10,489 matches
-
intrigues, malice, revenge, betrayal, these alcove queens made men blind and satisfied the erotic needs of desired men: to admire, adore, delight, possess, dominate and stimulated and protected their pride. The courtesan's and courtesans-like's penetrating intelligence helped their imperial, royal, and noble partners to reach their political ambitions, cultural charitable contributions, inducing to them their own political and personal life interests. All of them were preoccupied to generate a favourable framework at the imperial, royal and noble courts. They
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
s penetrating intelligence helped their imperial, royal, and noble partners to reach their political ambitions, cultural charitable contributions, inducing to them their own political and personal life interests. All of them were preoccupied to generate a favourable framework at the imperial, royal and noble courts. They always had a positive influence on the physical, psychical and spiritual equilibrium of the most influential people, smoothed their failures and disappointments, and well compensated the affective-erotic routine from their families Some went further and
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Întregii văi a Nilului și, ca urmare a acțiunilor războinice Întreprinse, dezvoltă o nouă viziune asupra Îndatoririlor Egiptului, care trebuie „să-și lărgească hotarele” și care, În momentul puterii sale maxime, În jurul anului 1 450, devine centru al unei structuri imperiale extinse de la Eufrat până la cea de a IV-a cataractă a Nilului, mult În interiorul Sudanului de astăzi. Consecințele amplificării experienței lumii și a potențialului economic al țării au fost enorme. Cucerirea de noi teritorii, necesitatea controlării siguranței și fidelității lor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
moșteneau, prin faptul că erau conducătorii cetății, o Înaltă funcție sacerdotală În templul local. Iar acestui templu local i se acordă, În noul organism statal, o funcție centrală; la fel se Întâmplă și cu zeul său Amonxe "Amon", protectorul destinelor imperiale, care „pune la picioarele regelui toate țările străine”. Acest zeu fusese deja identificat cu Raxe "Ra", În forma compozită Amon-Raxe "Amon-Ra", aceasta fiind paralelă cu alte forme În care diferite divinități fuseseră identificate cu Ra. Însă acum i se adaugă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Raxe "Ra"”, regele actual este, În cel mai strict sens al cuvântului, fiul al lui Amonxe "Amon", fiind În mod clar legat de acesta. Puțin după redactarea textului pe care l-am citat, apare, În perioada de vârf a puterii imperiale, Stela Poetică a lui Tutmes al III-lea1, un text lung cu o complexă structură retorică ce Înșiruie tot ce a făcut zeul pentru fiul său și mulțumește pentru ce a făcut fiul său pentru el. Cea mai vizibilă consecință a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să crească pentru a sparge oul, ca să iasă, să vorbească și crească și Îi Îndrumi pașii de Îndată ce a ieșit. Și, pentru simplul fapt că există și că are un anumit fel de a există, toată umanitatea (pe care, acum, Egiptul imperial a cunoscut-o Într-un mod complex, sub diferite aspecte și culturi) este creația divinității: Și țările străine, Siria, Nubia și pământul Egiptului. Tu l-ai pus pe fiecare om la locul său, te-ai Îngrijit de nevoile sale. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru a interpreta pentru zeu dorințele și rugăciunile celor care merg În sanctuar 1. Acest rege-zeu a Înțeles vremurile În care a trăit și nu s-a dăruit numai cultului oficial, ci și pietății oamenilor de rând, născuți din experiența imperială și care fuseseră excluși la Tell el Amarna. Această regalitate nu trebuie să rupă legăturile cu templul, pentru că știe să se valorifice În alt plan. În orice caz, a reușit să-l controleze, chiar etalându-și angajamentul În ceea ce privește cultul tradițional
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a fiicei lor Mezzulla, statuile și simbolurile zeilor cetăților Învinse, printre care trebuie amintiți zeul furtuniixe "zeul furtunii" de la Alep, zeița Allatumxe "Allatum", zeița Lilluri și zeița ¾epatxe "H~epat", al cărei cult se va afirma cu precădere În perioada imperială. Și ¾attușilli, la fel ca Anita, aducând prada de război În templele din capitală, confirmă importanța și rolul politic al celor trei divinități venerate aici. Totuși, În acest caz, În locul divinității solare din cele trei texte mai vechi se află
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
țării și mare preot, este reprezentantul zeilor venerați pe teritoriul asupra căruia Își exercită puterea; așadar, lărgirea regatului presupune și mărirea panteonului oficial, dar nu pare să modifice În mod substanțial uzanțele religioase tradiționale. Documentația care provine din prima perioadă imperială (Șuppiluliuma I și Murșili II) este semnificativă În acest sens: În timp ce textele cu caracter politic (tratate, anale) oferă imaginea unui panteon foarte amplu, cuprinzând marile divinități naționale (zeița Soarexe "Soare" din Arinnaxe "Arinna" și zeul furtuniixe "zeul furtunii" din ¾atti
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Soarexe "Soare" din Arinna și zeul hitit al furtunii. Acest cartier de temple, scos recent la lumină, a fost construit probabil pentru a adăposti și pentru a venera un mare număr de zei, intrați În panteonul hitit În ultima perioadă imperială. 3. PANTEONULTC "3. PANTEONUL" În limbile anatoliene „divinitatea” este indicată printr-un termen de același tip: În hitită șiu(na/i)-, derivat de la rădăcina indo-europeană *dð¶u(lat. deus, gr. theòs) care trimit la ideea de „lumină/cer”; În luviană
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
veche o familie formată din patru generații: un bunic, un tată, un fiu (zeul furtunii), nepoți. În alte cazuri sunt menționați doar cuplul, fii și/sau nepoții. Diviziunea În zeități masculine și feminine este formalizată de hitiți târziu, În epoca imperială, odată cu crearea așa-numiților kaluti, „cercuri” de divinități masculine și feminine plasate imediat după cele două divinități principale ale panteonului hurrit, Teșup și ¾epatxe "H~epat" (vezi exemplul referitor la Yazilikaya, camera A). Pentru noi Însă, definirea genului unei divinități
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În faza neolitică, atestată de picturile de la Çatal Hüyük și de ceramica descoperită la Hacilar; acestea mai apar și la sfârșitul mileniului al III-lea pe steagurile de la mormintele din Alaca Hüyük; se vor menține marginal și În perioada hitită imperială, după cum se poate observa de pe anumite inventare cultuale ale epocii lui Tut¿aliya al III/IV-lea, care descriu substituția simbolurilor aniconice ale zeului furtunii cu imagini ale taurului 3. Chiar și reprezentarea lui Șarruma de la Yazilikaya, ca un tăuraș
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
câteva excepții: panteonul documentat de așa-zisele liste pseudocanonice 1, prezente În textele sărbătorilor, Începând cu sărbătorile hitite vechi, cum ar fi cea a furtunii (CTH 631)2 și KI.LAM (CTH 627)3, și ajungând la cele din epoca imperială, cum ar fi sărbătoarea AN.TA¾.ȘUMSAR (CTH 625)1 sau sărbătoarea tunetului și a lunii (CTH 630)2. Panteonul din Hattușaș, delimitat astfel, a rămas totuși deschis, cel mai adesea din motive politice, În fața influențelor culturale externe, care au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În aceeași perioadă, În interiorul Anatxe "Anat"oliei, cetățile Își vor menține tradițiile religioase, care constau În cultul divinităților locale, În jurul cărora existau panteonuri minore. Aceste culte au rămas nealterate de-a lungul Întregii istorii hitite, chiar și atunci când, În epoca imperială, suveranii de la Hattușaș le-au Înglobat În programul marilor sărbători ale anotimpurilor, care erau celebrate, personal, de rege și de regină și/sau de principe În timpul unei călătorii cultuale (reală și/sau simbolică), În cursul căreia se ajungea În principalele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
toamnei a ceremoniei deschiderii și Închiderii a acelor pithoi, care conțineau grâul, cu care se pregătea pâinea pentru divinitățile sărbătorite. Exista probabil și o a treia sărbătoare legată de anotimpuri, celebrată iarna, cu ocazia Anului Nou (Archi, 1973). În epoca imperială, În timpul domniei lui Murșili al II-lea sau În primii ani ai lui Muwatalli, sărbătorile locale ale anotimpurilor au fost Înglobate În două mari sărbători de stat, cu o durată de câteva zile: sărbătoarea primăverii sau a plantei AN.TA¾
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
domeniul juridic (Fapte 22,3.28; Fil. 3,5; Rom. 11,1). Pe de altă parte, apartenența la religia iudaică Îi Împiedica pe cei În cauză să fie Înrolați În armată, să facă parte din elitele politice sau din serviciul imperial, unde li s-ar fi cerut să facă sacrificii Împăratului sau „geniului” său. Scutirea evreilor de serviciul militar și de sacrificiul adus Împăratului a constituit, Într-un prim moment, premisa unei soluții promițătoare. c) Spre deosebire de religia elenă, care trebuie reconstruită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
triburi și teritorii, religia romană este religia unei singure cetăți. Dar prin chiar „originea” ei, și deci nu prin influențe succesive, ea este o „religie sintetică”. Romanii erau foarte conștienți de această realitate, care i-a Îngăduit religiei republicane și imperiale să dezvolte tendințe atât de puternic universaliste În practica și În reflectările sale religioase. În perioada lor clasică, romanii au formulat caracteristicile fundamentale ale religiei lor folosind trei categorii: - Cultele patrius ritus; limba cultului este latina; semnul exterior caracteristic este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mod expres cetăților neromane să continue să Își practice cultele În vechea formă În care fuseseră celebrate Înainte de dobândirea cetățeniei romane (Festus, s.v. „municipalia sacra”). Cezarul În funcție este considerat drept faraon În Egipt, teritoriu care aparține sferei puterii sale imperiale, administrat de prefecții lui, și este considerat drept capul și obiectul religiei egiptene chiar și În sediile cultuale egiptene din Italia. În această sistematizare a religiilor, chiar și iudaismul a primit o situare precisă. În mod analog cu hotărârile luate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
regii, etnarhii și marii preoți evrei. Această serie Începe cu pactul pe care Roma Îl Încheiase odinioară cu Macabeii Împotriva ultimilor Seleucizi În 164-163 Î.Hr. (1 Mac. 8; 2 Mac. 11). Prin urmare, evreii erau scutiți și de cultul imperial. Ei se rugau În sinagogă pentru suverani și imperiu. Nu trebuie să ne trezească mirarea faptul că până și unii buni vechi romani l-au văzut În Yahweh pe propriul Jupiter (Varro, Antiquitates, I fr. 16, În Cardauns, 1976; cf.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tehnic al cercetătorilor moderni. Referirea la dreptul de asociere poate fi totuși echivocă; În pofida eficacității ei terminologice, expresia este doar un mijloc retoric, pentru că ea nu surprinde Îndeajuns situația specială În care se găsea ioudaismòs În orânduirea religioasă a epocii imperiale romane. e) În ciuda acestui sistem prudent, ca să nu spunem „tolerant”, au existat și la Roma supravegheri religioase și represiune, și nu numai, și nici măcar În special, Împotriva evreilor ori a creștinilor (Cancik și Cancik-Lindemaier, 1986). Și asociațiile religioase trebuiau notificate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religie culturală ce se exprimă prin venerarea imaginilor și prin sacrificiu” nu exclude faptul că - Începând deja din epoca regilor - s-au utilizat texte scrise pentru organizarea cultului și a divinației (imnuri, rugăciuni, ritualuri, cărți sibiline)2. Și În epoca imperială erau cunoscute culte fără imagini și cu simboluri aniconice ale zeilor; ele alimentează idealul romantic al unei religii primitive simple și pure sub regele Numa, care nu se slujea de edificii de cult costisitoare și era lipsită de imagini de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Flaccus; Ovidiu, Faste); poeți, istoriografi și filozofi (Gnaeus Nevius, Quintus Ennius, Titus Livius, Vergilius, Horațiu) dezvoltă o ambițioasă teologie a istoriei ce rămâne legată, prin intermediul anumitor rituri, de religia practicată efectiv (sărbătoarea Întemeierii cetății Romei; ludi saeculares; natales templorum; cultul imperial). Granițele dintre religia romană și tipul de religie Întemeiată, revelată, istorico-pozitivă nu sunt impermeabile. d) Caracterul specific al religiei romane se evidențiază și dintr-o confruntare cu religia iudaică. Amândouă au În comun o divinație mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
era celebrat În triumf, a consulului, a magistraților, vergile și securile, trâmbițele, cultul oficial, mantica și muzica. 3. Faptul de a fi adoptat cultele grecești În epoca preși protorepublicană a făcut posibilă Întemeierea unor noi culte pe parcursul perioadei elenistice și imperiale, când numeroase culte vechi fuseseră „uitate”: Asclepiosxe "Asclepios" din Epidaur, Mater Magnaxe "Mater Magna" de la Pessinus (Frigia), Venusxe "Venus" de la Erice (Sicilia), pentru a numi doar câteva dintre ele. Procesul istorico-religios devenit manifest În aceste enumerări e caracterizat de o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
falsificarea acestui fenomen schimbând evaluarea sau terminologia lui, ceea ce se Întâmplă de obicei când, de exemplu, se estimează că acceptarea cultului zeiței Mater Magnaxe "Mater Magna" ar reprezenta o ruptură cu religia republicană și Începutul decăderii orientale sau când epoca imperială este limitată la „sincretism” și este redusă la o fază de „supraviețuire” a cultelor clasice 1. 3. Mituri, misterii, filozofitc "3. Mituri, misterii, filozofi" a) Mituri Numeroase mituri grecești care Îl transferă pe cititorul modern În Ionia, Tesalia, Atica și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Iar Roma primordială a lui Evandruxe "Evandru" era Graia urbs din care, Împotriva oricărei aspectative, se putea spera să iasă prima cale a mântuirii 2. Din punctul de vedere al științei religiilor, În ceea ce privește religia practicată În epoca arhaică, elenistă sau imperială, este mai puțin important să știm cât de slab a fost firul continuității istorice prin care se ajunge la perioada miceniană a Italiei sau dacă tradiția a fost fixată numai În faza colonizării grecești În Italia: În cea de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]