstein a avut o mare dorință de a regiza “Capitalul” lui Marx. După părerea lui, regizorul trebuie să aibă o vastă pregătire culturală. De aceea studiile sale tind către
Serghei Eisenstein () [Corola-website/Science/313838_a_315167]
-
o mare dorință de a regiza “Capitalul” lui Marx. După părerea lui, regizorul trebuie să aibă o vastă pregătire culturală. De aceea studiile sale tind către o enciclopedie. Se întâlnește cu toate personalitățile epocii și studiază din toate domeniile. Concepția filosofică a lui Eisenstein pleacă de la Hegel, reflectarea lucrurilor în conștiință dă naștere unor sisteme dialectice de gândire. Tot astfel reflectarea dă naștere artei. În “Despre forma scenariului”, Eisenstein susține că montajul e “elementul de bază” al cinematografului. Senzația mișcării, a
Serghei Eisenstein () [Corola-website/Science/313838_a_315167]
-
cu Louis de Broglie) la Sorbona, unde se și licențiază în 1928. În 1926 publică la Paris primul și singurul său volum de poezii - "Dehors...". Se căsătorește, la Paris, cu Georgette Ghica, în 1929. În 1935 publică prima sa opera filosofică, teza de doctorat intitulată " Du devenir logique et de l’affectivité", susținută la Sorbona, sub conducerea lui . Teza este publicată în două volume: "Le dualisme antagoniste et les exigences historiques de l'esprit" și "Essai d'une nouvelle théorie de la
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]