11,805 matches
-
Timișoara, iar această concurență nu le poate fi decât de folos. După cum poate fi de folos culturii în general. Îmi amintesc că am participat o dată, cu mai mulți ani în urmă, la un extraordinar festival de poezie la Cordoba și mirându-mă eu de fastul și anvergura manifestărilor, am întrebat cum de Primăria investește atât de mult în cultură și mi s-a spus că secretul este dorința orașului de a deveni capitală culturală europeană. A.B.Pentru că vorbim de capitală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să funcționeze, totuși, cum ar fi criteriu, principiu, normă, canon, model, acolo însăși noțiunea de critică literară este luată în deșert. Și dusă într-acolo. În deșert. În fine, în ce-i privește pe mulți scriitori români, pe mine mă miră două lucruri: teama lor (ca și atavică!) de ruși (revine mereu în discuțiile cu ei, mi-o mărturisesc) și spaima ca nu care cumva nu vor nimeri în vreo istorie a literaturii române, din cele multe deja, anunțate cu trâmbițe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cu ea. Avem din păcate atât de puțin timp încât nu ne mai rămâne nici măcar atât ca să ne mai gândim și la el; probabil acesta este și motivul pentru care la un moment dat ne uităm în oglindă și ne mirăm cine ne poartă hainele, cine e acel străin, bătrân, urât care se uită posomorât din oglindă la noi. A.B.Vă mai aduceți aminte cam de când ne cunoaștem? De la ultimul nostru dialog; au trecut dacă-mi amintesc bine cel puțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să facă. Se ocupă oare cineva de cei care pleacă în masă la muncă, în străinătate ? Le spune oare cineva ce au de făcut, că sunt niște reguli și niște legi pe care trebuie să le respecte?! Și ne mai mirăm că suntem zilnic pe pagina de scandal a presei occidentale! A.B.Ce prietenii literare vă leagă și astăzi? Ați atins un punct nevralgic: după mine, prieteniile se cultivă, nu se discută în public (ar aduce a bârfă). Sunt ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
lipsesc însă, printre altele, și istoricii, sociologii, criticii literari dispuși să se înhame la un astfel de studiu de anvergură. Într-un moment când se disprețuiește (material. financiar, dar și în alte privințe) efortul intelectual, creator ce să ne mai mirăm că nu avem (și nu vom avea multă vreme de aici înainte) instrumentele adecvate de "măsurare" a valorilor trecutului / prezentului! Ne mulțumim așadar, vai, să tot vorbim după ureche și mai ales după interese partizane. A.B.Domnule profesor, continuând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
câteva minute. E trimisul studentului barman. E curios cum dau ei astfel de știri; domnul N. Cornățeanu, profesor În România, 37 de ani; doamna Elena Cornățeanu, casnică, 28 de ani și Sandra 7 ani, aici la noi În Blyteville. Mă mir că nu a dat Înălțimea și greutatea ca la box. Urmează apoi o serie de informații asupra țării noastre, scotând În relief ceea ce i s-a părut că e mai deosebit de viața lor. Astfel: viața țăranilor, alimentația, Îmbrăcămintea, Încălțămintea, credința
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
vacanță, aici e plin de studenți și studente. Departamentul de economie agrară figurează printre cele mai bune din SUA. Decanul facultății, auzind că suntem români, cheamă urgent o studentă din Ungaria și ne invită să discutăm În limba maternă. Se miră, auzind de imensa diferență ce e Între limbile noastre. Pe lângă departamentul economiei agrare funcționează fundația Gianini. Comerciant bogat, Gianini a creat cu averea sa această fundație, cu rolul de a studia și a contribui la Înbunătățirea vieții economice a fermierilor
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
avute cu colonelul Nemeș, a aflat că se va folosi o altă metodă, excluzând bătăile, pe care le-o va comunica în curând. În septembrie 1951 Avădanei a oprit bătăile, continuând doar cu strângerea de informații. Țurcanu s-a arătat mirat la sosirea în Gherla că torturile continuă, întrucât la Pitești a stat de vorbă cu o persoană sus-pusă care i-a spus că acțiunea nu mai este bine văzută de regim, în urma unui caz de la Canal despre care se auzise
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
trecând și ei prin acțiunea de la Pitești și Gherla. A fost ținut trei luni la Securitatea din Cluj, apoi, din februarie 1950, la penitenciarul din localitate, unde a stat cu lotul de la Drept: Silviu Suciu, Inocențiu Glodeanu, Ioan Săbăciag, Vasile Mira, care avea să treacă și el pe la Pitești. Procesul lotului său s-a judecat prin noiembrie 1950, Nagy fiind condamnat la 3 ani de închisoare și trimis la Pitești în februarie 1951. A stat într-o cameră cu DezmØri, găsindu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
după calculele noastre, acesta se situează în jurul cifrei de 50. Totuși, întrucât nu se cunosc destinele multora dintre cei care au trecut prin Pitești, Gherla și Canal, marja de eroare este destul de mare și, considerând duritatea bătăilor, nu ne-ar mira ca cifra reală să depășească cu mult 60 de morți. Sunt cunoscute în Pitești morțile lui Cornel Niță, Alexandru Bogdanovici, Gheorghe Șerban, Gheorghe Vătășoiu, Eugen Gavrilescu, Ion Pintilie, Mihai Iosub, Chirică Balanișcu, Paul Limberea, Ion Turtureanu și Ion Grigoraș, iar
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ceva normal, ceva la care aveam acces în modul cel mai firesc. M-am trezit ca de obicei, întinzându-mi oasele până la... trosnirea lor completă, cu gălbenușul ce nu se grăbea a fi înghițit, în obișnuita stare de platitudine matinală, mirându-mă chiar că nu trăiesc extazul... Relatând visul, încep să-mi pun întrebări asupra semnificațiilor, mai ales că eu cred în trăirile avute atât în stare de veghe, cât și în cea de somn. Ce să semnifice, pentru mine, visul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
jocul meu și să participi activ la formularea răspunsului. - Nu prea-ți înțeleg jocul vorbelor, dar... mă prind! - E simplu de tot! Vom încerca metoda lui Socrate! - ?!?!?! - Renunță la mimica asta caraghioasă, că mă pufnește râsul! Și nu te mai mira atâta, că o să vezi imediat despre ce este vorba! Acum, spune-mi: înainte vreme ai simțit ceva deosebit în palme când le țineai întinse? - Nu, sigur că nu! - Dar după Realizare? - Păi, am simțit vibrațiile! Le-am simțit ca lumea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
am ajuns, cred, cu 20 de minute mai târziu, cu fratele meu mai mic în Piața Unirii. Solcanu era deja la balcon și testa microfoanele, deși balconul nu fusese niciodată dotat cu microfoane, balconul Hotelului Traian, construit de Eiffel. MĂ mir și acum cum de-a ajuns Solcanu acolo. Mister total ! În sfârșit, nu vreau să zic nimic, că n-am dovezi în niciun sens. Și Solcanu a ieșit după mine și a zis : „Ce putem face ? SĂ trimitem jandarmii să
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
au primit și mai puțini bani decât ar fi avut dreptul. Zic dreptul și nu nevoie, pentru că niciodată sănĂtatea sau educația n-au fost subvenționate măcar la nivelul hotărât prin lege. Și atunci, cu furtișaguri de acest fel, de ce ne mirăm că lumea a ajuns să deteste clasa politică ? ! V.A. : Doamna Mungiu-Pippidi, în ce moment tema anti‑ comunistă a părĂsit prioritatea opoziției politice și a fost înlocuită de cea a anticorupției ? A.M.P. : Eu am fost un critic mai vechi
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
nu poate dobândi mai bine conștiința propriei sale „istorii” și a propriului său destin decât studiind (inteligent!) religiile. Cred că noi, istoricii religiilor, am abdicat până astăzi tocmai de la această datorie de umanism. Dar sunt atâtea lucruri de spus2... Mă mir foarte mult că scrisoarea de la Lund nu a ajuns. Urmând sfaturile dvs., îi scriu decanului prin același curier, sugerând ca dată a conferințelor mele 20-30 noiembrie șsubl. S.W.ț. În octombrie mă voi afla la Roma, unde țin un
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Insula lui Euthanasius, pp. 216-231. VIItc "VII" 1. Erik Holger Arbman (n. 1904): arheolog, profesor de istorie antică și arheologie medievală la Universitatea din Lund începând cu 1945. Schweden und das karolingische Reich, 1937; Birka I, die Gräber, 1940-1943. „Mă mir că nu ați primit încă o invitație oficială din partea universității, dar am semnat de multă vreme invitația, chiar dacă nu am putut controla adresa dată de expeditor. Sper că mă veți ierta și voi face să vă parvină o altă invitație
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
-și parcurge romanele publicate, a fost frapat de o situație de care nu fusese conștient. Toate momentele dramatice din povestirile sale - crimă, moarte, vedenii, dar și declarații de iubire - au loc de cele mai multe ori pe o scară. El însuși se miră de această simbolistică constant recurentă. Dar își amintește că în copilărie avea adesea coșmaruri, în care elementul principal îl constituia faptul că era urmărit pe o scară. Poate că, spune el, la rândul său, dobândise această spaimă față de trepte de la
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
stăteau sub pat. Erau cei pedepsiți. N-aveau voie să iasă de acolo și mîncau cu gura direct din gamelă. Alți doi stăteau mereu cu mîinile-n sus, "în poziție". Unul, Nedelcu, înnebunise. Am văzut cum l-au bătut zilnic. Mă mir și astăzi cum a putut un om să suporte atîta bătaie". În timpul bătăilor, gardienii nu interveneau. Cînd veneau inspecții, cei cu vînătăi erau băgați sub pat. L-a văzut și pe Nicolski (comandantul Securității) care, după Revoluție, declara la televizor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de Călărași. Vor forma o localitate nouă, Olaru, cu un număr de 806 familii de deportați: preoți, învățători, agricultori, ingineri. Celor din zonă li s-a comunicat că vor veni coreenii (războiul din Coreea era în plină desfășurare), s-au mirat că sînt români, dar pentru localnici tot coreeni au rămas. Cîteva amănunte despre localizarea deportaților aflăm de la Gavrilescu: Într-un lan de grîu, am găsit un țăruș, cioplit pe o parte, pe care era numărul 183. Acolo a fost casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
din Stîncești. Va fi arestat pe drumul către nunta surorii sale de către Lungu, țigan, în octombrie 1949. "M-a anchetat, povestește Vasile Maluș, Ruchenștain, înlocuit din cînd în cînd de Feller și de Segal. Aceste nume nu trebuie să ne mire. Evreii ocupau atunci mai toate posturile de conducere din oraș. Ei stăpîneau Securitatea, Miliția, sovromurile, ei erau directori și șefi". Deși nu i-au găsit nici o vină, este condamnat la 3 ani de închisoare și doi ani de degradare civică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
luptătoare a omului. Și să ne purtăm ca prinții, să fim desăvîrșiți, să ne îndumnezeim. Să vedem în creștinism rețeta perfectei fericiri. Și totodată doctrina torturării ființei de către un Creator hotărît să ne vindece de ale lumii. Să ne mai mirăm de Kierkegaard și de Chesterton că din paradox fac temeiul filosofiei lor?" Dintre toate important e eroismul, mai exact posibilitatea pentru om de a suferi, a vibra, a se zbuciuma. Morala nouă e acoperămîntul multiculturalismului fluturat de globalismul zilelor noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
externe și acolo avea posturi Securitatea: "La extern, adică după ce nu mai poți să servești, ceri și te trimite peste graniță, undeva, îți pierzi urma. Era întotdeauna o ieșire bună, să știți. Un avantaj. Eu alesesem meseria proastă. Nu mă mir, vă explic așa, că știu că n-ați întîlnit. Pe mine m-ar fi bucurat dacă mai găseați două-trei cazuri ca mine. Pe mine m-ar fi bucurat, că poate cazul altuia nu era ca al meu. Vedeți dumneavoastră, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
O a doua rațiune a prudenței venea din faptul că foarte puțini români au arătat de bunăvoie entuziasm pentru PCR, înainte de ascensiunea sa la putere, prin comparație cu unii membri ai minorităților etnice. În consecință, n-ar trebui să ne mirăm că numeroși deținători ai posturilor superioare din DGSP proveneau din două categorii: membri ai minorităților etnice și muncitori necalificați. În pofida a ceea ce susțin ultranaționaliștii, numărul celor proveniți din minoritățile etnice, deși disproporționat, nu pare să fie excesiv. Trebuie subliniat pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de rîmă tăiată cu sapa. La sfîrșitul acelei ședințe tensionate, după atîtea și atîtea eforturi, locotenentul-major de securitate Constantin Voicu tot nu mă vindecase de amnezie; nici unul dintre noi nu aflase ce făcusem dușmănos. În timp ce eu am rămas să mă mir că o activitate atît de temeinic desfășurată putea să fie așa de stearpă, anchetatorul s-a așezat la birou și a compus un proces-verbal din care reieșea limpede că arestatul refuză să colaboreze cu organul de anchetă și că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
umble îmbrăcat în zdrențe. Ignorînd privațiunile, acestea își încetau existența. Cînd prietenii săi zăceau ca niște obiecte abandonate, mortificați după ziua de muncă, Sandu Zub găsea energia necesară să le repare o haină ruptă sau să le încropească din te miri ce cîrpe o pereche de mănuși. Avea mînă modelată de bibliotecă, prin contactul permanent cu foile de carte; degetele lungi și nervoase învîrteau acul improvizat, de parcă ar fi ținut între ele nu o sîrmă grosolană, ci pana de caligraf a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]