10,698 matches
-
respectiv] se gândea la Dumnezeu în momentul comiterii ei. Asemenea absurdit]ți au fost criticate de Pascal în Provincialele (1656) și au fost condamnate de c]tre papalitate. Era o faz] de tranziție. Dac] o procedur] este folosit] în mod greșit, nu înseamn] c] aceasta este greșit] în sine. „Cazuistica”, fie c] este cunoscut] sau nu sub aceast] denumire, este esențial]. Dup] cum recunoaște teologia moral] romano-catolic] recent], cazuistica nu mai poate fi legat] de delimitarea minuțioas] a p]cațelor, asociat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
înseamn] c] imitarea vieții Lui ne conduce la El. În caz contrar, ne îndrept]m c]tre distrugere, simbolizat] de arderea perpetu] a gunoaielor în afara zidurilor Ierusalimului (Gheena). Faptul de a fi tentat s] faci lucrul corect dintr-un motiv greșit, aceasta fiind a patra și cea mai insidoas] tentație a lui Becket din piesă Omor în catedral] de T.S. Eliot, nu modific] aceast] realitate. R]splata prezenței lui Dumnezeu este rezervat] celor care urmeaz] calea lui Iisus din iubire și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
existat creștini care au înțeles acest lucru. Lecțiile amare ale secolului nostru i-au acordat importantă cuvenit]. 2) Etică creștin] este imoral], întrucat opereaz] cu un sistem de recompense (raiul) pentru un comportament corect și ameniț]ri (iadul) pentru unul greșit; nu se bazeaz] pe ideea de a acționa corect pentru simplul fapt c] este corect și nu pentru oricare alt motiv. Aspectul legat de recompense a fost deja menționat și argumentat (vezi capitolul 14, „Etică lui Kant”). 3) În loc s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
deja identificate. Aceast] concluzie este în contrast pronunțat cu unele interpret]ri ale dreptului natural în care acesta reprezint] credință meditativ] conform c]reia exist] un cod moral încris undeva în ceruri. Aceste interpret]ri au înțeles ins] în mod greșit sensul central al afirmației potrivit c]reia morală și legile umane „își au fundamentul în natur]” - o eroare deloc surprinz]toare din moment ce pentru cititorul modern expresia e destul de curioas]. Totuși, Cicero susține cu destul] claritate c] a crede în dreptul natural
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care îl consider] absurd (Finnis, 1980, p. 48). Versiunea este totuși una popular] și este adesea considerat] esență teoriei dreptului natural. Vom schița în urm]toarele rânduri natură și punctele slabe ale acestei versiuni. Viziunea în cauz] consider] anumite acțiuni greșite doar pentru c] sunt nenaturale. Deși exist] mai multe variante ale acestei versiuni, toate se bazeaz] pe ideea c] nenaturalul const] în violarea principiilor de bâz] ale biologiei umane. Aceast] teorie este cel mai adesea folosit] în analiza unor aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ales în formele sale simpliste) iese cu ușurinț] la iveal]. Orice acțiune este greșit] dac] într] în contradicție cu o functie biologic] relevant]; ar însemna c] pan] și comportamente inofensive că s]rutul și scrisul (sau tehnoredactarea) sunt, de asemenea, greșite. Gură trebuie folosit] pentru hr]nire și (posibil) vorbire și nu pentru s]rut; deși mâna este probabil cel mai adaptabil mecanism din natur], scrisul și tehnoredactarea nu fac parte totuși dintre funcțiile sale biologice. Dac] raționamentul pare exagerat, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
principiile împ]rt]site de orice pluralitate de agenți. Maximă respingerii falselor promsiuni este necesar] din punct de vedere moral; maximă falselor promisuni este interzis] din același punct de vedere. Trebuie notat c] filosoful nu consider] promisiunile false ca fiind greșite din cauza presupuselor efecte negative (cum ar face utilitariștii), ci din cauz] c] ele nu pot fi transformate într-un principiu universal. Respingerea maximei promisiunilor false sau a oric]ror alte principii de acest fel este compatibil] cu o larg] varietate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de vedere moral. Kant este acuzat și c] recunoaște numai acțiunile libere complet autonome - adic] realizate pe baza unui princpiu universal - și acțiunile care reflect] dorințele și inclinațiile naturale. El nu include deci în teoria să acțiunile libere, imputabile, dar greșite. Kant cred totuși c] poate face acest lucru din moment ce ofer] frecvent exemple de astfel de acțiuni. Aceast] acuzație reflect] probabil eșecul de a menține distincția dintre afirmația c] agenții liberi trebuie s] fie capabili de acțiuni autonome (în sensul kantian
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lucruri pe care un om moral nu le-ar putea face, indiferent ce s-ar întâmpla... Minciună sau crimă sunt fapte care nu trebuie s]vârșite sub nici un motiv, nu doar în ideea c] sunt fapte rele, ci și total greșite. Ele nu constituie simple rele care trebuie cânt]rite și compensate prin mai multe fapte bune sau prin evitarea unui r]u mai mare. În acest sens, nrmele care exprim] judec]ți deontologice (cum ar fi: „S] nu ucizi”) sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
structurale și conceptuale a teoriei. Orice teorie care permite abordarea ființei umane într-o manier] asem]n]toare celei consecințialiste este, în opinia deontologic], o teorie care nu cunoaște cu adev]rât ceea ce reprezint] individul sau ceea ce înseamn] o acțiune greșit]. Întrucât caracterizarea perspectivelor deontologice este adesea una contrastiv], e mai ușor s] le înțelegi prin prezentarea unor deosebiri esențiale fâț] de teoriile consecințialiste. i. Teoria teleologic] vs teoria deontologic] Numeroși filosofi se al]tur] lui John Rawls în susținerea ipotezei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
le-au produs. Aceste dou] aspecte nu sunt doar diferite din punct de vedere deontologic, ci mai mult decât atât, corectitudinea este anterioar] binelui. Pentru a acționa corect, subiecții trebuie s] se abțin] de la acele fapte cunoscute deja ca fiind greșite. Aceste condiții restrictive se concretizeaz] în reguli, legi, constrângeri deontologice, interdicții, restricții sau norme pe care le voi numi, măi general, „constrângeri deontologice”. Conform viziunii deontologice, individul trebuie s] se abțin] de la acele fapte greșite chiar și atunci când prevede c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fapte cunoscute deja ca fiind greșite. Aceste condiții restrictive se concretizeaz] în reguli, legi, constrângeri deontologice, interdicții, restricții sau norme pe care le voi numi, măi general, „constrângeri deontologice”. Conform viziunii deontologice, individul trebuie s] se abțin] de la acele fapte greșite chiar și atunci când prevede c] refuzul va atrage dup] sine un r]u și mai mare (sau mai puțin bine). Din toate aceste afirmații este ușor de observat c] teoriile deontologice sunt departe de a fi consecințialiste sau comparative. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
favoritism. În virtutea libert]ții pesonale, individul are posibilitatea în anumite situații (nu strict extreme) de a-si plasa propriile preocup]ri, planuri sau valori înaintea intereselor celorlalți. Viziunea deontologic] nu numai c] pune un accent mai puternic pe evitarea faptelor greșite - prin acestea înțelegând violarea anumitor norme - decât pe interesele sau chiar viața celorlalți, dar, în plus, ne determin] s] acord]m mai mult] atenție propriilor noastre greșeli (în sensul evit]rii acestora) decât greșelilor generale sau ale altora. Recunoașterea importanței
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a face r]u și a nu ajută pe ceilalți sunt acțiuni care produc aceleași consecințe și sunt generate de aceleași tipuri de motivații totuși ele nu sunt expresia acelorași categorii de acte sau fapte. Întrucât este vorba despre acțiuni greșite, normele deontologice pot interzice minciună și ț]cerea în situații aparent diferite, dar de fapt foarte apropiate. În esenț], totul se reduce la ascunderea adev]rului. Fried (1978, pp. 9-10) afirmă urm]toarele: În orice caz normă deontologic] prezint] anumite
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
său s] împiedice mai puțin r]ul) decât este capabil. Acest aspect al consecințialismului a fost îndelung criticat pe motiv c] nu acord] suficient] libertate de acțiune individului. Deontologii au considerat c] aceast] rigiditate a doctrinei consecințialiste deriv] din înțelegerea greșit] sau neînțelegerea caracterului permisiv și a celui obligatoriu al lucrurilor. Acțiunea direct] și formularea limitat] a constrângerilor deontologice sunt strâns legate între ele. Deși unii filosofi și teoreticieni au pus la îndoial] argumentele care stau la baza distincției dintre intenție
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
am clarificat structura de ansamblu și câteva dintre argumentele care stau în spatele doctrinei deontologice. Ins] exist] chestiuni la care nu s-a g]sit inc] r]spuns și care merit] o analiz] mai atent]. 1) Care sunt tipurile de acțiuni greșite și ce anume face că ele s] fie greșite? Teorii precum consecințialismul ofer] o explicație teoretic] acțiunilor greșite, care este una deopotriv] simpl] și interesant] sub aspect intuitiv: a face un lucru greșit înseamn] a opta pentru o modalitate de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care nu s-a g]sit inc] r]spuns și care merit] o analiz] mai atent]. 1) Care sunt tipurile de acțiuni greșite și ce anume face că ele s] fie greșite? Teorii precum consecințialismul ofer] o explicație teoretic] acțiunilor greșite, care este una deopotriv] simpl] și interesant] sub aspect intuitiv: a face un lucru greșit înseamn] a opta pentru o modalitate de acțiune care produce în lume mai mult r]u sau mai puțin bine decât ar fi trebuit. Consecințialismul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
atent]. 1) Care sunt tipurile de acțiuni greșite și ce anume face că ele s] fie greșite? Teorii precum consecințialismul ofer] o explicație teoretic] acțiunilor greșite, care este una deopotriv] simpl] și interesant] sub aspect intuitiv: a face un lucru greșit înseamn] a opta pentru o modalitate de acțiune care produce în lume mai mult r]u sau mai puțin bine decât ar fi trebuit. Consecințialismul a fost criticat ca fiind o doctrin] irealist] și impracticabil] deoarece este dificil] stabilirea consecințelor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
evitat]. Acțiunile sunt greșite tocmai prin natura sau felul lor, motiv pentru care nu este nevoie de speculații legate de consecințele lor viitoare și nici de o încercare de calculare a valorii lor. Se poate ins] afirmă c] sunt acțiuni greșite acelea care încalc] orice norm] deontologic]. Este sugestiv] lista pe care o propune Nagel (1986, p. 176): Intuiția etic] obișnuit] recunoaște mai multe considerente care limiteaz] comportamentul individului în raport cu ceilalți. Exist] o serie de obligații speciale create prin angajamente și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
celorlalți. Spre deosebire de consecințialiști, deontologii par a deține rezultate interesante în practic], dar se confrunt] cu probleme la nivel teoretic. Analizând ins] aspectele teroretice, vom vedea, de asemenea, c] superioritatea practic] este considerabil iluzorie. Deontologii resping ideea potrivit c]reia caracterul greșit al acțiunii este legat sau explicabil prin prisma consecințelor sale negative sau prin faptul c] ea cauzeaz] mai mult r]u decât bine. Dar apare urm]toarea întrebare: ce anume face ca o acțiune s] fie considerat] greșit]? De ce sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aduse în discuție tocmai aceste acțiuni și nu altele? Deseori, deontologii fac apel la intuiția moral] obișnuit], c]reia îi imprim] o nuanț] tradiționalist]. Acțiunile care figureaz] pe lista lui Nagel sunt și au fost mult] vreme considerate ca fiind greșite, având la bâz] înv]ț]turile iudeo-creștine. Deontologii mai afirm] faptul c] normele domeniului studiat sunt derivate sau constituie expresia unui principiu fundamental care își are originea în filosofia lui Kant și, cu prec]dere, în urm]toarea afirmație: „Este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dintre elementele care constituie norme deontologice implic] și o lips] de respect, anumite chestiuni importante r]mân totuși f]r] explicație, devenind tot mai presante. Am stabilit c] normele deontologice au o formulare restrâns] și un caracter limitat: action]m greșit atunci cand înșel]m pe cineva prin minciun], ins] ascunderea adev]rului și înșelarea copiilor, a celor a c]ror minte este afectat] de vârst] sau de boal] în „scop benevol” (Donagan, 1977, p. 89), nu mai sunt clasificate drept minciuni
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
În plus, consecințele celor dou] variante pot fi de multe ori aceleași, la fel cum și motivația celui care minte și, respectiv, a celui care ascunde adev]rul pot fi identice (intenție bun] sau rea). Dac] minciună este un lucru greșit care neag] persoanei afectate „libertatea de alegere, gândirea rațional], eficacitatea și, mai ales, personalitatea moral]” (Fried, 1978, p. 29), indiferent de substratul s]u motivațional, de ce nu este valabil acest lucru și în cazul ascunderii adev]rului în mod intenționat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu acelor urm]ri sau rezultate care nu decurg direct din acțiunile noastre. Este important] g]sirea unui criteriu de restrângere a gamei de norme deontologice și, mai ales, de distincție între acțiunile permise care produc consecințe negative și acțiunile greșite, interzise. În caz contrar, teoriile deontologice devin suspecte de incoerent] cu privire la problema conflictului grav și iremediabil între obligații. Ca urmare a inc]lc]rii normei deontologice prin refuzul de a minți o singur] persoan] în scopul protej]rii altor cinci
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a inc]lc]rii normei deontologice prin refuzul de a minți o singur] persoan] în scopul protej]rii altor cinci, rezult] c] orice acțiune realizat] este greșit] (iar rezultatul nu este în mod obligatoriu o consecinț] a unei acțiuni anterioare greșite - proprii sau aparținând altcuiva). Dac] normele deontologice sunt absolute (categorice) și nu este permis] inc]lcarea lor, rezult] c] adesea action]m greșit indiferent ce am face. Gânditorii sunt de acord cu existența unor asemenea situații excepționale, ins] nu le
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]