10,695 matches
-
ca sihastru timp de zece ani în post și în rugăciune, ajungând un duhovnic vestit în Ținutul Botoșanilor. În anul 1729, văzând că se adună frații în jurul lui, pustnicul Agafton "„au mers în codrul ce este pe locul domnăsc la ocolul Botășenilor și au curățat pădure și și-au făcut mănăstioară cu chilii și și-au pus pomeți pe lîngă chilii"" (după cum scrie domnitorul Grigore al II-lea Ghica într-un hrisov din 1 octombrie 1729). Acest lucru este menționat și
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
de 100 km² pot viețui 5—10 animale. Pe teritoriul cu o cantitate mică de pradă, cu suprafața de 1000 km², viețuiesc doar până la 5 indivizi.. Leopardul zăpezilor în mod regulat își verifică teritoriul de vânătoare, vizitând pășunile iernoase și ocolul altor ungulate sălbatice. Cu toate acestea, el se deplasează pe aceleași poteci. Înconjurând ocolurile sau coborându-se din lanțul de sus al munților în zonele care sunt la o altitudine mai mică, leopardul zăpezilor totdeauna se ține de un drum
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
de pradă, cu suprafața de 1000 km², viețuiesc doar până la 5 indivizi.. Leopardul zăpezilor în mod regulat își verifică teritoriul de vânătoare, vizitând pășunile iernoase și ocolul altor ungulate sălbatice. Cu toate acestea, el se deplasează pe aceleași poteci. Înconjurând ocolurile sau coborându-se din lanțul de sus al munților în zonele care sunt la o altitudine mai mică, leopardul zăpezilor totdeauna se ține de un drum, care de obicei este pe lângă creastă sau de-al lungul râurilor sau pârâurilor. Lungimea
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
-se din lanțul de sus al munților în zonele care sunt la o altitudine mai mică, leopardul zăpezilor totdeauna se ține de un drum, care de obicei este pe lângă creastă sau de-al lungul râurilor sau pârâurilor. Lungimea unui asemenea ocol de obicei este mare, de aceea leopardul zăpezilor apare din nou într-un loc sau altul o dată la câteva zile. Animalul este slab adaptat pentru deplasarea prin stratul de zăpadă adânc și moale. În unele zone, unde este zăpadă moale
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
1863-1865). (La 17.IX.1865, Costache Negruzzi îi scria lui Alexandru Greoriady-Bonachi că guvernul rus i-a interzis să instaleze la Chișinău tipografia adusă de la Paris, donată de acesta societății). La 4 octombrie 1869, a fost ales judecător onorofic de ocol; la 28 octombrie 1869 - președinte al Congresului judecătorilor de ocol din ținutul Bălți. A dominat viața publică de aici, aflîndu-se în fruntea nobilimii bălțene din 1888 pînă la 1896. O bună perioadă de timp a condus fracțiunea locală a Partidului
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
Alexandru Greoriady-Bonachi că guvernul rus i-a interzis să instaleze la Chișinău tipografia adusă de la Paris, donată de acesta societății). La 4 octombrie 1869, a fost ales judecător onorofic de ocol; la 28 octombrie 1869 - președinte al Congresului judecătorilor de ocol din ținutul Bălți. A dominat viața publică de aici, aflîndu-se în fruntea nobilimii bălțene din 1888 pînă la 1896. O bună perioadă de timp a condus fracțiunea locală a Partidului Național Moldovenesc. Admirator frecvent al medicinii, a construit spitale în
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
arhitectură moldovenească și nu a permis ca vechiul lăcaș de cult să fie înlocuit cu unul din piatră, construit în stil rusesc. Peste ani, neputînd îndura discriminările administrației țariste, crescînd tendința de rusificare și nejustificata desființare a instituției judecătorilor de ocol, s-a retras la castelul de la Chișcăreni, unde, deseori ieșea, chiar și pe timp de vară, îmbrăcat într-o șubă din piei de lup și privea cu nesaț, de pe o movilă ridicată de țărani, spre malurile de dincolo de Prut. Spre
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Costiceni făcea parte din Ocolul Prutului de sus a Ținutului Hotin . În anii următori, satul a devenit proprietatea boierilor Holban. În anul 1893, s-a construit aici Biserica "Sf. Nicolae". După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Costiceni a făcut parte din
Costiceni, Noua Suliță () [Corola-website/Science/310992_a_312321]
-
fi fost mereu prins între cel puțin două armate. Hannibal a ales drumul spre vest spre Etruria (care este identic cu cel modern dintre Bologna și Florența), a trecut mlaștinile de-a lungul râului umflat Arno, și-a făcut un ocol prin regiunea de la vest de Arretium de-a ajuns la Cortona, la sud de bază lui Flaminius . Această a fost o manevră periculoasă, pentru că s-a expus atacurilor din flanc ale Românilor, dar Hannibal voia să forțeze o luptă cu
Bătălia de la Lacul Trasimene () [Corola-website/Science/311112_a_312441]
-
din anul 1620, în care Vasile Boldișor din Tâmpești mărturisea cum a venit preotul Dumitru din Antilești să-i “aleagă partea sa de ocină despre dealul din Spătărești, vecin cu Dealul Tâmpești”. În anul 1774 satul Tâmpești făcea parte din Ocolul Siretului de Sus. La 23 iulie 1778, moșia Tâmpești era stăpânită de șetrarul Alexandru Davidel, fiul lui Ursachi Davidel. Sora sa, Maria Davidel, s-a căsătorit cu Vasile Cozma-Ciurea, acesta făcând ulterior un schimb de moșii cu cumnatul său, dându
Biserica Sfinții Voievozi - Grădini din Fălticeni () [Corola-website/Science/311916_a_313245]
-
1801 cu rangul de clucer, în 1804 cu cel de paharnic, în 1814 cu cel de căminar. Satul se extinde la începutul secolului al XIX-lea. După ce în 1785 înglobase cătunul Cotești, în 1838 include și cătunul Stănigeni. În urma reorganizării ocoalelor, satul Tâmpești devine localitate componentă a Ocolului Șomuz. În urma reformei administrative din 1865, satul Tâmpești intră în componența comunei Șoldănești. Va face parte apoi din comuna Rădășeni (1876), din nou din comuna Șoldănești (1887) și apoi din comuna Oprișeni (1908
Biserica Sfinții Voievozi - Grădini din Fălticeni () [Corola-website/Science/311916_a_313245]
-
cu cel de paharnic, în 1814 cu cel de căminar. Satul se extinde la începutul secolului al XIX-lea. După ce în 1785 înglobase cătunul Cotești, în 1838 include și cătunul Stănigeni. În urma reorganizării ocoalelor, satul Tâmpești devine localitate componentă a Ocolului Șomuz. În urma reformei administrative din 1865, satul Tâmpești intră în componența comunei Șoldănești. Va face parte apoi din comuna Rădășeni (1876), din nou din comuna Șoldănești (1887) și apoi din comuna Oprișeni (1908). Prin noua împărțire administratică a României aprobată
Biserica Sfinții Voievozi - Grădini din Fălticeni () [Corola-website/Science/311916_a_313245]
-
li se răpi vrâncenilor pământul. Aceasta a dat naștere unei lupte pentru drepturile lor. În luna ianuarie 1801 domnitorul Moldovei, Constantin Al. Ipsilanti, uzând de un mijloc obișnuit de cotropire a domnilor fanarioți, dăruiește vistiernicului său lordache Roset Roznovanu "tot ocolul locului Vrancei de la ținutul Putnei, ce este cu sate pe dânsul" sub pretext că "au rămas din vechile vremi dreapta moșie domnească nedată danie nimănui". Vrâncenii nu au izbutit decât cu prețul a mari cheltuieli materiale să facă dovada că
Comuna Bârsești, Vrancea () [Corola-website/Science/310930_a_312259]
-
ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Noua Suliță făcea parte din Ocolul Prutului de sus a Ținutului Hotin , ca reședință de ocol. În anul 1882 este construit tronsonul feroviar Cernăuți - Noua Suliță de către Bukowinaer Lokalbahnen (Căile Ferate locale ale Bucovinei). Noua gară din Noua Suliță a fost dotată în anul 1893 cu
Noua Suliță () [Corola-website/Science/310991_a_312320]
-
și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Noua Suliță făcea parte din Ocolul Prutului de sus a Ținutului Hotin , ca reședință de ocol. În anul 1882 este construit tronsonul feroviar Cernăuți - Noua Suliță de către Bukowinaer Lokalbahnen (Căile Ferate locale ale Bucovinei). Noua gară din Noua Suliță a fost dotată în anul 1893 cu șine cu ecartament normal și cu altele cu ecartament lat
Noua Suliță () [Corola-website/Science/310991_a_312320]
-
parte din componența României, ca localitate de reședință a Plasei Sulița a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din evrei. În perioada interbelică, Sulița-Târg era un centru comercial important din zonă, aici funcționând o pretură, o judecătorie de ocol, un comisariat de poliție, o percepție fiscală, o uzină electrică, o gară de cale ferată, un oficiu PTT de stat, un oficiu telefonic și o filială a Casei Asigurărilor Sociale din Cernăuți . În localitate se desfășura un comerț intens cu
Noua Suliță () [Corola-website/Science/310991_a_312320]
-
Gârda de Sus (în maghiară: "Felsőgirda", în germană: "Obergierd") este o comună în județul Alba, Transilvania, România, formată din satele Biharia, Dealu Frumos, Dealu Ordâncușii, Dobrești, Gârda de Sus (reședința), Gârda Seacă, Ghețari, Hănășești, Huzărești, Izvoarele, Munună, Ocoale, Plai, Pliști, Scoarța, Snide și Sucești. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Gârda de Sus se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,72%). Pentru 2
Comuna Gârda de Sus, Alba () [Corola-website/Science/310091_a_311420]
-
prin care Ștefan cel Mare întărește Mănăstirii Pobrata „satul unde este casa Onicăi, cu moară, pe Jijia, pe care i l-a dăruit Onica de la Jijia”. Satul Șătrăreni este amintit și în lucrarea lui C.C. Giurescu, ca făcând parte din ocolul Hârlăului. Satul Buimăceni, numit în vechime Băimăceni sau Băimăceani, este atestat documentar la 26 martie 1532, când Petru Rareș întărește lui Dragotă o parte din satul „Băimăceani”, pe Jijia, pe care o pierduse „în hiclenie”. Petrești, sat desființat și înglobat
Comuna Albești, Botoșani () [Corola-website/Science/310245_a_311574]
-
descoperită și o anexă adăpostită sub prelungirea din spate a acoperișului, care constituie plecătoarea casei. Grajdul cu șură reprezintă o anexă de dimensiuni mari, dispunând de spații largi cu destinații diferite: grajd pentru animale, șopron pentru căruță, raclă pentru fân, ocol pentru oi sub plecătoare. În partea centrală, construcția prezintă un spațiu liber, utilizat pentru accesul cu căruța din curte sau din grădină. Grajdul propriu-zis este realizat din bârne, restul construcției fiind dintr-un schelet de grinzi, înfundat cu scândură. Căsuța
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
știuleții de porumb. În unele gospodării din satele din România se mai folosesc și astăzi astfel de depozite din nuiele. În anumite zone, coșerele sunt confecționate din scânduri. Gospodăria tradițională din satul Moldovița, zona etnografică Câmpulung, este o gospodărie cu ocol întărit specifică huțulilor bucovineni. Ansamblul care a fost reconstruit în incinta muzeului cuprinde șase obiective: casă, grajd cu cămară de mână, bucătărie de vară, cămară, poartă și gard. Acestea sunt dispuse unul în continuarea celuilalt, formând o curte închisă cu
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
scenă, le regizează și apoi le interpretează. Pațanghel (porecla lui Moromete) este povestitor și actor (cum se dovedește a fi și Moromete atunci când va face revista presei sau informare politică la fierăria lui Iocan), pregătindu-și meticulos efectele istorisirii. Amânările, ocolurile inteniționate, suspansul replicilor țin de o anume plăcere a personajului de a-și crea și regiza o scenă, de spectacol cu public. De la Caragiale încoace, nici un alt autor român nu a obținut efecte artisitice mai savuroase din vorbirea personajelor, cum
Moromeții (roman) () [Corola-website/Science/309271_a_310600]
-
zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Babile făcea parte din Ocolul Izmailului a Ținutului Ismail . În primăvara anului 1851 a început construcția bisericii din sat, care a fost sfințită la data de 22 mai 1864. În 1856, învățătorul Constantin Averescu a înființat aici o școală românească . În urma Tratatului de la Paris din
Babele, Ismail () [Corola-website/Science/310513_a_311842]
-
poveste, presa mondială a scris nenumărate articole despre descoperirea senzațională. Cu toate acestea, o fotografie credibilă a monstrului nu există nici până în ziua de astăzi. Mergând de-a lungul coastei vestice a Scoției, pe drumul paralel Canalului Caledoniei, la un ocol de vreo 10 kilometri, călătorul se va regăsi pe malul lacului care își datorează renumele celui mai faimos monstru din lume. Pentru Scoția, peisajul din jurul lacului este destul de monoton, de aceea legenda vie despre existența celebrei bestii este o adevărată
Monstrul din Loch Ness () [Corola-website/Science/310515_a_311844]
-
începând cu data de 14 noiembrie 1905, substitut la tribunalul Vaslui. La 24 octombrie 1906, a fost avansat și detașat ca supleant la tribunalul din Roman. După aproape doi ani, la 1 mai 1908, a fost numit provizoriu judecător la ocolul Slobozia, din județul Brăila, iar la 18 martie 1910, confirmat definitiv în această calitate, la același ocol. La 1 septembrie 1911, a fost numit permanent la ocolul Huși (II rural) iar în aprilie 1912, transferat, ca judecător la Fălciu. La
Eugen Petit () [Corola-website/Science/310633_a_311962]
-
avansat și detașat ca supleant la tribunalul din Roman. După aproape doi ani, la 1 mai 1908, a fost numit provizoriu judecător la ocolul Slobozia, din județul Brăila, iar la 18 martie 1910, confirmat definitiv în această calitate, la același ocol. La 1 septembrie 1911, a fost numit permanent la ocolul Huși (II rural) iar în aprilie 1912, transferat, ca judecător la Fălciu. La 21 noiembrie 1917, a fost, din nou, avansat la gradul de președinte și detașat la tribunalul Olt
Eugen Petit () [Corola-website/Science/310633_a_311962]