10,542 matches
-
foarte puțini meșteri), croitul și cusutul elementelor de îmbrăcăminte și al vestitelor costume populare, confecționarea de încălțăminte, etc. Erau două categorii de locuitori: moșnenii (țăranii liberi, foarte puțini la număr, care aveau pământ și animale de pe urma cărora supraviețuiau cu familia), pomeniți de pe la anul 1500 prin Carstoci și Cercei, și clăcașii-șerbii (majoritatea țăranilor) ce supraviețuiau din munca obligatorie cu întreaga familie (inclusiv a copiilor care la țărani și la săraci nu știu ce este copilăria) pe moșiile boierilor, ale mânăstirilor [[Mănăstirea Nămăiești|Nămăiești]] și
Dobrești, Argeș () [Corola-website/Science/324929_a_326258]
-
de Ana Comnena, ca fiind la comanda unei flote comune bizantino-venețiană, cu care normanzii au fost siliți să bată în retragere din Balcani în primăvara lui 1082. El apare menționat pentru ultima dată cu referire la anul 1084, când este pomenit pe scurt (ca "dux Mabrica") de către Guglielmo de Apulia ca fiind comandantul flotei bizantine staționate la Corfu.
Mihail Maurex () [Corola-website/Science/324483_a_325812]
-
satul de reședință al comunei cu același nume din județul Iași, Moldova, România. Satul Scobinți este așezat pe coasta estică a Dealului Basaraba, în dreapta văii Bahluiului, cuprinzând toată partea de vest a Dealului lui Vodă. Horodiște-Foltești. Dealul lui Vodă este pomenit în documente din 1541 și 1551 că „dealul voievodului”, panțele sale fiind acoperite de viile aparținând domnitorilor moldoveni. Totuși, vechimea așezării este cu mult mai veche, deoarece pe acest deal se află ruinele unei cetăți geto-dacice cu sistem de apărare
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
unde s-a născut, a copilărit și de care-și amintește neîncetat: De aici din coasta Vintilei, de sub frescă Hatmanului din Scobinți, de îți porți ochii în zare, privirea va zăbovi mai întâi pe luciu de cleștar al nesfârșitelor heleșteie pomenite în hrisoavele lui Ștefan cel Mare, de la Gurguieta, Strâmbu, Urechea, Contăș ori Valea Mare, va trece peste Codrii de Arama, pește Dumbrava Roșie și Dealul lui Vodă și îți vei descoperi pletele cu adâncă pioșenie dinaintea cetății dacice de la Cătălina
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
coarde (săbii), din moment ce, după cum am amintit deja, acestea se procurau din afara Moldovei. În legătură cu numele așezării, mai semnalăm că nu departe de Cordăreni, lângă Unțeni, exista în secolele XVI-XVII un drum al Cordarului, iar pe la începutul veacului al XVIII-lea este pomenit în documente un Cordaru. Deși prima mențiune documentară a localității este din 17 ianuarie 1517, Cordărenii fac parte din satele care dispun de o bogată bază documentară. Din păcate, puține documente din această bază documentară sunt publicate integral sau măcar
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
la Ibănești, așezare situată nu departe de Cordăreni. De la Iuban satul trece la fiul (sau ginerele) său, Andreico, care îl lasă moștenire fiicei sale Neaga, aceasta stăpânindu-l în vremea lui Ștefan cel Mare. Copiii Neagăi, din care documentele îl pomenesc numai pe Ieremia, nu știm din ce motive, fac în perioada 1504-1517,schimbul de care am mai pomenit. Odată cu acest schimb, amintirea primilor stăpâni ai Cordărenilor se șterge pentru totdeauna, documentele ulterioare referitoare la acest sat nepomenindu-i deloc. Dragotă
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
care îl lasă moștenire fiicei sale Neaga, aceasta stăpânindu-l în vremea lui Ștefan cel Mare. Copiii Neagăi, din care documentele îl pomenesc numai pe Ieremia, nu știm din ce motive, fac în perioada 1504-1517,schimbul de care am mai pomenit. Odată cu acest schimb, amintirea primilor stăpâni ai Cordărenilor se șterge pentru totdeauna, documentele ulterioare referitoare la acest sat nepomenindu-i deloc. Dragotă Secuianul este, după cum se știe, un urmaș al lui Dragoș Viteazul din secolul al XV-lea. A făcut
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
care documentele îl pomenesc numai pe Ieremia, nu știm din ce motive, fac în perioada 1504-1517,schimbul de care am mai pomenit. Odată cu acest schimb, amintirea primilor stăpâni ai Cordărenilor se șterge pentru totdeauna, documentele ulterioare referitoare la acest sat nepomenindu-i deloc. Dragotă Secuianul este, după cum se știe, un urmaș al lui Dragoș Viteazul din secolul al XV-lea. A făcut o carieră strălucită în plan politic, fiind pentru Bogdan al III-lea și, până în 1523, (și) pentru Ștefăniță, un
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
Coroborând informațiile de natură genealogică cu cele legate de evoluția proprietăților, înclinăm să credem că neamul Gafenco este autohton, coborâtor din neamurile Gănescu, Secuianul și Cracalie. Argumentația vizează un document din 14 iunie 1622 (datarea documentului fiind îndoielnică); aici este pomenit un Pătrașco Țițul din Cordăreni. Un alt document, din 8 iulie 1670, o menționează pe soacra lui Pătrașco din Cordăreni, care era și moașa lui Toader, fiul lui Coste. Într-un al treilea act, din 23 martie 1681, se arată
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
să spunem că fiul uricarului Dumitrașco Gafenco, Miron, se va consacra aceleiași îndeletniciri. În mai 1720, probabil pentru a se școli, era într-o comisie de hotărnicie alături de tatăl său. Apoi, vreme de aproximativ 30 de ani, va fi mereu pomenit în documente, cel mai adesea ca uricar, dar și ca stolnic al doilea sau vornic de Câmpulung Rusesc. Ginerele lui Miron, Afendule(a) era, după cum pare a indica numele său, grec. De la prima apariție a acestui personaj în documente, se
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
află câteva care au fost trimise faraonului de către conducătorii orașului în secolul al XIV-lea î.e.n., ca, de pildă, corespondență regilor Zimredda (EA 329), Yabni-ilu (EA 328) și Sipitba'lu (EA 330-332). În timpul lui Tutmes al III-lea Lahish e pomenit că dușman al Egiptului. În epoca bronzului târziu Lahish a ajuns, poate, cel mai mare oraș din Canaan, după distrugerea cetății Hatzor în secolul al XIII-lea. Din acea perioadă au fost găsite inscripții hieroglifice și antropoide (sarcofage egiptene). Orașul
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
același critic îl considera un episod „tragico-grotesc de război”. Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, remarca faptul că "Sfînta Tereza și diavolii" prezintă România în cel de-al doilea război mondial fără a mai pomeni de sovietici. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Doi ofițeri români, ce trebuie să dinamiteze, în 1944, un viaduct, sunt capturați de inamic și vor plăti cu viața misiunea de pe muntele Sf.
Sfînta Tereza și diavolii () [Corola-website/Science/327455_a_328784]
-
au arătat lumii întregi că nici o țară, oricât de mică, nu poate fi biruită când luptă pentru dreptatea și neatârnarea sa. Noi, cei rămași, vom ridica iar la lumină și belșug casele și holdele pustiite, iar copiii copiilor noștri vor pomeni în veac această slăvită a noastră biruință din leatul 6983.”". Profesoara Elena Saulea a evidențiat ideea că scenariul impozant conține elemente de istorie, de fantezie și de dramatism existențial. Voievodul Ștefan cel Mare este descris în film ca un „simbol
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
pornește la Viena pe urmele domniței Ralu. Intrigi de curte și aventuri având ca mobil inestimabilele bijuterii ale domniței și ample citări din Anton Pann: „Mai bine cu muta, decât cu limbuta”, „Bărbat bun și usturoi dulce nu s-a pomenit”, și tot așa, „o samă de cuvinte” în care Cocea încearcă să-și farmece admiratorii prin filmări patetic-expresioniste, ca lapidarea trădătorului aruncat în ocnă, apendice ridicol în contextul rudimentar aventuros al ansamblului.”"
Zestrea domniței Ralu () [Corola-website/Science/326441_a_327770]
-
iar printre ei se numără Dumitru Șteflea. (Monografia Săliștei, p. 112). S-a declanșat mai apoi „revoluția fără sânge” a călugărului Sofronie de la Cioara, ajutat în mare măsură de preotul din Săliște. Biserica din Grui și cea de pe Vale sunt pomenite din nou în 1761: armata imperială a intervenit pentru a-i potoli pe sătenii nemulțumiți că Biserica Mare, de pe Vale, a fost dată uniților, și cea mică, din Grui, lăsată ortodocșilor, deși familii ortodoxe erau 815 și unite - 19. Prigoana
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Grui, Săliște () [Corola-website/Science/323806_a_325135]
-
apar frecvent poze cu cele trei pisici ale lui și cu câinele familiei, uneori în format LOLcat. Scalzi a fost menționat într-un articol pe tema oamenilor și a pisicilor lor apărut în 2008 în "New York Times", unde a fost pomenit și episodul care o implica pe Ghlaghghee. După ce fanii au declarat în mod repetat că folosesc pozele postate de Scalzi pe Whatever pe post de fundal la ecranele calculatoarelor lor, autorul a creat un set de fotografii pe Flickr, destinat
John Scalzi () [Corola-website/Science/323182_a_324511]
-
din Valea Kidronului, aflată în apropierea lui. Fiind un izvor intermitent, asigurarea unei mai mari cantități de apă pentru aprovizionarea orașului a necesitat excavarea Bazinului Siloam (în ebraică Shiloah sau Șiloah) în care avea să se acumuleze apa. Izvorul este pomenit în Biblie, numele ebraic fiind legat de verbul „Giah” „highiah” הגיח גיח și de substantivul ghihá גיחה - a țâșni, țâșnit, făcând probabil aluzie la caracterul său intermitent. Cauza scurgerii intermitente este structura bazinului său de drenaj, formată din mai multe
Ghihon () [Corola-website/Science/323268_a_324597]
-
și Ordonanțele Orașelor Ankh și Morpork și, în prima sa zi de lucru, încearcă să îl aresteze pe capul Breslei Hoților pentru furt (Breslei Hoților i se permite o cotă de furt legal sub licență, lucru despre care nu se pomenește în vechea carte de Legi). Entuziasmul lui Morcove îl trezește pe Vimes, care realizează că Garda trebuie să prevină fărădelegile, nu să le ignore. Vimes investighează problema apariției dragonului, iar ancheta îl conduce la Sybil Ramkin, o crescătoare de dragoni
Gărzi! Gărzi! () [Corola-website/Science/323309_a_324638]
-
Ioan ne dovedește faptul că biserica construită un pic după anul 1900 nu a fost prima biserică din sat, aceasta fiind precedată de o altă biserică, probabil tot din lemn. De altfel monografia comitatului Solnoc-Dăbâca, scrisă la începutul secolului (1900-1905), pomenește în această localitate o biserică de lemn construită în anul 1765. Fără a putea spune dacă la ridicarea bisericii ce face subiectul prezentului articol au fost folosite lemne din vechea biserică, știm că aceasta a construită în timpul preotului Cerghi Teodor
Biserica de lemn din Ceaca () [Corola-website/Science/323379_a_324708]
-
coasta chiliană, insula La Macha pentru aprovizionare cu porumb, cartofi și animale de la indienii refugiați din calea spaniolilor. Dovada că Francis Drake nu a introdus cartoful în Anglia este că Cluisus, atunci când l-a vizitat pe Drake în 1581, nu pomenește nimic despre cartof. După ce armada spaniolă a fost distrusă de o furtună unele nave au eșuat pe coastele Irlandei, este posibil ca irlandezii să fi găsit cartofi și să îi fi plantat, potrivit lui Salaman. Tot Salaman consideră că în Irlanda
Istoria cartofului în Europa () [Corola-website/Science/323402_a_324731]
-
și tradițiile din Ialomița, Brăila și Covurlui. Cu melodiile plângătoare și vechi, Șolcan adresându-se cu titlu de „boeri” acelor cărora le cânta și aștepta bacșișul, spune: "Boerașii să-mi trăiască / Pe lăutar să-l cinstească / Că boeri s'or pomeni / Până soare'n cer a fi." Dacă la 1883 și până la 1897, datorită filologului G. D. Teodorescu, Petrea Șolcan lăutarul pare a fi unica minte care înmagazinează, cu atâta ușurință, o întreagă literatură poetică; iată că, o altă întreprindere, de
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
că producția de cartofi a fost bună. La începutul secolului al XIX-lea se consolidează răspândirea cartofului deoarece autoritățile locale dar și cele centrale iau o serie de măsuri. Gheorghe Șincai, în lucrarea sa "Povățuire către economia de câmp" (1806) pomenește și de cartof sub denumirile "crumpene" și "perele cele de pământ". Cartea, scrisă în limba română cu litere chirilice a fost destinată și românilor din afara Transilvaniei. În 1814, Vasile Moga, primul episcop ortodox de origine română al Ardealului în timpul administrației
Istoria cartofului în România () [Corola-website/Science/324312_a_325641]
-
1781, 1784 și 1809. Din textul unei inscripții păstrate în altar, în dreptul unei nișe din partea nord-estică a absidei, se desprinde atât anul, cât și numele celor care au suportat financiar costul reparațiilor de la mijlocul secolului al XVIII-lea: „17† 66 pomenit se fie întru împărățiea cerului ctitorul sfintii acesti biserici Caba Raț Agnes † Laslo”; greșit redată în partea sa finală, inscripția ar trebui citită, pentru o mai bună coerență, astfel: „1766. Pomeniți să fie, întru împărăția cerului, ctitorii acestei sfinte biserici
Biserica Buna Vestire din Roșcani () [Corola-website/Science/326658_a_327987]
-
reparațiilor de la mijlocul secolului al XVIII-lea: „17† 66 pomenit se fie întru împărățiea cerului ctitorul sfintii acesti biserici Caba Raț Agnes † Laslo”; greșit redată în partea sa finală, inscripția ar trebui citită, pentru o mai bună coerență, astfel: „1766. Pomeniți să fie, întru împărăția cerului, ctitorii acestei sfinte biserici, Laslo Caba și soția sa Agnes Raț” . Păstrate într-o criptă boltită, amenajată sub pavimentul navei, osemintele acestora au fost răvășite în anul 1918, în împrejurările tulburi ale preluării administrației locale
Biserica Buna Vestire din Roșcani () [Corola-website/Science/326658_a_327987]
-
credinței și conștiinței de neam. Șirul episcopilor cunoscuți începe abia din 1523, dacă se va adeveri fără putință de tăgadă că încă controversatul Ilarion (Ioan, Larion), era atunci înalt demnitar la Vad. Ilarion (după unii- Ioan)- “primul episcop de la Vad”, pomenit documentar în 1523, dar, probabil, în funcție “de la începutul veacului din timpul lui Ștefan cel Mare”-continuă să fie subiect de controverse, argumentele care susțin calitatea lui fiind destul de fragile. Iată contextul în care e menționat episcopul: la 29 septembrie
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]