10,710 matches
-
Berea, Βέροια or Βέρροια) din Grecia, așezat nu departe de Salonic. A făcut școala primară la Veria unde toate clasele se țineau într-o singură încăpere mică, neconfortabilă, și neîncălzită iarna. A absolvit liceul la Bitolia/Bitola/Bitoly, (numită de greci „Monastir“ și cunoscută în timpul imperiului otoman sub acest nume), pe atunci acolo fiind singurul liceu din Balcani în limba română. Șapte ani de-a rândul cât a fost elev la liceu Sterie a parcurs drumul din comuna sa natală până la
Sterie Ciumetti (inginer) () [Corola-website/Science/327595_a_328924]
-
afară pe elevii epiroti (macedoromâni din regiunea Epir și verieni (cei din zona orașului Veria), elevi aromâni înclinând de partea inspectorului. Istoricul austriac Max Demeter Peyfuss numește Bitola un „Shanghai al Balcanilor“, având în vedere multitudinea etniilor (turci, albanezi, slavi, greci, aromâni, țigani), și arată că această localitate s-a dezvoltat ca un centru al culturii aromânești: „existau aici Liceul de băieți, pe atunci singurul liceu român din Balcani, Școală superioară de fete, Consulatul Regal al României, librărie, bibliotecă, până și
Sterie Ciumetti (inginer) () [Corola-website/Science/327595_a_328924]
-
aromânilor din Bitolia era estimat la 15 500. De fapt și astăzi în Bitolia există o largă populație de origine aromână. Pe vremea aceea Bitolia făcea parte din Imperiul Otoman. În urma presiunilor românilor, guvernul otoman va aproba, cu toată opoziția grecilor, libera practicare a învățământului în limba română. Marele vizir Savfet Pașa a emis în septembrie 1878 Ordinul viziral nr. 303 prin care cerea autorităților locale (valiului Salonicului și Ianinei, valiul, în acea epocă, fiind guvernatorul unui - pagină în engleză) să
Sterie Ciumetti (inginer) () [Corola-website/Science/327595_a_328924]
-
declara ilegală înrolarea unui supus britanic în forțele unui stat aflat în stare de război cu orice alt stat care nu este în stare de război cu Regatul Unit. Un mare număr de voluntari britanici au luptat de partea rebelilor greci în timpul Războiului de Independență al Greciei, putându-se considera că au încălcat legea. În acest caz, s-a pus problema dacă rebelii puteau fi considerați sau nu un „stat” în conformitatea cu accepțiunea „Foreign Enlistment Act”. Până în cele din urmă
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
mai multe secole. Împărații Bizanțului au folosit practica romană a angajării mercenarilor străini în cadrul gărzilor imperiale. Garda varegă era formată din militari profesioniști scandinavi (vikingi). Acești soldați erau preferați deoarece se considera că atâta vreme cât nu aveau legături de sânge cu grecii, nu puteau fi corupți, îl apărau cu credință pe împăratul care le plătea soldele și nu aveau nicio reținere să înăbușe violent orice fel de rebeliune împotriva monarhului. Unul dinte cei mai cunoscuți mercenari vikingi a fost viitorul rege Harald
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
scopuri administrative, dar cele două țări se disting clar, atât de către Strabon și Xenofon ca și de autorități în general. Numele de "Licaonia" / "Lycaonia" apare în izvoarele privitoare la expediția lui Cyrus cel Tânăr. În , transliterat: "Lykaônia", semnifică „țara lupilor”. Grecii antici considerau că acest teritoriu aparținea de Frigia mare. Salvador Costanzo /Salvatore Costanzo (1804-1869), în marea sa lucrare "Historia Universal, desde los tiempos más remotos hasta nuestros días" (titlul în română: „"Istoria Universală, din cele mai vechi timpuri până în zilele
Licaonia () [Corola-website/Science/327661_a_328990]
-
vai fertile și produce o mare abundență de alune și fructe - prune în special, cireșe și pere. Munții sunt îmbrăcați cu păduri dense, evidente pentru cantitatea de cimișir pe care le furnizează. Prin urmare, coastele sale au fost ocupate de greci de la o perioadă timpurie. Dintre acestea, un oraș înfloritor era Sinope.Iar Amastris, care est la câțiva kilometri de răul Părtenie, a devenit important în perioada guvernări monarhilor macedoneeni, în timp ce Amisus, o colonie din Sinope situat la o distanță scurtă
Paflagonia () [Corola-website/Science/327662_a_328991]
-
familia Drengot au obținut mai multe succese alături de Melus, până în momentul confruntării de la Cannae din 1018. În continuare, împăratul Henric al II-lea a pătruns în Italia de sud în 1022 și a pacificat regiunea, menținând "status quo ante" dintre greci și longobarzi și donând unui nepot al lui Melus unele pământuri în comitatul de Comino, în valea râului Garigliano. Acest nepot de frate al lui Melus a adus cu sine pe mulți dintre mercenarii normanzi, inclusiv pe cei din familia
Dinastia Drengot () [Corola-website/Science/327721_a_329050]
-
interioară și pace sufletească. Starea de ataraxie reprezenta mijlocul/modalitatea individului de a ajunge la scopul final al sistemelor filosofice ale Antichității: „binele suprem” ("summum bonum"). Ataraxia, care era văzută ca liniște sufletească, netulburare, a reprezentat scopul și inspirația scepticilor greci. Urma să fie atinsă prin suspendarea calmă și cumpănită a judecății ("epoche") privitoare la chestiuni controversabile. Pentru Epicur (341-270 î.e.n.), care a întemeiat în 306 î.e.n. celebra școală ateniană în aer liber, numită "Grădina lui Epicur", unde trăia în comunitate
Ataraxie () [Corola-website/Science/327736_a_329065]
-
exilați. Printre cei căutați s-a aflat și Mustafa Kemal Pașa. Pe două iunie 1919 au fost arestați membrii Consiliului din Kars ("Kars Șurası"). Printre cei 11 exilați s-au aflat 8 turci, (printre ei președintele Cihangirzade Ibrahim Bey, doi greci și un rus. Pe 21 septembrie 1919, 12 personalități marcante ale celei de-a doua perioade constituționale au fost la rândul lor exilate. Printre exilați s-au aflat marele vizir Said Halim Pașa, fratele lui Abbas Halim Pașa și ideologul
Exilații otomani din timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/327053_a_328382]
-
cele otomane în timpul Primului Război Mondial. Ocupația elenă a fost un eveniment controversat, dat fiind faptul că principala intenție a Aliaților a fost echilibrarea expansiunii italiene în Anatolia. Acordul italiano-anglo-francez de la Saint-Jean-de-Maurienne (26 aprilie 1917) a fost parțial încălcat prin ocuparea de către greci a regiunii Smirna, care era un teritoriu promis prin sus-numita înțelegere Italiei. Ocupația elenă a fost unul dintre evenimentele care au acționat ca un catalizator al fondării Mișcării Naționale Turce și al stabilirii unei colaborări între Italia și Marea Adunare
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
afirma că milițiile turce ar fi amenințat securitatea comunității elene din Smirna. Acest raport l-a impresionat pe președintele american Woodrow Wilson, care a fost de acord cu acțiunea elenilor, în vreme ce premierul francez Georges Clemenceau a aprobat planurile pentru debarcarea grecilor sperând astfel să limiteze the landing with the hope of limiting further Italian gains. Premierul elen Eleftherios Venizelos a fost de acord să trimită trupe în Smirna imediat ce italienii au debarcat la Antalya și a format o administrație militară la
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
să armatei elene. Tahsin a tras primul foc al Războiului de Independență al Turciei atunci când a încercat să îl asasineze pe comandantul grec. El în schimb a ucis un portdrapel grec, continuând după aceasta să tragă asupra soldaților eleni. Militarii greci au reușit să îi aresteze și execute pe Hasan Tahsin și prietenii săi. În Izmir a fost ridicat în zilele noastre un monument al primului foc de armă tras în timpul Războiului de Independență. Debarcarea a fost haotică și a deschis
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
smulse de pe chipurile femeilor. Gloata începe să jefuiască casele musulmanilor”. Au existat mai mulți martori oculari occidentali ai evenimentelor din Smirna. Comandantul american al USS "Arizona" a scris: Bătrâni și alți civili turci neînarmați și inofensivi au fost doborâți de greci, uciși prin înjunghiere cu cuțite sau baionete și, după aceea, după ce le-au fost smulse de pe trupuri hainele și bunurile de valoare, au fost aruncați în mare... Au fost citate de către aceeași martori oculari situații speciale în care soldați și
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
de către James Harbord, care avusese misiunea evaluării situației creștinilor armeni din Imperiul Otoman: . În timp ce trupele elene înaintau spre cazarma unde comandantul turc Ali Nadir Pașa avea ordine să nu opună nicio rezistență, un turc din mulțime a deschis focul asupra grecilor, ucigând un stegar grec. Soldații greci au intrat în panică și au deschis focul asupra cazărmii și a clădirilor guvernamentale. Aproximativ 300-400 turci și cam 100 de greci (dintre care 2 militari) au fost uciși sau răniți în prima zi
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
nu opună nicio rezistență, un turc din mulțime a deschis focul asupra grecilor, ucigând un stegar grec. Soldații greci au intrat în panică și au deschis focul asupra cazărmii și a clădirilor guvernamentale. Aproximativ 300-400 turci și cam 100 de greci (dintre care 2 militari) au fost uciși sau răniți în prima zi a debarcării. Debarcările armatei elene au fost evenimentul declanșator al Războiului de Independență al Turciei și au fost marcate de preluarea conducerii naționaliștilor turci de către Mustafa Kemal, care
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
politică, manifestând o tot mai mare simpatie față de cauza naționaliștilor turci. Franța a acceptat la scurtă vreme la un armistițiu cu forțele lui Kemal Mustafa. Pe de altă parte, britanicii aveau interesul să îl înfrângă pe Kemal și a permis grecilor să continue invazia în adâncimea teritoriului anatolian. Operațiunile militare ale grecilor în adâncimea teritoriului anatolian s-au dovedit un dezastru și, până în anul 1922, armata greacă a fost înfrântă de forțele lui Kemal și obligate să se retragă în bazele
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
Franța a acceptat la scurtă vreme la un armistițiu cu forțele lui Kemal Mustafa. Pe de altă parte, britanicii aveau interesul să îl înfrângă pe Kemal și a permis grecilor să continue invazia în adâncimea teritoriului anatolian. Operațiunile militare ale grecilor în adâncimea teritoriului anatolian s-au dovedit un dezastru și, până în anul 1922, armata greacă a fost înfrântă de forțele lui Kemal și obligate să se retragă în bazele de plecare din Smirna. Un responsabil britanic din Smirna a remarcat
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
adâncimea teritoriului anatolian s-au dovedit un dezastru și, până în anul 1922, armata greacă a fost înfrântă de forțele lui Kemal și obligate să se retragă în bazele de plecare din Smirna. Un responsabil britanic din Smirna a remarcat că „Grecii și-au dat seama că trebuie să plece, dar ei sunt hotărâți să lase în urmă un pustiu, indiferent ale cui interese vor fi afectate astfel. Tot ceea ce vor avea timp și mijloace să fie mutat va fi transportat în
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
ale cui interese vor fi afectate astfel. Tot ceea ce vor avea timp și mijloace să fie mutat va fi transportat în Grecia; turcii vor fi jefuiți iar casele și căminele lor incendiate”.. Înaintarea rapidă a turcilor nu le-a permis grecilor să transporte un volum mare de bunuri în patrie, dar în timpul ei au aplicat politica „pământului pârjolit” (vezi și Politica „pământului pârjolit” în războiul greco-turc din 1919-1922), lăsând teritorii importante în ruină și condamnând populația la foamete. Există estimări conform
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
fost localizata în cartierul armenesc. Populația creștina s-a refugiat pe cheiul portului, iar cartierele creștine au fost complet distruse de foc. Responsabilitatea pentru declanșarea incendiului este o problemă controversată, unele surse considerându-i pe turci responsabili, iar altele pe greci sau armeni. Sunt date cifre variabile ale victimelor, între 10.000 și 100.000 de oamni. Ceea ce se știe cu siguranță este faptul că civilii greci și armeni au murit în incendiu sau în timpul violențelor stradale. Britanicii estimau în 1919
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
armeni. Sunt date cifre variabile ale victimelor, între 10.000 și 100.000 de oamni. Ceea ce se știe cu siguranță este faptul că civilii greci și armeni au murit în incendiu sau în timpul violențelor stradale. Britanicii estimau în 1919 că grecii numărau în sanjakul Smirna (orașul Smirna și unitatea administrativă a cărei capitală era) aproximativ 375.000 de oameni, față de 325.000 de musulmani.. Americanii au estimări sensibil egale. Alte surse afirmă că grecii aveau nu doar o majoritate relativă, ci
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
violențelor stradale. Britanicii estimau în 1919 că grecii numărau în sanjakul Smirna (orașul Smirna și unitatea administrativă a cărei capitală era) aproximativ 375.000 de oameni, față de 325.000 de musulmani.. Americanii au estimări sensibil egale. Alte surse afirmă că grecii aveau nu doar o majoritate relativă, ci una absolută în regiunea amintită. Sursele otomane contestă majoritatea relativă sau absolută a grecilor și susțin că populația creștină din İzmir era net minoritarăi. În schimb, sursele grecești susțin că elenii formau majoritatea
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
aproximativ 375.000 de oameni, față de 325.000 de musulmani.. Americanii au estimări sensibil egale. Alte surse afirmă că grecii aveau nu doar o majoritate relativă, ci una absolută în regiunea amintită. Sursele otomane contestă majoritatea relativă sau absolută a grecilor și susțin că populația creștină din İzmir era net minoritarăi. În schimb, sursele grecești susțin că elenii formau majoritatea absolută în zonă. Alte surse indică faptul că înainte de război doar grecii numărau 130.000 de oameni și exclud din numărătoarea
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
amintită. Sursele otomane contestă majoritatea relativă sau absolută a grecilor și susțin că populația creștină din İzmir era net minoritarăi. În schimb, sursele grecești susțin că elenii formau majoritatea absolută în zonă. Alte surse indică faptul că înainte de război doar grecii numărau 130.000 de oameni și exclud din numărătoarea celor 250.000 de locuitori pe armenii creștini. Elitele conducătoare din Imperiul Otoman numeau deseori orașul „Gavur Izmir - Smirna Ghiaură (Necredincioasă)” datorită prezenței masive a creștinilor în oraș În timpul ocupației orașului
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]