11,656 matches
-
șoareci se transformă în gâscă îndopată cu piroști, se îngrașă și... citește. Ca în orice tiranie respectabilă, cenzorul-șef deține cel mai mare depozit de materiale interzise. Benedikt se îndoapă cu cărți, reviste (citește orice, fără discernământă, almanahuri, își neglijează nevasta, familia, mâncarea până când termină biblioteca. Aici se desparte Tolstaia de Orwell sau Bradbury: libertatea pe care i-o acordă socrul nu e o capcană, ci o paidee: pasiunea pentru lectură e menită să-l facă să dorească detronarea Copiatorului, Mârzacul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
să citești Sânul în slip te gândești la ce mi-a sărit și mie gândul? Continuăm: cuvintele Praskoviei Feodorovna au oarecum rolul primelor cuvinte din Metamorfoza: introduc nefirescul. Într-adevăr, cel din discuția de față nu este unul șocant (o nevastă indiferentă și egoistă ține totuși mai mult de sfera credibilului decât transformarea peste noapte într-o gânganie monstruoasă) în comparație cu incipitusul Metamorfozei, însă duce cititorul în acea sferă a duhorilor diavolului despre care scria Nabokov. Tot așa, Gogol amână ceva timp
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
condus de Sile Dinicu, desigur, care cânta orice. Duminicile alea, prelinse în așteptarea plăcintei cu dovleac (făcută de tanti Linița după o rețetă luată cu sine în mormântă, mi-au săturat pofta de jazz. Dar celelalte duminici, în care zgârcita nevastă a unui văr de-al tatei mă ținea nemâncat până venea omul și la-ndemnul lui se îndura să se scoale din pat să pună de omletă, m-au lecuit definitiv. Nu pot asculta jazz decât în zile ploioase sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
atrage. Povestea în sine este lentă și destul de indiferentă. Să deschidem Le Sortilège [Vraja], cel mai bun roman al său. Acțiunea povestește aventura lui Stan, fiul ucigașului Dragomir, iubit de Ileana, fiica unui preot și a Zamfirei, și de Profira, nevasta unui țigan, hoț de cai, Nicolae și de altele. Stan e plictisit de diversele-i iubiri și de amorezele lui: nici el, nici ele nu ne pasionează. Că o sărută pe Ileana ori o face fericită pe Profira contează prea
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
mahalalei. Ioan Livescu, născut în 1873, actor și profesor la Conservator, istoric al teatrului românesc, și-a văzut jucate la Teatrul Național Floarea din Firenze (2 acte), Cerșetorul și Îngerii lui Rafael (piesă romantică în 3 acte). P. Locusteanu, în Nevasta lui Cerceluș, face un tablou viu al funcționarilor mărunți. Macedonski a scris, împreună cu C. Pavelescu, o tragedie biblică, Saul. T. Miclescu; Mihail Polizu-Micșunești, pictor (Pe țărmul mării, Un militar din Evul Mediu etc.), muzician, dramaturg abundent (Pământ, Judecată și osândă
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
cu pletele soarelui, nici să-și înmoaie picioarele goale în râul care o chema. Fata voia dragoste. Vreau dragoste, striga ea. Vreau dragoste". Fără falsă pudoare, ea se dăruiește cu o naivitate puțin sălbatică și primitivă: Dacă mă iei de nevastă, îți dau buzele mele". Cochetăria și sclifoseala îi sunt străine: "Ai sosit, soarta mi te-a adus. Vino în brațele mele, vino să-ți dau mierea gurii mele"*. Aceasta este dragoste, nu libertinaj; e un sentiment simplu, foarte blând, foarte
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
virtuțile, chiar dacă avea în trup o coastă de drac. Dar toate femeile au măcar una. Vedem asta limpede la ea. Când ea vrea să se ducă la tatăl ei, Chirică îi spune lui Stan: "Stăpâne, lasă să se ducă numai nevasta d-tale". Iar ea pleacă singură cu copilul. Chirică îi spune apoi stăpânului: "Alăture cu casa socru-tău este o căsuță tupilată, în care șede un tălpoi de babă, meșteșugoasă la trebile sale, cum îi sfredelul dracului. Du-te de
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
trebile sale, cum îi sfredelul dracului. Du-te de trage în gazdă la dânsa și te fă că ești un drumeț străin. Pune-te apoi pe lângă ea luntre și punte și juruiește-i cerul și pământul, ca să-ți smomească pe nevasta d-tale și să ți-o aducă acolo. Și atunci să vezi ce pot babele și cât îi de credincioasă femeia! Să...ra! măi Chirică, ce spui tu? Parcă despre asta mi-aș pune capul la mijloc. Ba nu fi
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
despre asta mi-aș pune capul la mijloc. Ba nu fi așa de darnic, stăpâne. Mai bine cruță-ți capul, că poate ți-a mai trebui." Stan o găsește pe babă, îi dă rachiu și bani și o trimite la nevasta lui. Baba o convinge destul de ușor pe tânăra femeie s-o urmeze. Îl găsesc pe Stan, pe care nu-l recunosc în umbră; el le dă să bea, încep să sporovăiască, iar când ele se îmbată, el pleacă de acolo
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
necredincioasă. Ca să-l consoleze, Chirică îi spune: "Femeia d-tale e una dintre cele mai bune femei". După ce se trezesc din beție, ele își vin în fire și, negăsindu-l nici pe bărbat, nici copilul, încep să țipe. Baba spune: "Nevastă, hăi! alta nu-i de făcut decât să înșomoltăcim motanul ista al meu cu niște petice, să-l punem în albiuță și apoi să dăm foc casei pe dinlăuntru, iară noi să ieșim afară. Și când s-a aprinde mai
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
cărui compoziție savantă nu indică o origine cu adevărat populară. ""Răvaș, puică, răvaș, dragă, Nu-ți pară lucru de șagă. Răvaș de la împăratul Că-ți vine-acasă bărbatul." "Arză-l focul de răvaș, Și-n cenușă vedea-l-aș!" "Gată-te, nevastă, bine Că bărbatul iată-l, vine." "Las' să vie, dracul știe! Calea mărăcini să-i fie. Eu cămașa i-am spălat, Cu urzici i-o am frecat Și pe spini i-o am uscat Ș-încă i-am gătit de
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Calea mărăcini să-i fie. Eu cămașa i-am spălat, Cu urzici i-o am frecat Și pe spini i-o am uscat Ș-încă i-am gătit de cină Două labe de găină Cu smântâna din fântână." "Gată-te, nevastă, bine, Iată că drăguțul vine." "Las' să vie, Domnul știe! Calea trandafiri să-i fie. Eu cămașa i-am spălat, Cu sulcină-o am frecat, Și pe flori i-o am uscat Ș-încă i-am gătit de cină Un
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
război. "După mine să oftați Și mereu să m-așteptați Nouă ani și jumătate Cu credință, cu dreptate, Când pe zece c-oi porni, Până zece n-or plini, P-a mea dalbă de mireasă, P-a mea dulce de nevastă Frumușel să mi-o gătiți Și cu alt s-o logodiți, Cu altul s-o măritați Și la nuntă să-i jucați, C-atunci nici c-oi mai veni, Că io-n lume n-oi mai fi!". Tânărul pleacă la
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
bătrânului Radu și-l întreabă: Știi tu, mă, pe Macovei? De tânăr m-a însurat C-o nepoată ce mi-a dat, Și tot el m-a cununat. Arză-l focul, om spurcat, Că și zestrea mi-a mâncat Și nevasta mi-a luat Și cu fi-su mi-a plecat, P-aicea s-a aciuat. Dar p-atât nu s-a lăsat, Ci de bani m-a jefuit: M-a lăsat sărac lipit. ................................ Dar ia spune-mi, frățioare, N-ai
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
activitatea sexuală. La nivelul intrigilor, se înregistrează o evoluție de același ordin, care sporește distanța dintre universul pornografic și cel al poveștilor deocheate, dominant, de exemplu, în fabliaux sau în Decameron, cu pățaniile unor tineri aventurieri cinici și vicleni, ale nevestelor care-și înșeală soții, ale călătorilor care poposesc pe sub fustele slujnicuțelor dându-se drept hangii. Poveștile unor picaro care întăresc atopia pornografiei punând în scenă strategiile prin care juisarea sexuală este smulsă din constrângerile sociale. Universul porno nu este o
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Maiden, Judas Priest (la un fel de bar cu fete); Blackmore’s Night (să vă spun de ce?); iar când mi-e jale ascult Janis... Și blues, blues, blues... Că nimic nu-i mai frumos pe lumea asta decât bluesul, băutura & nevasta! (Uite, dom’le, m-am prostit sau îndrăgostit - fac rime!) VERBA WOLANd Mașinuțele și băieții Ruxandra CESEREANU Spuneam în episodul trecut că băiețeii se joacă îndeobște cu mașinuțele în copilărie (iertare, din nou, pentru abuzul de diminutive), chiar dacă, uneori, ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Kavrig e bântuit de imaginea unei tinere pe care a sedus-o și abandonat-o cu mult timp în urmă, ceea ce-l face mult mai fragil în fața realităților. Astfel că paznicul de bloc Nicolae Barbalat, îndurerat din cauza morții absurde a nevestei sale, Dochița, va găsi în el o ureche înțelegătoare. Pentru întregirea tabloului, mai apare și un coleg al lui Vova Ciocan de la fabrică, muncitorul Ionel Pâslari, amăgindu-și viața mizerabilă de cămin de familiști cu închipuiri erotice despre o învățătoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
și arderea trupurilor. În fapt, sentințele date de diferitele tribunale (ecleziastice sau împărătești) nu erau decât arareori atât de aspre: erau preferate detenția ori plata gloabei (cea din urmă pentru delicte „minore“, cum ar fi deflorarea unei fecioare neluate de nevastă). Am aflat atâta din cartea Constanței Vintilă-Ghițulescu, Focul amorului. Despre dragoste și sexualitate în societatea românească, 1750-1830 și tot nu-mi e de ajuns, sunt pe punctul de a renunța la preocupările mele de zi cu zi și de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
și fața rotundă și ochioasă... zâmbitoare... cu părul despărțit de-o cărare tandră, albă, călătorind periculos de dulce spre ceafa grăsuță, numa’ bună... Mi-e dor, atât de dor de muma voluptuoasă (în fond, o soacră cam împuțită dpdv al neveste-mii!Ă și setoasă de masacre a lui Ștefan cel Mare: „Du-te la oștire! Pentru țară mori!“. Interesant ar fi fost s-o smotocesc puțin în poarta castelului, după ora 12 noaptea fix, pe o stâncă neagră, așa, de-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
jos, ca să se ridice apoi spășit, singular și proeminent în sânul vreunei biserici multimediate, de unde să dea lecții de creștinism publicului incredul. De pățit, a pățit-o destul, fie când era dependent de stupefiante, fie când bea până uita de nevasta prietenului, cea cu care s-a și căsătorit într-un final tragic. N-a devenit ceea ce în românește se cheamă bisericos. A contribuit, cred, la asemenea atitudine firea de englez sceptic, dotat cu simțul relativității și-al umorului. Făcând parte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
oameni, pe unii necunoscându-i nici în ziua de azi... alții devenindu-mi prieteni trainici, pe viață și... pe moarte... ba chiar, ce-i drept, e o excepție, o corespondentă căzându-mi de soție! E fermecător să-ți îmbobinezi viitoarea nevastă în rânduri infinite de epistolă zgubilitică și dezarmant de sinceră... Se ține minte, face bine când totul devine un soi de rutină domestico-senzuală, cu bucătăria în rai, cu dormitorul în iadul tuturor desfătărilor... Să revin... Mi-am descoperit niște file
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
din viața scriitorilor enorm... Nu le mai enumăr, sunt multe... Dar cu tronc mi-au căzut Jurnalul lui Samuel Pepys și Jurnalul pentru Stella al lui Swift. Primul, din păcate tradus fragmentar, e un deliciu al trândăvelilor mele casnice... Pe nevastă-sa, în cele mai nostime ipostaze (uneori Samuel o și mai caftește!), pur și simplu i-aș fi suflat-o, cum a reușit profesorul ăla de dans... Aflu doar din prefață că Samuel Pepys îi nota sublimei lui consoarte și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
a rebotezat-o arahide și brânza. Pe gustul meu de acum, chiar nu-i mare brânză acolo, pentru că patosul dă prea des peste margini. În fine. Dar ceva-ceva tot a ieșit bine. Am descoperit, silită de împrejurări, cum le scriau nevestelor sau iubitelor autorii români acum vreo 130 de ani. Știți cum se vede istoria literaturii române prin epistolele ei de amor (sau adio)? Minunat! Ia uitați-vă puțin la ce-am spicuit: Primul, rece și tăios ca o ghilotină, e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
să treci la altele mai adânci. Chiar dacă n-ai chef să scotocești după relația autor-personaje sau realitate-ficțiune sau actor-personaj, filmul tot ți se va părea o joacă mai savantă, în care intervin și aluzii la Strindberg „care și-a împins nevasta pe scări“, și la „dobitocul“ de Ibsen, și la Oglinda lui Tarkovski (pe care Von Trier spune că l-a văzut de vreo 20 de ori). Ceasul biologic al filmului începe să ticăie cam cu 10 minute înainte de final, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
Dar de franceză nu v-ați lăsat. Vorbiți foarte bine! Cu franceza a fost o chestie ciudată. Eu sunt din Hunedoara. Directorul școlii avea un băiat foarte frumos! A devenit profesor de literatură, era și poet... Și-a adus o nevastă de la București, o nonconformistă. În Hunedoara anilor ’50, avea o grădină grozavă unde stătea la soare într-un costum de baie minuscul. Stătea după perdele trase în verile călduroase, pentru noi, copiii, era ceva exotic. Dădea lecții particulare de franceză
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]