11,487 matches
-
o mai mică măsură în celelalte orașe din zona agricolă. Îndeosebi negustorii care nu-și aveau prăvăliile în centrul orașelor cultivau, în cea mai mare parte a lor, un lot de pământ din moșia orașului și aveau și vite. În moșia orașului Bârlad, de pildă, se afla în 1856 o „hliză a neguțitorilor”, adică o porțiune de moșie cultivată de negustori. Este foarte probabil chiar ca unii negustori, și anume cei ce-și transportau mărfurile cu propriile lor vite, să fi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în centrul orașelor cultivau, în cea mai mare parte a lor, un lot de pământ din moșia orașului și aveau și vite. În moșia orașului Bârlad, de pildă, se afla în 1856 o „hliză a neguțitorilor”, adică o porțiune de moșie cultivată de negustori. Este foarte probabil chiar ca unii negustori, și anume cei ce-și transportau mărfurile cu propriile lor vite, să fi cultivat pământ nu numai pentru hrana familiilor lor, ci și pentru furaje. Dar, ca și meșteșugarii, ei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
proces îndelungat, care nu s-a încheiat nici în acea epocă și nici în deceniile ulterioare. El făcuse însă la mijlocul secolului al XIX-lea progrese evidente. În orașul Bacău, de pildă, la 1859-1860 se aflau 677 familii de cultivatori. În moșia orașului însă, aveau loc de hrană numai 425 de locuitori. Ca și în cazul meșteșugarilor, și la starea social-fiscală a negustorilor trebuie făcută o distincție între calfe și patentari. Cei dintâi erau, în marea lor majoritate, salariații celor din urmă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
orașe apare ca un fenomen social real și confirmat. Situația materială precară a birnicilor rezultă din îndeletnicirile lor. O parte dintre ei, îndeosebi cei statorniciți de mai multă vreme în orașe sau originari acolo, practicau agricultura și creșterea vitelor pe moșiile orașelor. Mulți însă se ocupau cu cărăușia, harabagilâcul, erau argați, zilieri ș.a.m.d. Am văzut mai sus cum toți cei 61 de birnici strămutați în despărțirea a III-a a orașului Iași, între 1845-1851, au fost angajați ca argați
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Iași, referindu-se în 1833 la unii negustori, arată că deși primiseră „numiri de boieri... nu se leapădă de cea întâi a lor ființă”. Casierul din 1855 al Cămării ocnelor fusese funcționar al isprăvniciei, făcuse avere, „de dânsul câștigată, în moșii și binale”, iar pentru slujbele aduse statului i se conferise rangul boieresc de sulger, rang pe care-1 arbora demonstrativ și de pe urma căruia trăgea foloase; în cele din urmă, el a ajuns însă, ca reprezentant al târgoveților, membru și președinte al
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
invoca măreția de altădată a țării, când „crai aveam români de neam”: Mircea, Mihai Vodă Viteazul; „că sântem din vechii romani”. Cantacuzinii (Pârvu, Mihai și Răducanu) s-au arătat către ruși „cu mare credință și ajutor”; au dat grâul de pe moșiile lor, cară de oaste cu vite, au format detașamente de voluntari și un regiment național de husari. Numai moldovenii au atins numărul de 12.000 de voluntari trimiși în armata rusă. Se cunoaște rolul pe care l-au jucat detașamentele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în cele trei direcții aveau un contur propriu relativ bine închegat. În ajunul izbucnirii revoluției din 1848, emigrația polonă în Principatele Române era numeroasă și puternic ancorată. Zeci de preceptori, zeci de medici, mecanici și meșteșugari, arendași și administratori de moșii, negustori etc., erau răspândiți pe întreg teritoriul românesc, îndeosebi în stânga Milcovului, unde formaseră mari grupări la Iași, Botoșani, Mihăileni ș.a. și-și găsiseră adăpost la moșiile Cantacuzineștilor și Moruzeștilor, la cele ale lui Vasile Sturdza, D. Rallet etc. Ajuns în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ancorată. Zeci de preceptori, zeci de medici, mecanici și meșteșugari, arendași și administratori de moșii, negustori etc., erau răspândiți pe întreg teritoriul românesc, îndeosebi în stânga Milcovului, unde formaseră mari grupări la Iași, Botoșani, Mihăileni ș.a. și-și găsiseră adăpost la moșiile Cantacuzineștilor și Moruzeștilor, la cele ale lui Vasile Sturdza, D. Rallet etc. Ajuns în Moldova în 1846, Anton Wasniewski constata că, „în anii din urmă, chiar și polonii emigrați caută în număr mare aici adăpostul”. Numărul emigraților polonezi în Principatele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acelei epoci ne-au transmis, de regulă, date sub cifrele reale, ceea ce este valabil, într-o și mai mare măsură, pentru înregistrarea unor refugiați politici. La Iași, de pildă, au fost găsiți 94 de polonezi, în vreme ce numai la o singură moșie a Moruzeștilor fuseseră descoperiți 150 de polonezi. La 27 decembrie 1847, însuși consulul Austriei la Iași, Eisenbach, a pornit prin țară în căutarea polonezilor. Patrusprezece zile mai târziu, în raportul înaintat lui Metternich, el nota că în Bucovina domnea liniștea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
prin faptul că aici, în țară, se află o mulțime de suspecți de naționalitate poloneză sub nume false, care, sub pretextul în aparență de afaceri întreprinse, urmăresc scopurile lor revoluționare [...]. Asemenea indivizi se află pe la cârciumile de pe lîngă frontieră, pe la moșiile boierilor Cantacuzino, Canta, Mavrocordat, Moruzi, Lățescu și Bașotă”. Eisenbach a izbutit să alcătuiască o listă a polonezilor suspecți, pe care intenționa s-o remită domnitorului și să-i „aducă aminte de promisiunea dată pentru îndepărtarea acestor indivizi din Moldova”. La
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
regiunea Grozești, trecând la acțiuni concrete. În urma cercetărilor întreprinse de autoritățile moldovene, Mihail Sturdza a alcătuit, în octombrie 1848, un raport, din care rezultă că polonezii formaseră două detașamente armate: unul la Grozești (sub conducerea lui Gratowski) și altul la moșia lui Aslan, că polonezii au cooperat cu frații lui D. Cantacuzino, Leon și Gheorghe, sprijiniți de fiul consulului rus, și de însuși consulul (Kotzebue), acuzație dovedită ulterior ca neîntemeiată. Ancheta întreprinsă de o comisie rusă aducea câteva elemente noi, între
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
organiza o legiune moldoveană compusă dintr-un batalion de infanterie (500 de oameni) și două divizioane de cavalerie (a câte 240 de oameni). Aceste planuri, după cum se știe, n-au fost integral traduse în viață. Izvoarele ruse indică formarea, pe moșiile lui D. Cantacuzino, sub comanda generală a lui Filanowicz și cea directă a lui A. Gratowski și K. Goliteli (în realitate Holzel, zis și Manikowski), a unui detașament de 60 de oameni. Ocupația țaristă a Moldovei a împiedicat acțiunea. Detașamentul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lipiți” de Cantacuzini, în afara celor 75 de oameni aduși din Bucovina „cu numi de lucrători”, care, în realitate, erau complotiști. Comisarul mai adăuga un element interesant, și anume că întreaga acțiune concentrată în acea regiune era dirijată din trei puncte: moșia Bălțătești, casa banului Măstăcan din Tg. Neamț și mănăstirea Neamț, unde fusese „mai înainte statornicit” M. Kogălniceanu și unde veneau „necurmat feliuri de musafiri necunoscuți”. Nu cunoaștem nici o informație de natură să ne confirme o legătură nemijlocită între M. Kogălniceanu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
suprastructura și arareori bazele edificiului social. Se cuvine să subliniem prețuirea și rolul hotărâtor pe care A. D. Xenopol le-a acordat țărănimii, în care vedea temelia patriei. Referindu-se la cei doi ani (1851-1853) pe care i-a petrecut la moșia Filipeni (Bacău) a lui Iordache Roset, A. D. Xenopol a notat că „aci se dezvoltă în mine iubirea vieței de țară și plecarea pentru țărani [...]”, adăugând că studiile sale economice și istorice i-au adâncit compasiunea, dezvăluindu-i pe de-a-ntregul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
formă și metodă. Nobilimea rusă a fost motorul și principalul beneficiar al acestei politici, diferențele de poziție din sânul ei decurgând din opțiunile de prioritate a direcțiilor de acțiune: spre Marea Baltică sau spre Marea Neagră, în funcție de forța celor ce posedau întinse moșii la una sau alta dintre extremități. Burghezia, fără pondere politică, urma docilă gruparea nobiliară, mai aproape de interesele sale și întotdeauna decizia țarului, către care, din când în când, îndrepta cereri prea supuse. Diferite curente politice, animate de nobili și intelectuali
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
i s-a opus Nesselrode, care a recomandat abjurarea grecilor și nedeteriorarea relațiilor cu Turcia și monarhiile Europei. Celor două poziți le corespundeau două grupări nobiliare ruseștii: a) mulți curteni, cu funcții în armată, în administrație etc., posesori de mari moșii în sudul Rusiei, deci interesați în asigurarea dezvoltării comerțului pe Marea Neagră. Este vorba de M. S. Voronțov, V. P. Cociubei (prieten al țarului), A. I. Cernîșev (ministru de Război), G. A. Strogonov (ambasador la Constantinopol), la care se adăugau P. D.
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Constantinopol), la care se adăugau P. D. Kiselev și generalii Zakrevski și A. P. Ermolov; b) poziția ostilă grecilor era cea a noii nobilimii de „mundir”, arakeceeviștii și baronii nemți: I. I. Dibici, E. F. Kankrin, P. A. Kleinmichel, A. H. Benkendorf. Moșiile lor erau situate în nord-vestul Rusiei; ei erau luterani, legați de nemți și de comerțul baltic. Țarul Alexandru I, unul din stâlpii Sfintei Alianțe, aflat încă sub umbrela de idei legitimiste metternichiene, nu putea trece de partea răzvrătiților împotriva sultanului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și asupra necesității abolirii ei. Regulamentul organic impus Principatelor de ruși a adus o primă mare mutație în definirea relației țăranilor cu stăpînii pământurilor: boierii au fost desemnați ca proprietari ai pămînturilor, iar drepturile țăranilor limitate la două treimi din moșie. Acest drept de folosință a moșiei de către țărani era însoțit de un impozit ce trebuia vărsat la Stat și de zile de lucru datorate stăpînului, fixate la 12 pe an. Practic, acestea erau mult mai numeroase, atingînd 42 de zile
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
organic impus Principatelor de ruși a adus o primă mare mutație în definirea relației țăranilor cu stăpînii pământurilor: boierii au fost desemnați ca proprietari ai pămînturilor, iar drepturile țăranilor limitate la două treimi din moșie. Acest drept de folosință a moșiei de către țărani era însoțit de un impozit ce trebuia vărsat la Stat și de zile de lucru datorate stăpînului, fixate la 12 pe an. Practic, acestea erau mult mai numeroase, atingînd 42 de zile în Muntenia și 48 în Moldova
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de un impozit ce trebuia vărsat la Stat și de zile de lucru datorate stăpînului, fixate la 12 pe an. Practic, acestea erau mult mai numeroase, atingînd 42 de zile în Muntenia și 48 în Moldova. Stăpînirea unei treimi din moșie de către proprietari trebuia să răspundă nevoilor crescînde de producție cerealieră, pentru profituri mai bune la export în momentul în care otomanii ar fi pierdut dreptul lor de preempțiune pe piața Principatelor. Avînd nevoie de munca țăranilor, proprietarii măresc corvezile. Țăranii
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
da un preaviz de 6 luni înainte de a pleca. Proprietarii se plîng în fapt de abandonarea cronică a pămînturilor de către țăranii care căutau să lucreze în altă parte. Legea din 1864 eliberează de controlul rentei cele două treimi rămase din moșie. Oficial deci, țăranii sînt eliberați de statutul de iobăgie și acced la proprietate, mijlocită de o despăgubire vărsată către stat. Întinderea suprafețelor de pămînt distribuite în proprietate este în funcție de mijloacele de cultură de care dispun țăranii, care sînt repartizate în
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și răniții. Cauzele mișcării sînt de ordin economic: mizerie, foamea de pămînt, în contrast cu arenda draconică, camăta din sate. Chestiunea arendei este esențială: proprietarul absent închiriază întinderi considerabile de pămînt marilor arendași care subînchiriază țăranilor sau angajează zilieri pe părțile de moșie care nu sînt subarendate. Legea din 1864 este condamnată iar reproșurile formulate în legătură cu aceasta dezvăluie frecvent un conservatorism paternalist. Indirect, este denunțată mentalitatea capitalistă: în 1864, țăranii au fost eliberați dar proprietarii au încetat să-și îndeplinească datoriile față de ei
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
unei lumi noi, funcționând în acord cu alte mecanisme și sensibilități decât vechea lume a marilor plantații. Probabil că acest conflict își găsește reprezentarea ideală în încleștarea brutală dintre Stanley Kowalski și Blanche DuBois, protagoniștii din Un tramvai numit Dorință. Moșia familiei celor două surori, Stella și Blanche, se numea Belle Reve și, din metaforele delirului lui Blanche, aflăm că a fost pierdută prin risipa indiferentă a unor înaintași preocupați exclusiv de căutarea plăcerii. În timp ce părăsește casa soților Kowalski, însoțită de
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
scoată strigăte discrete de înfiorare și suspine molcome și vlăguite. Eu nu m-aș duce de una singură și pe jos nici până în port, se trezi vorbind nevasta unui baron, soțul meu m-a poftit de nenumărate ori să văd moșiile, eu însă am refuzat mereu. Prefer să mă plimb dintr-o cameră-ntr-alta sau cel mult să mă ițesc la balcon și să mă uit la lumea ce se spetește. Vorbise cu un soi de năduf, îngrijorată, ca și cum povestirea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nici o deosebire”. Cronicarul Jan Długosz afirma în 1476 că moldovenii și valahii „au aceleași limbă și obiceiuri”. În documentele de cancelarie termenul român, cu sens etnic, apare într-un document al lui Ștefan cel Mare, din 1489, când se delimitează moșia ce-i aparținea lui „Bodea Românul” de cea a lui „Bodea Sârbul”. În tipăriturile sale, diaconul Coressi face referiri din nou la poporul român: „după aceaia niște creștini bine socotiră și scoaseră cartea de îi limba srăbească pre limba românească
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]