12,062 matches
-
a fost semnat Tratatul de la Brest-Litovsk, care a marcat ieșirea oficială a Rusiei din rândurile forțelor beligerante ale primei conflagrații mondiale. În perioada martie - aprilie 1918 a avut loc la Trabzon o conferință de pace la care au participat reprezentanții otomani și cei ai Seimului Transcaucazian. Enver Pașa s-a oferit să renunțe în numele Imperiului Otoman la orice pretenție în Caucaz în schimbul recunoașterii de către transcaucazieni a achizițiilor teritoriale din Anatolia asigurate de Tratatul de la Brest-Litovsk. Pe 5 aprilie, șeful delegației transcaucaziene
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
forțelor beligerante ale primei conflagrații mondiale. În perioada martie - aprilie 1918 a avut loc la Trabzon o conferință de pace la care au participat reprezentanții otomani și cei ai Seimului Transcaucazian. Enver Pașa s-a oferit să renunțe în numele Imperiului Otoman la orice pretenție în Caucaz în schimbul recunoașterii de către transcaucazieni a achizițiilor teritoriale din Anatolia asigurate de Tratatul de la Brest-Litovsk. Pe 5 aprilie, șeful delegației transcaucaziene, Akaki Chkhenkeli, a acceptat ca prevederile tratatului de la Brest-Litovsk să fie considerate baza de pornire
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
viitoare și a telegrafiat șefilor săi cerându-le să adopte o poziție oficială favorabilă negocierilor. Liderii din Tbilisi aveau în majoritatea lor un punct de vedere diferit de cel al delegației transcaucaziene și au anunțat că între Transcaucazia și Imperiul Otoman există starea de război . Ostilitățile au fost reluate, iar trupele otomane au cucerit teritorii noi, atingând granițele antebelice. Liderii de frunte ai Georgiei au ajuns la concluzia că doar o alianță cu Germania poate salva țara de la ocupația otomană. După
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
poziție oficială favorabilă negocierilor. Liderii din Tbilisi aveau în majoritatea lor un punct de vedere diferit de cel al delegației transcaucaziene și au anunțat că între Transcaucazia și Imperiul Otoman există starea de război . Ostilitățile au fost reluate, iar trupele otomane au cucerit teritorii noi, atingând granițele antebelice. Liderii de frunte ai Georgiei au ajuns la concluzia că doar o alianță cu Germania poate salva țara de la ocupația otomană. După eșecul înregistrat în cadrul negocierilor de pace, conflictul armat s-a reîntețit
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
Imperiul Otoman există starea de război . Ostilitățile au fost reluate, iar trupele otomane au cucerit teritorii noi, atingând granițele antebelice. Liderii de frunte ai Georgiei au ajuns la concluzia că doar o alianță cu Germania poate salva țara de la ocupația otomană. După eșecul înregistrat în cadrul negocierilor de pace, conflictul armat s-a reîntețit, dar Germania a hotărât să se folosească de noul context politic pentru a tranșa rivalitatea cu otomanii cu privire la influența in Caucaz. Inluența politică în Caucaz aducea după sine
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
territorial. Cooperarea germane-georgiană, deși inegală și de scurtă durată, s-a dovedit benefică pentru tânărul stat caucazian și a contribuit la supraviețuirea sa în anul 1918. Pe 11 mai a fost convocată o nouă conferință de pace la Batumi. Imperiul Otoman și-a extins pretențiile teritoriale asupra regiunilor Tiblisi, Alexandropol și Echmiadzin, care urmau să fie stații pe o proiectată cale ferată, care să lege Kars, Djulfa de Baku. Delegațiile armenească și georgiană au încercat să tergiverseze discuțiile. Începând cu 21
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
extins pretențiile teritoriale asupra regiunilor Tiblisi, Alexandropol și Echmiadzin, care urmau să fie stații pe o proiectată cale ferată, care să lege Kars, Djulfa de Baku. Delegațiile armenească și georgiană au încercat să tergiverseze discuțiile. Începând cu 21 mai, armata otomană a reluat înaintarea. A urmat luptele de la Sardarapat (21-29 mai), Kara Killisse (24-28 mai) și Bash Abaran (21-24 mai). Pe 4 mai, RD Armeană a fost forțată la sfțrșitul acestui șir de bătălii să semneze Tratatul de la Batumi. Delegația germană
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
o confruntare sângeroasă cu populația musulmană din Baku în ceea ce avea să devină cunoscut ca Masacrul din Martie. De-a lungul perioadei de existent, Comuna a trebuit să facă față mai multor probleme precum criza alimentară și amenințarea armatei Imperiul Otoman Imperiului Otoman, care viza cucerirea capitalei Baku. În ciuda condițiilor grele, Comuna a reușit să facă o serie de reforme sociale. Naționalizarea promovată de comisari a fost un proces simplu, ei preluând proprietatea privată prin mijloace militare, bazându-și acțiunile pe
Comuna din Baku () [Corola-website/Science/326601_a_327930]
-
sângeroasă cu populația musulmană din Baku în ceea ce avea să devină cunoscut ca Masacrul din Martie. De-a lungul perioadei de existent, Comuna a trebuit să facă față mai multor probleme precum criza alimentară și amenințarea armatei Imperiul Otoman Imperiului Otoman, care viza cucerirea capitalei Baku. În ciuda condițiilor grele, Comuna a reușit să facă o serie de reforme sociale. Naționalizarea promovată de comisari a fost un proces simplu, ei preluând proprietatea privată prin mijloace militare, bazându-și acțiunile pe cuvintele lui
Comuna din Baku () [Corola-website/Science/326601_a_327930]
-
bazându-și acțiunile pe cuvintele lui Lenin, care afirmase că în timpul revoluției nu există legi (vedeți și: Dictatura proletariatului). Victor Serge descria astfel evenimentele din acea perioadă: Pe 5 iunie, Armata Roșie din Baku a reușit să respingă o forță otomană net superioară, dar tentativa de contraatac de la Gandja, unde se afla statul major al Armatei Otomane a Islamului, a fost respinsă de turci. Acesta a fost momentul ales de Federația Revoluționară Armeană, Eserii de Dreapta și menșevici să înceapă negocierile
Comuna din Baku () [Corola-website/Science/326601_a_327930]
-
și: Dictatura proletariatului). Victor Serge descria astfel evenimentele din acea perioadă: Pe 5 iunie, Armata Roșie din Baku a reușit să respingă o forță otomană net superioară, dar tentativa de contraatac de la Gandja, unde se afla statul major al Armatei Otomane a Islamului, a fost respinsă de turci. Acesta a fost momentul ales de Federația Revoluționară Armeană, Eserii de Dreapta și menșevici să înceapă negocierile cu generalul britanic Dunsterville, comandantul trupelor Regatului Unit din Persia. Britanicii au fost rugați să intre
Comuna din Baku () [Corola-website/Science/326601_a_327930]
-
de Federația Revoluționară Armeană, Eserii de Dreapta și menșevici să înceapă negocierile cu generalul britanic Dunsterville, comandantul trupelor Regatului Unit din Persia. Britanicii au fost rugați să intre în Baku, pe care să-l apere de un al doilea atac otoman. Bolșevicii și aliații lor de stânga s-au opus chemării britanicilor, dar pe 25 iulie, majoritatea sovietului local a votat în favoarea venirii englezilor. Bolșevicii au demisionat din funcțiile deținute. Liderii Comunei din Baku au fost arestați și închiși pentru participarea
Comuna din Baku () [Corola-website/Science/326601_a_327930]
-
Anastas Mikoyan, care făcea parte din grup, și de ce i-a fost cruțată viața. În 1922, V. Chaikin, un ziarist eser, a publicat o descriere a momentelor care au precedat execuția. În timpul evacuării orașului Baku, în condițiile în care forțele otomane se aflau în ofensivă, bolșevicul Anastas Mikoian a recurs la amenințări pentru ca să obțină custodia membrilor Comunei, aceștia urmând să fie cercetați și judecați la Astrahan, unde se îndreptau toate forțele evacuate. Pe timpul deplasării cu vaporul spre Astrahan, oraș aflat sub
Comuna din Baku () [Corola-website/Science/326601_a_327930]
-
la mai multe sarcini și dări. Nobilimea a lezat totodată și drepturi ale țărănimii libere și s-a opus dreptului de strămutare a țărănimii iobage. La începutul secolului al XVI-lea, în plină epocă de expansiune teritorială accelerată a Imperiului Otoman, crește nemulțumirea țăranilor față de opresiunea feudală. Țărănimii i se alătură plebea din orașe, nemulțumită de exploatarea la care este supusă de patriciat. Li se alătură și lucrătorii de la minele de sare. Răscoala izbucnește ca urmare a unui pretext, oferit de
Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja () [Corola-website/Science/326690_a_328019]
-
rol important în ultima fază a răscoalei l-a jucat intervenția armatei regale ungare contra țăranilor. Dieta din 1514, chemată să hotărască apărarea antiotomană, se ocupă de răscoală. Din cele 71 de articole promulgate, doar două prevedeau apărarea împotriva pericolului otoman. Aceste legiuiri, codificate de Ștefan Werbőczy în lucrarea sa "Tripartitum" din 1517, aveau un profund caracter antițărănesc. "Sarcinile feudale sunt riguros formulate, prin autoritatea statului". Din această cauză, Ungaria, mult slăbită de răscoală a suferit în 1526 o înfrângere zdrobitoare
Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja () [Corola-website/Science/326690_a_328019]
-
armenesc. Partidul militează pentru recunoașterea genocidului armenilor și pentru dreptul la reparații. De asemenea, partidul militează pentru crearea Armeniei Mari, idee bazată pe prevederile tratatului de la Sèvres din 1920. FRA a devenit activă din punct de vedere politic în Imperiul Otoman în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, având ca scop unificarea și efectuarea de reforme a diferitelor grupuri de armeni, precum și apărarea comunităților lor împotriva masacrelor. Membrii FRA au format grupuri de fedaini, care să apere cu arma comunitățile
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
al Armeniei, FRA a participat la un guvern de coaliție. La sfârșitul secolului al XIX-lea, mici grupuri armenești au început să activeze în Europa Răsăriteană și Imperiul Rus în favoarea aplicării de reforme în regiunile populate de armeni din Imperiul Otoman. În 1890, Christapor Mikaelian, Simon Zavarian și Stepan Zorian au ajuns la concluzia că toate aceste grupuri trebuie unite și e nevoie de o un nou partid politic, pe care aveau să-l numească „Federația Revoluționarilor Armeni” (în armeană Հայ
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
a cărei orientare politică era socialistă. Până în acele din umră, PSDH a renunțat la aderare, motivând că linia politică a FRA nu este suficient de marxistă. Obiectivul inițial al FRA a fost obținerea autonomiei teritoriilor locuite de armeni în Imperiul Otoman. Partidul a început să-și organizeze filialele în Imperiul Otoman în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, iar prima întâlnire importantă a delegaților partidului a avut loc în Tiflis, Imperiul Rus, în 1892. În cadrul acestei întâlniri a fost adoptată
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
PSDH a renunțat la aderare, motivând că linia politică a FRA nu este suficient de marxistă. Obiectivul inițial al FRA a fost obținerea autonomiei teritoriilor locuite de armeni în Imperiul Otoman. Partidul a început să-și organizeze filialele în Imperiul Otoman în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, iar prima întâlnire importantă a delegaților partidului a avut loc în Tiflis, Imperiul Rus, în 1892. În cadrul acestei întâlniri a fost adoptată o strategie a descentralizării acțiunii filialelor - acestea erau autorizate să
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
și economice, care urmărește întărirea legii și ordinei, apărarea drepturilor omului și este în interesul oamenilor muncitori. Revoluția apăra astfel și interesele armenilor din Iran. Între 1907 și 1908, în perioada în care Junii Turci ajungeau la putere în Imperiul Otoman, armenii din Caucaz, Armenia Occidentală și Iran au început să coloaboreze cu revoluționarii și constituționaliștii iranieni. Partidele politice, printre acestea și Dashnaktsutiun, doreau să înfluențeze revoluția spre o democrație mai profundă și pentru apărarea drepturilor deja câștigate. Contribuția FRA a
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
Dashnaktsutiun, doreau să înfluențeze revoluția spre o democrație mai profundă și pentru apărarea drepturilor deja câștigate. Contribuția FRA a fost în primul rând militară. Federația a trimis o serie de fedaini renumiți în Iran, după ce campania de gherilă din Imperiul Otoman s-a închiat cu venirea la putere a Junilor Turci. Yeprem Khan, un armean originar din Iran, a fost unul dintre membrii de frunte ai FRA, el înființând o filială locală a Federației în Iran. Yeprem Khan a fost un
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
a fost numit mai apoi comandantul poliției capitalei. Numirea a provocat apariția unor tensiuni între Khan și FRA. FRA a devenit una dintre cele mai importante forte politice din cadrul comunității armenești. Federația a fost activă în mod special în Imperiul Otoman, unde a avut filiale bine organizate, care s-au implicat în numeroase activități revoluționare. În 1894, FRA a luat parte la mișcarea de rezistență din regiunea Sasun, oferind arme populației locale pentru a se autoapăra împotriva epurărilor din timpul domniei
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
au trimis în zonă toți luptătorii înarmați pe care i-au putut mobiliza, pentru a-i apăra pe civili de posibilile masacre. Pentru a face cunoscute masacrele armenilor din 1895-1896, membrii Dashnaktsutiun conduși de Papken Siuni, au ocupat clădirea Băncii Otomane pe 26 august 1896. Scopul acestui raid a fost să facă publice cererile FRA pentru întreprinderea de reforme în regiunile locuite de armeni în Imperiul Otoman și să atragă atenția opiniei publice Europene asupra cauzei lor, dat fiind faptul că
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
masacrele armenilor din 1895-1896, membrii Dashnaktsutiun conduși de Papken Siuni, au ocupat clădirea Băncii Otomane pe 26 august 1896. Scopul acestui raid a fost să facă publice cererile FRA pentru întreprinderea de reforme în regiunile locuite de armeni în Imperiul Otoman și să atragă atenția opiniei publice Europene asupra cauzei lor, dat fiind faptul că europenii erau în relații de afaceri foarte strânse cu această instituție financiară. Operațiunea a captat atenția europenilor, dar a provocat noi masacre comandate sau aprobate tacit
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
pe 25 iulie 1897. În timpul defensivei de la Van, tribul Mazrik a prins într-o ambuscadă un detașament armean. Expediția din Khanasor a reprezentat represaliile armenilor împotriva kurzilor. Există armeni care consideră succesul acestui raid ca fiind prima vicotorie împotriva Imperiului Otoman și o sărbătoresc în fiecare an. Pe 30 martie 1904, FRA a jucat rolul principal în rebeliunea de la Sasun. FRA a trimis grupuri de fedaini înarmați să apere pentru a doua oară regiunea. Printre cei 500 de fedaini participanți la
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]