13,415 matches
-
activitatea de asistență socială laică. Răspunsurile au fost diferite, în funcție de poziția/statutul ocupată/ocupat de către fiecare intervievat. Cei ce lucrează în domeniul asistenței sociale și nu sunt oameni consacrați sacramental în vreo Biserică au răspuns, în mare parte, arătând diferențele ideologice/doctrinare dintre cele două: Stat și Biserică. Aceste diferențe păstrează o neutralitate chiar și acolo unde mai există o oarecare colaborare. Biserica, pentru statele declarate laice, este cuprinsă în cadrul societății civile și, implicit, relația dintre cele două este întemeiată plecând
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
un al patrulea de "cremenalion" pentru cele din urmă. Hotărârile departamentelor puteau fi rejudecate la o instanță de apel, în timp ce divanul domnesc reprezenta instanța supremă. Se suprima tortura și se stabilea salarizarea întregului corp judecătoresc". 6 Iluminismul este o mișcare ideologică și culturală, antifeudală, desfășurată în perioada pregătirii și înfăptuirii revoluțiilor din sec. al XVII-lea al XIX-lea în țările Europei, ale Americii de Nord și ale Americii de Sud și având drept scop crearea unei societăți "raționale", prin răspândirea culturii, a "luminilor" în
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
mașină la scară, onorarii fabuloase, tiraje mari - în condițiile în care producția de carte de literatură și rețeaua de distribuție erau în mâinile puterii care o folosea discreționar, în folosul unora sau în detrimentul altora, în funcție de rezonanța scrierilor fiecăruia pentru interesele ideologice și de grup. Să fii membru sau, Doamne ajută!, șef în aceste structuri era, pentru cei lipsiți de demnitate și onoare civică, pentru naturile slugarnice și viclene, infinit cameleonice, care populează dens viața noastră literară, țelul suprem în viață. Întreg
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și onoare civică, pentru naturile slugarnice și viclene, infinit cameleonice, care populează dens viața noastră literară, țelul suprem în viață. Întreg mecanismul de prostire și subordonare a creatorilor pentru a face jocul dictaturii a fost simplu rezumat de o canalie ideologică precum Leonte Răutu: " Ia pune câteva boabe de grâu în palmă și să vezi cât de repede vin scriitorii la ciugulit!" Iar ce era de ciugulit nu erau boabe, ci onorarii, avansuri de documentare sau împrumuturi de la "Fondul Literar" (structura
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mai an, printr-o încercare de lovitură de stat parlamentară, de Marea Adunătură Națională a celor 322, pusă la treabă de rețeaua de interese subterană transpartinică a securiștilor infiltrați, condusă de diverși hrebenciuci care și-au dat mâna în ciuda adversităților ideologice. Să nu mai vorbim apoi de celelalte puteri în stat (Guvernul și Justiția), aflate, de regulă (cu excepția poate a guvernului minoritar demis), în opoziție deschisă, la baionetă, cu președintele, ipoteză pe care adevărata dictatură, cea care s-a încheiat în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
eticisme de paradă, romanul Pompe funebre scris de domnul Iacoban este o reușită cu atât mai provocatoare, cu cât ea aparține unui personaj controversat, invidiat, urât și hulit de lumea literară județeană pentru pricini mai curând omenești decât estetice sau ideologice. Absolvent strălucit de Filologie (nu am găsit decât două erori de "spelling": la Goebbels și la pole position!), Mircea Radu Iacoban (sau M.R.I. - brandul comentatorului sportiv devenit celebru în acei ani), bucovinean aclimatizat în Târgul Ieșilor încă din deceniul al
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
la cârmă și, mă grăbesc să o spun celor scandalizați de această longevitate că, una peste alta, performanțele sale de manager au fost mai mult decât onorabile și cât se putea de profitabile pentru cultura românească, în vremuri de constrângere ideologică și cenzură. Nu intenționez, firește, să-i fac aici, fie și de ziua sa, vreun enkomion, ci doar am vrut să spun că percepția sa negativă după revoluție are, în mare măsură, o componentă resentimentară, datorată succesului, talentului și atitudinii
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
căreia i s-au alocat consistente fonduri publice, prin subvenții și abonamente obligatorii pentru tot ce purta uniformă în România, a fost trambulina, și, finalmente, spânzurătoarea unui personaj care, până atunci, fusese doar un umil servitor la curțile marilor pușlamale ideologice (Adrian Păunescu și Eugen Barbu), făcându-și veacul ca animal de companie și pe lângă generalii de securitate (Pleșiță, Vlad, Merce) la chefurile cărora o făcea pe clovnul. Într-adevăr, România Mare va fi pe veci legată de numele lui Alcibiade
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ca informator și că toate mărturiile sale din dosare erau doar note consemnate de securiști în urma interogatoriilor la care era convocat și în închisoare și în libertate.) Este, de asemenea, absolut adevărat că Ceaușescu a accentuat, după 1968, o direcție ideologică ce privilegia vechile teme ale naționalismului radical al legionarilor (minus, firește, componenta creștină, dar cu o revitalizare, în fundal, a discursului antisemit) combinată, desigur, cu stereotipuri leniniste. Pentru acest discurs oficial care-și propusese explicit recuperarea foștilor intelectuali "legionari", broderiile
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dar printre ei se mai strecoară, iată, și câte o excepție. Nu cunosc, în lumea în care m-am mișcat mai bine de patru decenii, în lumea creatorilor, un caz asemănător cu al lui. A oferit locuri de muncă dușmanilor ideologici, care îl persecutaseră în anii dictaturii, a adus la Iași profesorași de provincie cărora le-a obținut case de la primarii care mai ajutau famelica lume literară, le-a angajat soțiile, copiii, a scos din necaz colegi de breaslă sau a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
premiul BAFTA pentru cel mai bun film al anului trecut, este o dramoletă mediocră, tezistă și superficială, dar cu cel mai mare potențial de ideologie adăugată, cu ratingul implacabil al demonstrației din categoria discutabilă a "corectitudinii politice". Această bizarerie politico- ideologică, care marchează un avatar occidental, eminamente american, al gândirii marxiste și care reprezintă o formă activă de mentalitate totalitară (obstinația de a face binele cu forța!), a depășit în ultimii ani zona campusurilor americane de pe Coasta de Vest devenind un
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a lui Vladimir Putin, ofițer de informații sovietic descoperit și expulzat din Germania, a marcat începutul unui program de relansare a Rusiei ca mare putere. Refacerea autorității discreționare a conducătorului unic, după modelul secular al Țarului atotputernic, precum și relansarea proiectului ideologic imperialist al lui Petru cel Mare, panslavismul agresiv (proiect care fusese și la baza ideologiei sovietice a "internaționalismul proletar"), au devenit axele de forță ale reconstrucției Rusiei ca actor global, din punct de vedere politic și militar, prin asumarea ideologiei
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
despre istoria Moldovei îl constituie, surprinzător, un vast program de traducere a instrumentelor de evidență. De fapt, o verificare a existentului și o rescriere a fișelor cuprinzând descrierile minimale ale fondurilor, unde dai de tot felul de năzbâtii propagandistice și ideologice, complet depășite astăzi. Iată deci că și în ascensiunea aparent neutră și aspră de construcție a unui corp științific de argumente istorice și instituționale în vederea afirmării noastre identitare, regionale, naționale și europene, eternul blestem al Meșterului Manole, al eforturilor neîncetate
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Pace de la Versailles (1919-1920) a însemnat nu numai recunoașterea internațională a unui stat național, împlinit după rigorile modernității, ci și un început de drum pe care politicienii timpului nu păreau a-l conștientiza ca atare. Rezultat al unui efort politic, ideologic și diplomatic de mai bine de șase decenii, Statul - Națiune românesc reprezenta perfecta adecvare dintre cerințele modernității politice ale timpului și aspirațiile legitime ale marii majorități a locuitorilor, pentru care identitatea națională românească a reprezentat catalizatorul fără ajutorul căruia unirea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
această tornadă nu a mai putut fi oprită. După ziarele de pe internet au apărut noi forme de comunicare, etichetate cu un termen nou și atrăgător: social media. De aici, de la acel termen minuscul și efervescent, "social", a început și gargara ideologică și filosofică. Comentariu murdar și laș, făcut sub pseudonim, nu mai arăta fața dezgustătoare, chipul schimonosit de ură și complexe al jivinelor din subsolurile internetului, scăpate acum de constrângerile binefăcătoare ale civilizației care îi obligau măcar la mimarea unei conduite
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pretează la inadmisibile rabaturi în privința documentării și a cizelării operelor, unii pur și simplu din lipsă de har sau din ignoranță, alții plusând cu ahtiere spre cantitate în detrimentul calită ții. În vremea totalitarismului, organele abilitate pentru a veghea la nepoluarea ideologică a materialelor destinate tiparului își asumau uneori și rostul nedezavuabil de filtru calitativ. Printr-o greșită percepție a noțiunii de libertate de exprimare, asemenea filtre au fost aproape în totalitate înlăturate după evenimentele din decembrie 1989, iar - în condițiile când
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
bătaie pe ienicerii și spahii lui Mahomed al II-lea? Pe lângă, așa cum am ară tat deja, poziția adoptată de cronicarii străini, care nu cunoșteau realitățile românești din secolul al XV-lea, contemporanii noștri s-au lăsat influențați de diferite școli ideologice anterioare regimului comunist și preluate și amplificate de acesta despre rolul țărănimii în istorie. Să ne amintim de curentele social-politice și culturale ale Semănătorismului și Paparonismului, de ideologia statului țărănesc al lui Iorga și Madgearu, de teoria lansată în Programul
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Bălcescu, Eliade, Ion Ghica) Armata moldovenească, compusă din 40.000 de oameni - țărani luați aproape direct de la plug, 5.000 de soldați unguri și 2.000 de polonezi, deși mult mai slabă decât cea turcească, a zdrobit-o complet , suport ideologic pentru a surmonta teoria despre rolul țără nimii în istorie. Cu acest citat, teoria istorică românească, acaparată de materialismul dialectic și istoric, primea consacrarea „clasicilor” în ce privește bătălia de la Vaslui. Așa s-a putut crea o imagine falsă despre armata română
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
contemporană finlandeză își trage rădăcinile din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, de la artiștii suedezi care au locuit în Finlanda. Dorința de a-și câștiga independența nu s-a manifestat doar pe plan politic, ci și în plan ideologic, artistic. Aceștia și-au dorit să scoată la iveală prin arta lor spiritul finlandez. Pionierii artei finlandeze au fost pictorii Gustaf Wilhelm Finnberg și Alexander Lareus. Aceștia sunt elevi ai școlii suedeze, însă au fost primii care au evocat natura
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Aldea numește încă două poete aparte în epocă: Eila Kivikkaho și Eeva-Liisa Manner. Acest nou gen de poezie finlandeză cultivă versul liber, se axează pe o analiză psihologică, folosește metafore și aforisme abstracte și, nu în ultimul rând, evită aspectele ideologice. Un poet apreciat din această generație este Paavo Haavikko. Dacă poezia a suferit transformări majore după război, nu același lucru se poate spune despre proză, care a urmat două direcții: cea a romanului tradiționalist și cea a romanului experimental. Dintre
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
îi amintim pe Veikko Huovinen și pe Väinö Linna, romanul acestuia din urmă, Tuntematon sotilas ( Soldatul necunoscut), stârnind mari controverse, iar transpunerea cinematografică a acestui roman rămâne și în ziua de astăzi un reper în domeniu. Anii '50 aduc schimbări ideologice în ceea ce privește poezia, stilul rămânând în mare parte același. Pentti Saarikoski deschide drumul poeziei angajate, al orientării spre stânga. Acest gen de poezie stârnește însă și reacții din partea unor scriitori cunoscuți precum Eila Pennanen sau Helena Anhava, dar și din partea noii
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
îndosariat C. Rogozanu Cartea Alexandrei Tomiță, O istorie „glorioasă“. Dosarul protocronismului românesc, este un excelent raport asupra stării protocronismului de la începuturile sale și până după 1989. Mai mult, datele sunt extrem de utile pentru mai buna înțelegere a luptelor intelectuale și ideologice din ziua de azi - până la urmă, războiul autohtoniștilor împotriva progresiștilor (să le zicem așa) de diverse culori se repetă cu o comică exactitate de la Junimea încoace. Pericolul unui studiu precum cel al Alexandrei Tomiță stă, de obicei, sau în prea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
domni - cei mai amuzanți citați sunt Ștefan și Hoisescu. Din păcate, o cărămidă solidă la soclul nefiresc este adăugată de Constantin Noica într-o carte pe care, în epocă, Manolescu o recenzează și îi dă calificative mai curând reținute. Despărțirea ideologică între cele două grupuri, estetizant și autohtonist, este atât de clară, încât fiecare gest literar sau filosofic își află îndată calificarea ideologică mai mult sau mai puțin exprimată public. Cazul Lovinescu este și el unul extrem de elocvent. Omul care teoretizase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
într-o carte pe care, în epocă, Manolescu o recenzează și îi dă calificative mai curând reținute. Despărțirea ideologică între cele două grupuri, estetizant și autohtonist, este atât de clară, încât fiecare gest literar sau filosofic își află îndată calificarea ideologică mai mult sau mai puțin exprimată public. Cazul Lovinescu este și el unul extrem de elocvent. Omul care teoretizase sincronismul și dinamica formelor creatoare de „fond“ irita profund noii naționaliști, așa cum îi iritase și pe legionarii contemporani. Protocroniști de seamă precum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
exacte într-un maldăr de moloz. Nu excelează (sau poate asta urmează să vină) la capitolul teorie sau ideologie. Katherine Verdery este o referință pomenită la nesfârșit, lucru deranjant. Lipsesc, în schimb, referințe care ar fi putut consolida dimensiunea analizei ideologice. Aș aminti măcar excelentele texte ale lui G.M. Tamas despre naționalism în această parte de Europă - Idola tribus ar fi fost o referință mult mai profundă și utilă decât speculațiile mai mult sau mai puțin „light“ ale unui Lucian Boia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]