11,250 matches
-
mai severă, un prognostic mai rău și vor dezvolta o infirmitate progresivă rapidă. Imagistica RMN prin transfer de magnetizație semnalează schimbări în moleculele fluide și fixe în diferite regiuni ale sistemului nervos central. RMN prin transfer de magnetizație permite măsurarea gravității leziunilor - cu cât e mai scăzut transferul de magnetizație cu atât e mai mare distrugerea țesutului. Un concept final al SM este că boala e eterogenă (se exprimă diferit). Boala demonstrează clar variabilitatea clinică, bazată pe subtipuri clinice distincte și
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
folosit imunodifuziunea radială simplă (pentru ser) și electroimunodifuziunea (pentru LCR). Comparând diametrele individuale ale ringurilor de precipitare de la animalele bolnave de EAE și de la cele sănătoase, se observă că în serul celor bolnave concentrația imunoglobulinei G este direct proporțională cu gravitatea bolii. O comportare interesantă am găsit-o la câinii tratați cu Imuran și ACTH, la care nivelul imunoglobulinei G serice scade în unele cazuri sub valori obținute la câinii sănătoși. Această scădere a imunoglobulinei G la câinii tratați mai ales
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
refuzului. Acest simptom a fost înregistrat în 7-18% din cazurile de SM. Este corelat cu prezența unor tulburări cognitive, durata bolii, o evoluție progresivă și existența unei dilatații a ventriculilor cerebrali, element care sugerează originea lui neurologică, dovedită și de gravitatea lui în formele spinale pure ale SM. În studiul lui RABINS și colaboratorii, pacienți euforici prezentau totuși același grad de suferință emoțională ca și subiecții noneuforici. Acest lucru poate fi interpretat ca o discordanță între comportamentul emoțional spontan și reactivitatea
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
discuție de KURTZKE sunt: a: funcțiile piramidale b: funcțiile cerebeloase c: funcțiile trunchiului cerebral d: funcțiile senzoriale (revizuite în 1982) e: funcțiile intestinale și vezicale (revizuite în 1988) f: funcțiile vizuale g: funcțiile cerebrale sau psihice h: alte funcții . În funcție de gravitatea afectării fiecare funcție are 6 trepte de afectare. Vom descrie fiecare funcție în parte cu șase grade de afectare a. Funcțiile piramidale: 0 - normale 1 - semne anormale fără individualitate cum ar fi BABINSCHI sau absența reflexelor abdominale 2 - invaliditate minimă
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
mai restrictive, WEINSHENKER C. consideră că aproximativ 10% din SM vor avea o invaliditate discretă după 21 de ani de evoluție sau o invaliditate moderată după 35 de ani. Aceste diferențe de apreciere a frecvenței formelor benigne și deci ale gravității generale ale bolii se regăsesc și în alte studii, variind după cum în studiile respective este vorba de un studiu epidemiologic, care pornește de la o populație generală (ca în studiul canadian), sau de un studiu pornind de la pacienți următiți în mediul
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
DETELS R. și colab., 1982; CLARK V.și colab., 1982; VERJANS E. și colab., 1983). Toți autorii sunt de acord în a confirma influența modului evolutiv asupra prognosticului bolii. Formele evoluând în pusee au un risc de sechele definitive de gravitate mai mare. Ele se opun formelor continue și remitente progresive (în special când faza progresivă apare precoce în derularea bolii) care au un potențial evolutiv mai mare, cu apariția unui handicap moderat sau sever, într-un timp de 3 ori
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
remitente progresive (în special când faza progresivă apare precoce în derularea bolii) care au un potențial evolutiv mai mare, cu apariția unui handicap moderat sau sever, într-un timp de 3 ori mai scurt decât se observă la formele de gravitate mijlocie. Astfel, necesitatea de a folosi un suport pentru mers este observată în medie după 15 ani de evoluție, dar în mai puțin de 5 ani în formele progresive de la început. Se pune întrebarea, care este tabloul clinic al SM
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
bolnavilor de SM, știind că administrarea prelungită a corticoterapiei nu are rol asupra evoluției bolii, expunând bolnavul și la complicații introgene, în special metabolice și osoase? Alegerile terapeutice sunt stabilite după analiza clinică a evolutivității generale a bolii și evaluarea gravității handicapului. Astfel indicațiile terapeutice se bazează aproape numai pe interogatoriu. Acesta trebuie să furnizeze răspunsuri la mai multe întrebări: care este forma evolutivă a bolii; forma cu pusee bine conturate, sau forma progresivă? În caz că este vorba de o formă progresivă
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
ucide pe ucigaș îndată ce-l va întâlni (Num 35, 20-21). Autorul celor zece porunci - potrivit Scripturii, Dumnezeu însuși - intervine frecvent în diferitele împrejurări ale poporului izraelit, poruncind să fie scos din mijlocul poporului și ucis un om sau altul, în funcție de gravitatea faptelor sale. Dumnezeu l-a lăudat pe Avraam pentru că, fără nici o ezitare, era pe punctul de a-și sacrifica fiul unic, pe Isaac, în țara lui Moria (cf. Fac 22, 30-40); lui Moise i-a poruncit să fie eliminat un
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ura este considerată originea tuturor violențelor. Ideea preluată din episodul lui Cain și Abel îl duce pe scriitorul creștin la concluzia că nu doar cel care comite fapta este un criminal, ci și cel care are inima plină de ură. Gravitatea acestei atitudini constă în refuzul darurilor lui Dumnezeu: dreptatea și pacea. În aceste condiții, omul care nu se regăsește în sintonie cu Creatorul său și din reflex își urăște fratele, imaginea Domnului, răstoarnă semnificația lucrurilor create; fierul ce trebuia folosit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și în detrimentul total al lui Galerius ca și cum ar fi fost unicul responsabil (o parte din vină o are și el: a consimțit ori nu a reacționat diferit). Între timp, în armata imperială s-au petrecut câteva evenimente de o anumită gravitate dacă, Dioclețian, atât de însetat de noi recruți, la un moment dat a permis ca Maximian și Galerius să facă niște purificări între soldați pentru ca, mai apoi, să se pronunțe personal în vederea îndepărtării soldaților creștini, despre care Galerius spunea că
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
banii pentru a nu cădea în apostazie; alții, înșelați de moravurile lumești, au sacrificat pentru a îndeplini o obligație militară fără a avea nici o intenție de a apostazia. Ulterior, mustrați pe durata banchetului de tovarășii lor de credință, și, înțelegând gravitatea faptei lor, au plâns de durere și s-au declarat public creștini. Au aruncat banii și s-au arătat prompți să-și mutileze mâna care a ars tămâie pe altar. Theodoretus mai adaugă și faptul că ei au prezentat personal
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de a destructura limbajul poetic tradițional, versurile lui G. își păstrează timbrul propriu, căci, fără să se lase furat de diversitatea cotidianului și fără să recurgă la arma, atât de des utilizată în epocă, a ironiei, poetul contemplă cu nealterată gravitate o lume de hârtie. Acceptarea biografismului în programul liric poate constitui chiar un jalon al traiectoriei lui literare, diferit apreciată de exegeți: dacă Eugen Simion consideră refuzul realului drept o constantă a unei poezii exclusiv autoreferențiale, Nicolae Manolescu descoperă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287276_a_288605]
-
mai pasional"272, în încercarea președintelui de a se folosi de repetiții pentru a "întreprinde o perorație cu adevărat elocventă"273. Astfel, încheie Hill, dacă primele două părți ale discursului lui Nixon sunt dedicate "clarității și francheții", ultima parte demonstrează "gravitate și impresionabilitate"274. Această ultimă parte, estimează criticul, pare să împingă "calitățile scriitoricești ale celui care a scris textul (discursului adăugirea mea) la limită"275, dovadă expresia spectaculoasă "majoritate tăcută", a cărei ocurență este contextualizată de ultima treime a adresei
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
de citire sunt relativ aceleași pentru toți copiii, însă timpul necesar parcurgerii fiecărei etape este diferit de la un copil la altul. Copiii deficienți de auz întâmpină dificultăți în formarea acestor deprinderi instrumentale, problemele care apar fiind diferite în funcție de natura și gravitatea deficienței(M. Anca): Copiii cu pierderi de auz ușoare pot avea dificultăți în dobândirea sunetelor vorbirii, în discriminarea lor, slabe achiziții în domeniul ortografiei și citirii. Copiii cu pierderi de auz neurosenzoriale moderate prezintă imaturitate a vorbirii, nedezvoltare a vocabularului
Copilul deficient de auz ?i cartea by Chira Dorina [Corola-publishinghouse/Science/83928_a_85253]
-
năutului (Liromyza cicerina) care atacă specia în timpul perioadei de vegetație și viermele sârmă (Agriotes spp.) care poate cauza probleme devreme, atacând semințele care germinează (FILIPESCU C.,1993; GEORGESCU T., 1993; ULEA E., 2003). Năutul poate fi infestat, chiar dacă cu o gravitate mai mică, de către Orobanche spp. (BONCIARELLI F., 1989; IACOB VIORICA și colab., 1999). Pe lângă metodele preventive de combatere a dăunătorilor se folosesc și metode chimice care cuprind fie tratamente la sămânță fie tratamente în perioada de vegetație (ȘANDRU I., 1996
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
nu se abată de la obiectul discursului său, ca să nu-și piardă firul gândurilor. Și, incapabil să rețină un nume propriu, se hotărăște să-și cheme servitorii folosind numele funcției lor sau al ținutului din care provin. Problema capătă o asemenea gravitate Încât Montaigne, În permanență În pragul unei crize de identitate, se teme uneori să nu Își uite propriul nume și ajunge să se Întrebe cum va reuși să facă față vieții cotidiene În acea zi inevitabilă În care o asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
că unul dintre elementele cele mai importante din Hamlet a fost scos din joc. Am răspuns ușor vag că bănuiam că aveau aceeași mamă, dar că nu eram sigură, povestea nu zicea nimic despre asta. Bătrânul stăpân Îmi spuse cu gravitate că aceste detalii genealogice făceau toată diferența și că, atunci când mă voi Întoarce, ar trebui să Îi Întreb pe bătrâni despre asta. Țipă din ușă la una dintre soțiile sale să-i aducă sacul din piele de capră. Laura Bohannan
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
care restabilește tăcerea"41, autoarea deschide porțile interiorului, comunicând cu lumea, prin prisma sufletului: "Am început, prin a încerca să mă exprim și am sfârșit, prin a mă lăsa, de mine însămi, exprimată. Ați văzut, vreodată, ochii unui copil bolnav? Gravitatea, tristețea, nemărginita uimire, în fața durerii, care se citește acolo? Asta este ceea ce am vrut, întotdeauna, să exprim în poezie"42. Noua realitate redevine o realitate interioară, învelită, conceptual, în idee, dar conținând, în profunzime, suflet. Paralizia aproape completă a sensibilității
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
transfigurează, devine literatură. Frazele ei confesive au ceva înalt și auster, par ștampilate, într-o cancelarie celestă. Aceste fraze impun respect și intimidează"48. Fără a se dezice de la preocuparea pentru formă, finețea expresiei este, astfel, îmbinată, la aceasta, cu gravitatea solemnă, în modul de receptare a lumii și a vieții. Rămâne, totuși, ea însăși, știind că: Singurul mod de a fi poet este să fii tu însuți, pentru că, în momentul în care poetul încearcă să fie asemenea celorlalți, să placă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
amenința cu distrugerea identității de neam. Informată de fluizii subtili ai liricii moderne, fragilă și anxioasă, în reflecția sa, precum orice expert autentic al sufletului, Ana Blandiana este, totuși, în primul rând, un exponent al tradiției. Puritatea severă, sentimentul tainei, gravitatea raportului dintre individ și colectivitate, dintre prezent și trecut, și nu, în ultimul rând, icoanele naturii patriei, alcătuiesc o corolă revelatoare asupra unui specific și al unei organicități"8. Ceea ce trebuie reținut și luat în considerare este, însă, faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
având tot timpul în spate acel punct comun al realității colective, trecute și prezente: "Am început, prin a încerca să mă exprim și am sfârșit, prin a mă lăsa, de mine însămi, exprimata. Ați văzut, vreodată, ochii unui copil bolnav? Gravitatea, tristețea, nemărginita uimire, în fața durerii, care se citește acolo? Asta este ceea ce am vrut, întotdeauna, să exprim în poezie"24. Reconstrucția Universului propriu, prin poezie, se înfăptuiește la Ana Blandiana, pe parcursul celor 12 volume, fiecare dintre ele aducând o notă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
întâmplător, poeta alege acest element al cadrului natural corespondent altuia, și anume ploilor copilăriei. Alcătuite din aceleași sunete (consoana oclusivă bilabiară surdă p și sonanta laterală alveolară lichidă l), contribuind, prin repetiție, la formarea aliterației, plantele devin opusul ploilor, prin gravitatea la care fac trimitere. Pluralul semn al suspendării parțiale a alterității, prin identificarea cu ceilalți, se menține și de această dată, contribuind acut la reprezentarea țipătului: "Noi, plantele,/ Nu suntem ferite/ Nici de boală,/ Nici de nebunie/ (N-ați văzut
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
totuși, în titlu, o dublă metaforă, printre puținele care mai străbat acest volum, care semnifică puntea de trecere dintre realitate și irealitate sau dintre viață și moarte. Autoarea mai păstrează doar metaforele opace, care să marcheze subversiv opoziția față de ideologie. Gravitatea dominantă, născută dintr-o maturitate vizibilă și dintr-o conștientizare mai clară a scopului vieții este marcată stilistic prin prezența interogațiilor, devenite un șir filozofic de problematizări. Tototdată, într-o primă ipostază, lumea de acum Anei Blandiana este o lume
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și-o imensă tristețe, a neputinței de-a înainta. Revoltă, spaimă, curaj și foarte puțin umor. Râsul e expulzat din lumea ideală, puternic estetizantă, a poeziei blandiene. Caracterul aforistic al poeziilor sale este, mai degrabă, cel care iese în exergă. Gravitatea nu se preschimbă-n ludic neapărat, ci-ntr-un dinamism al zicerii, o poftă nebună de a devora cuvinte, de a scrie, de a trăi în ritmurile naturii, ale vegetalului, ale elementarului. O simplitate formală, dincolo de metaforă, care-nfioară, în fața căreia
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]