11,415 matches
-
german din nou", a vizitat Maribor și o mare adunare a fost organizată de către localnicii germani în oraș. Imediat dupa ocupație, Germania nazistă a început expulzări în masă ale slovenilor la Statul Independent al Croației, Șerbiei, si mai târziu la lagărele de concentrare și de muncă în Germania. Scopul nazist a fost de a re-germaniza populația din Știria de Jos după război. Mulți sloveni patrioți au fost luați ostatici, iar unii au fost mai tarziu împușcați în închisorile din Maribor și
Maribor () [Corola-website/Science/297236_a_298565]
-
populația din Știria de Jos după război. Mulți sloveni patrioți au fost luați ostatici, iar unii au fost mai tarziu împușcați în închisorile din Maribor și Graz. Acest lucru a condus la rezistență organizată de partizani. Maribor a "găzduit" un lagăr german PoW din 1941 -1945 pentru multe trupe britanice. Orașul, un important centru industrial, cu industria de armament masivă, a fost bombardat sistematic de către aliați, în al Doilea Război Mondial. Restul populației vorbitoare de limba germană, cu excepția celor care au
Maribor () [Corola-website/Science/297236_a_298565]
-
etnice. Bratislava a fost declarată capitala Republicii Slovace pe 14 martie 1939, dar noul stat a căzut sub influența Germaniei. În 1941-1942 și 1944-1945, guvernul slovac i-a expulzat pe cei aproximativ de evrei din Bratislava, cei mai mulți fiind trimiși în lagăre de concentrare. Bratislava a fost bombardată de către Aliați, fiind ocupată de trupele germane în 1944 și cucerită de Armata Roșie pe 4 aprilie 1945. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, majoritatea germanilor din Bratislava au fost evacuați de
Bratislava () [Corola-website/Science/297232_a_298561]
-
fost anexate de Ungaria horthystă. Regimul NDH a fost condus de Ante Pavelić și de gruparea ultranaționalistă Ustaše. Regimul a introdus legi antisemite și a efectuat o campanie de purificare etnică și genocid împotriva sârbilor și romilor din NDH, înființând lagăre de concentrare ca cele de la Jasenovac și Stara Gradiška. Se estimează că dintre cei 39.000 de evrei din țară, au supraviețuit doar 9.000; restul au fost uciși sau deportați în Germania, atât de autoritățile locale, cât și de
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
al PCR, devenind lider al "facțiunii din închisori" a partidului (termenul face distincția dintre comuniștii încarcerați în țară și cei aflați în exil în Uniunea Sovietică - "facțiunea moscovită"). Dat fiind statutul său de lider comunist de frunte, este transferat în lagărul de la Târgu Jiu în timpul regimului lui Ion Antonescu, aici petrecându-și cea mai mare parte a detenției în timpul celui de-al doilea război mondial. Închis în aceeași celulă cu Nicolae Ceaușescu, devine mentorul politic al acestuia din urmă. În august
Gheorghe Gheorghiu-Dej () [Corola-website/Science/297341_a_298670]
-
a câștiga simpatia populară. Până la moartea lui Stalin din 1953, Gheorghiu-Dej nu a schimbat cu nimic linia de represiune politică insuflată de la Moscova, represiune care viza întreaga societate românească. (În România fusese instaurat un regim penitenciar asemănător Gulagului sovietic, principalul lagăr fiind cel al Canalului, înființarea cărui fusese personal sugerată de Stalin). Pentru consolidarea puterii sale, Dej nu s-a dat în lături să elimine și lideri de etnie română, instigând la eliminarea fizică a lui Ștefan Foriș (1946) și la
Gheorghe Gheorghiu-Dej () [Corola-website/Science/297341_a_298670]
-
1941, generalul Rădescu îi trimite o scrisoare reprezentantului Germaniei la București, baronul Manfred von Killinger, ca răspuns la un discurs ostil ținut de acesta la Sala „Aro”. Ca urmare a acestei scrisori, la 22 oct. 1941 generalul este trimis în lagărul de la Tg. Jiu, unde va rămâne până la 29 sept. 1942. După revenirea în Capitală, generalul Nicolae Rădescu ține legături tot mai strânse cu o serie de personalități politice (Iuliu Maniu, Dinu Brătianu, Barbu Știrbey etc.), fiind adeptul încheierii cât mai
Nicolae Rădescu () [Corola-website/Science/297344_a_298673]
-
a fost introdusă colectivizarea forțată a gospodăriilor țărănești, fiind combinate în cooperative agricole. Țăranii care dețineau suprafețe mari și medii erau calificați drept "chiaburi", dușmani ai poporului și exploatatori. Pământurile le-au fost confiscate, iar aceștia au fost trimiși în lagăre de muncă din Siberia. A urmat un colaps temporar al agriculturii. În Ucraina au murit 4 milioane de oameni din cauza foametei. În 1932, realismul socialist s-a impus în toată cultură, în literatura și arta pentru a-i instrui pe
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
Stalin a eliminat elită militară, 35 000 de ofițeri fiind arestați și 30 000 fiind executați. Persoane de alte etnii au fost victime ale persecuției staliniste. Republică Germană de pe Volga fiind desființată în 1941, locuitorii acesteia au fost trimiși în lagăre de muncă. Membrii de partid importanți au fost judecați în trei mari procese publice, sub acuzația de contrarevoluționari. Dintre membrii Comitetului Central al partidului, aleși în 1934, 2/3 nu au supraviețuit anilor 1937-1938. Până la sfârșitul epurării din 1939, toata
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
în toată regiunea Europei estice, aflați în alianță cu antifasciștii non-socialiști. Singurele excepții au fost Grecia și Iugoslavia. În 1949 s-a format Germania de Est ce va rămâne în sfera sovietică. În 1946, Stalin a dezvoltat teoria celor două "lagăre", despre diferențele dintre lumea comunistă și lumea capitalista, căreia SUA îi răspunde în 1947 prin conceptul paralel de Război Rece. Relația dintre cei doi foști aliați s-a înrăutățit rapid și a atins apogeul în timpul blocadei sovietice a Berlinului din
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
dintre cele două puteri, în 1963 a avut loc o ultimă tentativă de reconciliere care nu s-a mai produs după ce din iulie 1963, ruptura dintre cele două puteri a fost definitivă. Apare astfel un nou pol de putere în lagărul comunist, China având că aliați Albania, Coreea de Nord, Vietnamul de Nord, și partidele comuniste din Indonezia, Japonia, Laos , Malaezia, Thailanda, Vietnamul de Sud și Nouă Zeelandă. În anii 60', pe plan mondial, a apărut un val de contestări, mai întâi în
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
cheltuiesc un capital de energie și de atenție cu care alții pot ceti un volum. Aici unde totul se aranjează «în șoaptă» eu rămîn vecinic absent“. Ambianța războiului va intra, de asemenea, în roman. În 1918 va fi eliberat din lagărul german, revenind la București. Încă din anul 1920 participă la ședințele cenaclului "Sburătorul" condus de Eugen Lovinescu, iar în revista omonimă publică primele poezii. Furtunosul gazetar de stânga, N. D. Cocea e modelul său spiritual. Acesta va fi prototipul viitorului
Camil Petrescu () [Corola-website/Science/297554_a_298883]
-
de 72 de ani. În perioada interbelică, Zaharia Stancu a trecut de la orientarea gândiristă la socialismul militant. În război a avut o atitudine vehement antifascistă, accentuată spre finele conflictului, fapt pentru care a petrecut un scurt timp de detenție în lagărul de la Târgu-Jiu. A fost acuzat de catre unii critici (Ion Coja) că a manifestat o atitudine antifascistă din oportunism. În 1945, Zaharia Stancu a publicat "Zile de lagăr", în care istorisește momentele petrecute în lagărul din Târgu-Jiu (1942-1943). Pentru simpatiile sale
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
finele conflictului, fapt pentru care a petrecut un scurt timp de detenție în lagărul de la Târgu-Jiu. A fost acuzat de catre unii critici (Ion Coja) că a manifestat o atitudine antifascistă din oportunism. În 1945, Zaharia Stancu a publicat "Zile de lagăr", în care istorisește momentele petrecute în lagărul din Târgu-Jiu (1942-1943). Pentru simpatiile sale de stânga, publicistul a fost internat alături de alții, precum Victor Eftimiu, Mihai Ralea, Ion-Gheorghe Maurer, Zaharia Boilă. Printre altele, în volum, el a relatat faptele de glorie
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
un scurt timp de detenție în lagărul de la Târgu-Jiu. A fost acuzat de catre unii critici (Ion Coja) că a manifestat o atitudine antifascistă din oportunism. În 1945, Zaharia Stancu a publicat "Zile de lagăr", în care istorisește momentele petrecute în lagărul din Târgu-Jiu (1942-1943). Pentru simpatiile sale de stânga, publicistul a fost internat alături de alții, precum Victor Eftimiu, Mihai Ralea, Ion-Gheorghe Maurer, Zaharia Boilă. Printre altele, în volum, el a relatat faptele de glorie care l-au apropiat de mișcarea comunistă
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
Boilă. Printre altele, în volum, el a relatat faptele de glorie care l-au apropiat de mișcarea comunistă. În anii 1930, lăudase activitatea ministrului de Externe Nicolae Titulescu, promotorul destinderii relațiilor româno-sovietice. Ion Coja descrie situația astfel: „în «Zile de lagăr», Zaharia Stancu, acest profitor al diferitelor regimuri (culminând cu parvenirea totală din perioada comunistă), care nu a luptat pe front nici măcar o zi, își permite, tocmai pentru a scuipa lăturile de pe trecutul său duplicitar și a se curăța de mizeria
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
Ion Pillat, un adevărat eveniment literar. 1937 - Împreună cu Constantin Clonaru editează cotidianul "Lumea Românească", apărut până în 1940. Ziar de stânga (Geo Bogza publică reportaje de pe fronturile din Spania), polemizează cu Stelian Popescu de la "Universul", ziar fascizant. 1943 - Este internat în lagărul de la Târgu-Jiu, de unde impresii cristalizate în volumul "Zile de lagăr". 1946 - Este numit director al Teatrului Național din București. 1948 - Apare romanul "Desculț", a cărui redactare începuse cu un an în urmă, sub forma memorialistică directă, și tiparită, în serial
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
editează cotidianul "Lumea Românească", apărut până în 1940. Ziar de stânga (Geo Bogza publică reportaje de pe fronturile din Spania), polemizează cu Stelian Popescu de la "Universul", ziar fascizant. 1943 - Este internat în lagărul de la Târgu-Jiu, de unde impresii cristalizate în volumul "Zile de lagăr". 1946 - Este numit director al Teatrului Național din București. 1948 - Apare romanul "Desculț", a cărui redactare începuse cu un an în urmă, sub forma memorialistică directă, și tiparită, în serial, în săptămânalul "Contemporanul". Până în 1988 apăruseră peste 20 de ediții
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
București și a fost toată viața chirurg ortoped la Sanatoriul din Năvodari). A scris la început texte reprobabile din punct de vedere moral, deoarece spera să-și ajute familia cedând astfel. Romanele "Pasărea furtunii" și "Drum fără pulbere", ultimul glorificând lagărele de muncă forțată de la construcția Canalului Dunăre-Marea Neagră, George Pruteanu caracteriza în 2002 "Drum fără pulbere" drept un roman „execrabil din punct de vedere moral”, amintindu-și că, cu șapte ani în urmă, scriitorul îi mărturisea că „îmi vine să
Petru Dumitriu () [Corola-website/Science/297579_a_298908]
-
un mandat provizoriu care se termină în 1918, când România semnează pacea cu Puterile Centrale, și, ca militar în rezervă, devine editorul broșurii propagandistice regionale, "România". I s-au alăturat Tudor Arghezi și Topîrceanu (care tocmai fusese eliberat dintr-un lagăr de concentrare din Bulgaria), fondând împreună , la Iasi, revista "Însemnări Literare". În decembrie însă, revista își anunță încetarea apariției. „Noi, cei de la "Însemnări literare", reintrăm în curentul ei cu modestele noastre mijloace.” Sadoveanu se stabilește în cartierul Copou din Iași
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
noiembrie 1956, fiind judecat în lotul care îi purta numele. Prin sentința nr. 481 din 1 aprilie 1957 a Tribunalului Militar București a fost condamnat la 5 ani închisoare corecțională pe care a executat-o la Jilava, Gherla și în lagărele de muncă Periprava, Stoenești și Salcia. A fost eliberat, după executarea sentinței, însă prin decizia Ministerului Afacerilor Interne Nr 16264/1961 i s-a fixat domiciliu obligatoriu pe o durată de doi ani în localitatea Rubla (azi Valea Călmățuiului din
Alexandru Ivasiuc () [Corola-website/Science/297628_a_298957]
-
îi încredințează lui Țuțea funcția de secretar general la Ministerul Economiei Naționale și, în această calitate, face parte din diverse delegații care au purtat negocieri economice la Berlin și la Moscova. După Rebeliunea legionară este deținut pentru scurtă vreme în Lagărul de la Târgu Jiu, după care este eliberat și repus în funcție După 23 august 1944, continuă să lucreze în același minister, la Direcția Încurajării Exportului, apoi funcționar în Direcția Studii și Documentare, pentru ca în final să lucreze în Direcția Acorduri
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
membru cu drepturi depline: "adevărul este că, oficial, am devenit membru al organizației legionare imediat după 6 septembrie 1940", spunea Țuțea în 25 mai 1957. În scurt timp, a fost numit, în mod excepțional, șef de cuib: După eliberarea din Lagărul de la Târgu Jiu, își reia serviciul, rămânând totuși în atenția Siguranței. În 31 iulie 1943 Grupa I din Corpul Detectivilor era informată printr-o notă informativă că Țuțea desfășoară în cadrul ministerului o "vie activitate legionară" și, ca atare, dispune verificarea
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
fost finalmente învinși când forțele sovietice și-au reluat invazia în 1945. În timpul războiului, aproximativ 6 milioane de cetățeni polonezi au fost omorâți de germani și peste 2,5 milioane au fost deportați în Germania, pentru muncă forțată, sau în lagăre de exterminare precum Auschwitz-Birkenau. Între 1941-1943 naționaliștii ucrainieni au omorât mai mult de 100.000 de polonezi în Galiția și Volânia. Aproximativ 500.000 de cetățeni polonezi au fost deportați în Uniunea Sovietică, mulți în gulaguri. Guvernul sovietic a insistat
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
satisface stagiul militar la Brăila. Pe 25 noiembrie 1915 se căsătorește cu Elena Margareta Fotino. În ianuarie 1916 pleacă în Germania, împreună cu soția, pentru continuarea studiilor. Intrarea României în război, în luna august 1916, îl surprinde acolo. Este închis în lagărul de prizonieri de la Celle-Schloss, Hanovra, de unde va fi eliberat în august 1917. Primul său fiu, Radu, se naște în lagăr, la începutul anului 1917. Al doilea fiu, Răzvan, i se naște în luna iunie a anului 1918. În anul 1919
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]